"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

luni, 31 martie 2008

Cunosc un Om


"Cunosc un Om
un singur Om pe tot pământul,
Prieten bun, oricând alături
cu suflet cald, milos şi iertător...

Mi-e trupul plin de-avânt cu El,
şi-aş vrea să-L ştie-ntreaga lume:
cunosc un Om,
Un Om adevărat!

Să povestesc amarul vieţii mele
n-aş face bine nimănui
şi nu m-ar înţelege,
iar bucuriile de mi-aş mărturisi
şi tot ce simt de-aş spune
cine e sigur că-n orişice ureche
sunt preţuite gândurile bune?

Cunosc un Om ce mă iubeşte
de-aceea mă-nţelege;
Prietenul meu bun
cu care mă-ntâlnesc în fiecare zi;
De dorul Lui privirea-mi se topeşte.
Cu cât mai mult vorbim,
cu-atât mai mult mi-e dor
să-L ştiu tot mai aproape,
Prieten bun al sufletului meu şi-al tuturor..."


"Să ai bani şi să ai prieteni este uşor, să nu ai bani şi să ai prieteni este o realizare."


“Când am venit pe lume, eu am venit plângând
În timp ce-n jurul meu toţi mă aşteptau râzând.
Voi face în aşa fel ca atunci când voi pleca din lume
Să-i părăsesc râzând pe cei ce mă vor plânge.”





"Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu.
Tu determini în cea mai mare măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă.
Dă-mi, te rog, acele lucruri care mă vor îndrepta spre fericire.
Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume..."

(Child”s Appeal, Mamie Gene Cole)

Lacrimi

























“Copilăria mea pierdută
Demult, prin rariştea de tei
Şi-a dus, cu râsul ei năvalnic,
Şi-a dus şi lacrimile ei…

De-atuncea nu mi-s umezi ochii,
Oricâte vifore mă frâng,
Vai, mă-nfior când mintea-mi spune
De câtă vreme nu mai plâng.

Pesemne lacrimile mele
Acuma-n suflet se cobor,
Şi-mpotmolindu-se-n adâncuri
Îşi sap-acolo taina lor…

Încet s-aşează rânduri-rânduri
Sub valul jalnicei uitări,
Ca bobii de mărgăritare
În fundul nepătrunsei mări.

Acolo dorm pân’ câteodată
Mi le urneşte-al vremii mers,
Ţesându-le strălucitoare
În haina alb-a unui vers…”

de Octavian Goga







“Rănile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea că se acoperă, dar nu se închid; mereu dureroase, mereu gata să sângereze când le atingi, ele rămân în inimă vii şi deschise.” Alexandre Dumas

De ce mamă ?







"De ce mamă m-ai adus,
Într-o lume-atât de rece ?
De ce mamă, nu mi-ai spus
Că durerea nu mai trece ?

De ce primii paşi în viaţă,
Nici un sprijin n-au primit ?
De ce-n ochii tăi doar ură
Făr de margini, am citit ?

De ce mamă închizi ochii,
Şi suspinul nu mi-l vezi ?
De ce râzi când eu mă chinui,
Şi tristeţea nu mi-o crezi ?"



de Adriana Blesch


Nu există suferinţă mai greu de îndurat, ca aceea de a nu fi iubit de proprii tăi părinţi, să-i vezi cum se prefac să-ţi arate că le pasă de tine, în timp ce ei se dedică trup şi suflet altor persoane, te simţi orfan dar mai rău, un Orfan cu Părinţi.


De ce te-ai dus ? De ce nu vii ?






"Un an din viaţă-a mai trecut
Şi încă o stea a mai căzut.
Cum anii trec, se scurg mereu,
Cu ei odată trec şi eu,
Îmbătrânesc şi-mi pare rău,
Că bine nu mai cunoscut.

De ziua mea te-aştept să vii.
Te anunţ de astăzi ca să ştii.
Să vii ! Un… La mulţi ani să-mi spui,
Că sunt orfan, al nimănui,
Să nu mai rătăceşti hai hui,
De ce te-ai dus ? De ce nu vii ?

O… Vino iar mămica mea,
Te-aştept şi te voi aştepta.
Eu te ador şi… mult am vrut,
Să vii să-mi dărui un sărut,
Să fim din-nou ca la-nceput
Măcar un ceas. De ziua mea!

Dar… În zadar am aşteptat
Venirea ta. M-am înşelat.
Eu cred că nu mă mai iubeşti,
Nu-mi vrei iubirea, n-o doreşti,
Deşi ţi-am spus că tu greşeşti.
Sincer! Regret că am plecat.

Dar… Nu-i nimic, vei regreta.
Când dorul te va zbuciuma,
O să încerci să îmi revii,
Când toamnele-ţi vor fi pustii,
Atunci… Mămica mea ! Ţi-o spun să ştii
Nu te-am uitat ! Dar, nu te pot ierta."



(variantă)


Corneniu Zegrean

"Mama. Îngerul păzitor al copilăriei. Când dispare, viaţa se fracturează."

Despărţire



"O mamă, dragă mamă, vezi frunza tremurând ?
Priveşte-o, o să cadă sub cerul ei cel strâmb.
O mamă, dragă mamă, nu vreau ca să mai plângi,
Durerea şi tristeţea, de poţi… să le alungi.

Aruncă-n cer o floare, arunc-o peste lumi,
Dă-i drumul ca să zboare sub cerul de minuni.
De nu se va întoarce, să nu mă cerţi plângând,
Rămâi dar cu speranţa… voi reveni curând...

Să fugi de amintirea duioas-a despărţirii,
Şi amână şi durerea acestei neâmpliniri.
Departe mamă scumpă, ai să m-auzi cântând,
Căci sigur, de acolo, n-ai să mă vezi nicicând.

Mai iartă, dragă mamă, căci asta-i soarta mea,
E lumea ce mă cheamă şi alt cer voi avea,
Şi îţi voi scrie, mamă, oricând, cum voi putea,
Şi poate voi mai plânge, cu gând la mama mea."

"Inima mamei este un adânc abis la capătul căruia găseşti de fiecare dată iertare." Honore de Balzac

Şi eu sunt departe, mamă




"Rouă - pamântul în lacrimi.
Eu sunt departe mamă şi strig
priveliştea acea plină de patimi
în care amintirile înving!

Ca şi cum ai plânge într-o vale spână,
sau ai vorbi cu o boare de stele,
m-aştepţi mamă lângă o fântână,
să-ţi pui sufletul în mâinile mele.

De ce mai sunt tulbure în zbor?
De ce n-aştept comori prin asfinţit?
E pentru că în suflet iernile mă dor
şi mai iubesc şi albul de secol primenit.

Veşnicia mă cheamă din sufletul tău?
N-am trădat decât cel mai frumos poem.
Nu-mi certa mirarea şi delirul său
schimbându-l în aspru blestem."


de Bocai Mihai


"Sunt lacrimi atât de grele şi de fierbinţi încât ochii nu le pot plânge; ele zac în inimă, arzând-o" N.Iorga




vineri, 28 martie 2008


"Fiecare om este un mister şi-o taină ..."





"...În fiecare om DUMNEZEU a pus o minune..." Anna Bolfa



"Singura prietenie de preţ este cea care s-a născut fără motiv." Arthur Van Schendel





"În viaţă, este mai bine să nu amestecăm afacerile cu prietenia, pentru că atunci când la mijloc sunt interese materiale se uită valorile prieteniei."

Iarba verde de acasă




"Iarba verde de acasă
Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.

Numai Dumnezeu mă ştie
Cât am colindat,
Râule cu apă lină!
Las' să treacă de la mine
Câte-am îndurat.
Azi mi-e sufletul ca o zi senină,
Sufletul mi-e zi senină.

Iarba verde de acasă
Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.

Nu mă latră nici un câine,
Pietrele mă ştiu
Şi prin lumea cea trufaşă.
Ştiu acum că niciodată
Nu e prea tarziu
Să te strig pădure şi să-mi faci cămaşă,
Fă-mi din umbra ta cămaşă!

Iarba verde de acasă
Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.

Stau acum să se unească
Cerul de pământ,
Cu lumina sunt de-o seamă.
Nu mai rătăcesc prin lume
Ca o frunză-n vânt.
De oriunde-aş fi glasul lor mă cheamă,
Rădăcinele mă cheamă.

Iarba verde de acasă
Să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă."



interpretează Mircea Rusu








"Nicăieri nu-i mai bine ca acasă...!"




Măicuţă, îţi mulţumesc


”Parcă te văd cum vegheai tot mereu,
să alungi răul din drumul meu.
Azi înţeleg, azi înţeleg
tot ce nu înţelegeam altădată, când te necăjeam.
Să ştii, măicuţa mea
Că port icoana ta,
În fiecare gând,
Oriunde, şi oricând,
Te-aud cum îmi cântai,
Te văd cum îmi zâmbeai,
Şi-ţi văd şi lacrima din ochi
Când uneori mă dojeneai
Aş vrea să mă mai cerţi,
Aş vrea să mă mai ierţi,
Şi-n mângâierea ta,
Să-ţi simt iar dragostea.
Să-mi pară că-mi eşti
Şi azi alăturea,
Şi să m-auzi că-ţi mulţumesc, măicuţa mea.
Să ştii, măicuţa mea,
Că port icoana ta,
În fiecare gând,
Oriunde, şi oricând,
Te-aud cum îmi cântai,
Te văd cum îmi zâmbeai,
Şi-ţi văd şi lacrima din ochi
Când uneori mă dojeneai
Aş vrea să mă mai cerţi,
Aş vrea să mă mai ierţi,
Şi-n mângâierea ta,
Să-ţi simt iar dragostea.
Să-mi pară că-mi eşti
Şi azi alăturea,
Şi să m-auzi că-ţi mulţumesc, măicuţa mea,
Şi să m-auzi că-ţi mulţumesc...măicuţa mea.”
interpret Dan Spătaru

Unde dragoste nu e, nimic nu e






“Au fost o vreme împreună
Şi-aveau atâtea zeci de gânduri
Să-ţi spun povestea lor, iubito
Dar tu citeşte-o printre rânduri
Ar fi trecut neluaţi în seamă
Cu traiul lor cel fără vină
Chiar dacă eu ştiam c-ascunde
Şi fantezie, şi rutină.

Dar unde dragoste nu e, nimic nu e
Nici soare nu-i, nici viaţă nu-i
Iar eu mă simt al nimănui
Dar unde dragoste nu e, nimic nu e
Nici soare nu-i, nici viaţă nu-i
Acolo unde nu eşti tu.

Au fost o vreme împreună
Doua străine emisfere
Călătoreau aceşti doi tineri
Prin anotimpuri efemere
De la prieteni, de la rude
Luau duminici cu-mprumut
Ştiau mai bine ca oricine
Să le transforme în trecut.”



interpretează Gheorghe Gheorghiu



Până la lacrimi mi-e dragă viaţa




"Merg pe pământ
Şi sun ca vioara.
Toate îmi par că sunt
Prima oară.
Ca un copil
Aştept dimineaţa,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viaţa.
Orice splendoare
Mă doare,
Mă doare-această floare
Şi frumuseţea ta,
Şi frumuseţea ta!
Şi-această zi
Ce mâine nu va mai fi,
Nu va mai fi!
Înfiorat spun mamă şi tată
De parcă îmi văd părinţii
Prima dată.
Ca un copil
Aştept dimineaţa,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viaţa.

Când mă cuprinzi
Tremur, ah, toată,
De parcă-aş iubi, iubi
Prima dată.
Ca un copil
Aştept dimineaţa,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viaţa."

versuri Grigore Vieru




"Oare este ceva mai frumos ca frumosul, mai minunat ca minunăţia, mai curat ca şi curăţenia, mai infinit ca infinitul? O viaţă desenată de o mână nevăzută; umilă şi puternică, tandră şi feroce, mică dar veşnică, liniştită în zbucium şi statornică în nestatornicie."



interpret Marian Nistor
http://www.youtube.com/watch?v=YY07XiANxno
Ai visuri ? Aspiraţii ? Vrei mai mult ?
Te-ai lovit vreodată de atitudinea nepăsătoare a celor din jur ?
Ţi se pare că societatea în care trăieşti nu este aşa cum ar trebui să fie?
Există lucruri sau situaţii care ar trebui schimbate ?
Dacă DA, atunci fă ceva ! Schimbă tu ! Ia atititudine ! IMPLICĂ-TE !”

Te-am trădat




"M-am schimbat şi ştii e vina mea
Trebuia să mă-nţelegi iubita mea
Să mă laşi să mă opresc
Să îmi dau seama că greşesc
Da tu ai plecat de mult
Tu eşti cea care a pierdut.

Te-am trădat, sunt vinovat
Sentimentele nu mi le-am schimbat
Îmi pare rău, iubita mea
Dă-mi o şansă şi mă voi schimba
Te-am trădat, sunt vinovat
Regret acum, da nu-i sfârşit de drum
Eu sunt cel ce s-a înşelat
Cu sufletul nu te-am trădat.

Nu credeam că tu mă părăseşti
Nu credeam că tu nu mai iubeşti
Nu credeam că vei pleca
Chiar acum din viaţa mea
M-ai lăsat singur şi trist
Doamne cum de mai rezist.

Te-am trădat, sunt vinovat
Sentimentele nu mi le-am schimbat
Îmi pare rău, iubita mea
Dă-mi o şansă şi mă voi schimba
Te-am trădat, sunt vinovat
Regret acum, da nu-i sfârşit de drum
Eu sunt cel ce s-a înşelat
Cu sufletul nu te-am trădat.”


interpret Ovidiu Komornyk

http://www.trilulilu.ro/sor_23/883d51ccb2486e




"Soţie înţeleaptă! Dacă doreşti ca soţul tău să-şi petreacă tot timpul liber lângă tine, străduieşte-te ca el să nu găsească nicăieri în altă parte atâta plăcere, atâta mulţumire, modestie şi gingăşie ca lângă tine." Pitagora


Cine sunt eu ?


"Eu. Cine sunt eu? Un punct minuscul în această lume, ca o stea printre milioane de alte stele.
Dar totuşi fiecare are viaţa lui. Pe cât de mică, pe atât de semnificativă. Am şi eu povestea mea ca toată lumea, iar când eu nu voi mai fi, o stea acolo în îndepărtatul şi gigantul univers, va străluci pentru mine, în amintirea mea, pierdută printre mii de alte stele. "

























Cine sunt ?
Sunt ceea ce am ajuns până acum şi vreau să fiu ceea ce mi-am propus de acum încolo.“
“Am câştigat, sau am pierdut,
Nu m-am oprit din drumul început...
Am luptat ! Sperând că într-o zi,
Tot ce-mi doream, se va-mplini.
Am regretat, doar timpul pierdut,
Tot ce puteam să fac şi n-am făcut !”


“N-am făcut nimic decât să sper că va fi loc de mai bine... dar n-am făcut decât să aştept când alţii au avut noroc... chiar dacă unii nu mă lasă să trăiesc privesc înainte şi ironic zâmbesc... până la urmă nu am făcut decât să cred în visul meu.”

miercuri, 26 martie 2008

Viaţa-i ca un cântec




"Când viaţa-i o luptă
între bine şi rău,
când timpul nu-ţi lasă
nimic al tău,
când totul pare-o glumă
în viaţa ta,
ascultă mereu
de inima ta.

Dacă nu ştii
să te ridici când ţi-e greu,
în jocul vieţii
ai să suferi mereu;
dacă-nainte
nu ştii să priveşti,
încearcă acum
şi-ai să reuşeşti.

Destinul te loveşte
când nu te-aştepţi,
dar nu sta închis
între patru pereţi;
luptă înainte,
ştiu că nu e uşor,
ai încredere-n tine,
din asta nu o să mori.

Nu da-napoi
orice s-ar întâmpla,
nu-ncerca să fugi,
viaţa-i numai a ta;
învaţă să câştigi,
învaţă să pierzi,
şi-ntotdeauna
în tine să crezi.

Viaţa-i frumoasă
pentru fiecare,
cu-atâtea necazuri,
toţi pot să zboare;
învaţă să profiţi
de fiecare zi,
viaţa-i un cântec,
n-o irosi."


Mihail Simionescu




"Fără lipsuri nu e luptă. Fără luptă - nu e viaţă!" Fr. Nansen




"Omul nu e decât o trestie, cea mai fragilă din natură, dar o trestie gânditoare."

Pascal

Hai acasă






“Hai acasă, hai cu mine.
Hai cu mine să pornim la drum.
Ne aşteaptă casa noastră dragă,
Iarbă verde şi poteci de drum.
Munţi şi văi Munţi şi văi.
Mori de vânt Mori de vânt.
Râuri repezi. Râuri repezi, trecători.
Ne aşteaptă Ne aşteaptă.
Mama,tata Mama, tata.
Prieteni vechi Prieteni vechi,
Fraţi şi surori Fraţi şi surori.
Ascult adesea glasul dulce ce mă cheamă
Casa părintească să-mi revăd mai curând
Şi să mângâi părul alb al mamei voi venii
Dragii mei, dragii mei
Amintiri dragi îmi revin
Din copilaria anilor trecuţi
De bătrâni la scoală, lanuri aurii
De vecini la coasă şi fete zglobii.
Munţi şi văi Munţi şi văi.
Mori de vânt Mori de vânt.
Râuri repezi. Râuri repezi, trecători.
Ne aşteaptă Ne aşteaptă.
Mama,tata Mama, tata.
Prieteni vechi Prieteni vechi,
Fraţi şi surori Fraţi şi surori.
Munţi şi văi Munţi şi văi.
Mori de vânt Mori de vânt.
Râuri repezi. Râuri repezi, trecători.
Ne aşteaptă Ne aşteaptă.
Mama,tata Mama, tata.
Prieteni vechi Prieteni vechi,
Fraţi şi surori Fraţi şi surori."


interpretează Gil Dobrică






"Nicăieri nu poate fi omul mai fericit decât în mijlocul familiei sale."



"Adevăratul cămin nu este clădit cu mâinile, ci cu inima."



flower



"Unde înfloresc florile există şi speranţă"

Cine sunt, Eu ?






"Sunt un copil, care nu ştie spune decât Adevărul.
Sunt un fluture, aşezat să se odihnească pe o frunză de Tăcere.
Sunt o stea, luminând tainic Sufletele oamenilor în nopţile senine.
Sunt o atingere, o legătură subtilă, dincolo de Timp şi Spaţiu.
Sunt un peştişor, care înoată lin în oceanul Graţiei Divine.
Sunt un copac, ale cărui crengi au înflorit de Fericire.
Sunt o culoare, radiind frumuseţe într-o simfonie de Lumină.
Sunt o prăjitură mică, pe bogata masă a Ospăţului Divin.
Sunt un gând, angrenat într-un fabulos Dans Cosmic fără de sfârşit.
Sunt o secundă, o părticică din Timpul trecător, dar care e mereu Prezent.
Sunt un spic de grâu, contemplând lanul infinit al Iubirii Divine.
Sunt o lacrimă de cristal, vibrând de Iubire la orice atingere.
Sunt un fir de nisip, îmbătat de razele pline de căldură ale cunoaşterii de Sine.
Sunt un boboc de raţă, care deschide ochii pentru prima dată, pentru a vedea Lumea.
Sunt un munte, observând nemişcat cum totul în jur e scăldat într-o misterioasă şi calmă Beatitudine.
Sunt o floare, care creşte şi înfloreşte indiferent de Anotimp.
Sunt un nufăr, ale cărui petale deschise oferă oricui drumul spre Sufletul meu.
Sunt un moment de linişte, care se contopeşte cu Infinitul.
Sunt o steluţă, care încălzeşte locurile unde Soarele nu poate ajunge.
Sunt un răsărit de soare, o clipă din eternul Joc Divin.
Sunt o zână, aşa cum doar copii ştiu să le viseze.
Sunt o adiere răcoroasă, în amiaza unei zile toride de Vară.
Sunt un cuvânt, care stă pe buzele tuturor, abia aşteptând să fie rostit.
Sunt o buburuză, care se plimbă agale printre firele de Viaţă.
Sunt o piatră de râu, mângâiată de curgerea neîntreruptă a apei, o mică fărâmă din Perfecţiunea Divină.
Sunt un fir de praf, purtat pe căi nebănuite prin Univers de vânturile stelare.
Sunt o umbră, care înveleşte pământul cu Iubire, ca o haină groasă pe timp de iarnă.
Sunt un pescăruş, plutind peste ţărmul nemuririi Sufletului.
Sunt o oglindă în care, dacă ştii cum să te uiţi, poţi vedea Totul.
Sunt o privire blândă, ca acelea pe care doar Mama ţi le poate oferi.
Sunt o picătură de ploaie, într-o furtună de Iubire.
Sunt un ecou vibrând, ce se aude neîncetat în adâncul Inimii.
Sunt o şoaptă, pe care o poţi auzi dacă alergi desculţ pe un câmp cu flori şi apoi te opreşti şi atingi uşor cerul înstelat al Nopţii.
Sunt un parfum, care înveleşte suav râsetele copiilor.
Sunt o ceaţă albă, lăptoasă, din care parcă mai lipseşte puţină Miere.
Sunt un cântec, ale cărui note sunt fulgi de nea ce se aştern peste sufletul Tău.
Sunt un fulg de păpădie, care tremură la atingerea pielii Tale.
Sunt o voce stinsă, care Te învăluie cu şoaptele ei în timp ce dormi.
Sunt o flacără, care se ascunde în ochii Tăi atunci când zâmbeşti.
Sunt o chitară, care la auzul numelui Tău vibrează.
Sunt un sărut, care se topeşte de căldura Ta, atunci când cuvintele sunt de prisos.
Sunt o pană, pe aripa Ta de înger.
Sunt un fior, care Te cuprinde atunci când înveţi să zbori pentru prima oară.
Sunt un strop de apă, ce se scaldă în imensitatea Fiinţei Tale.


Sunt.
Aici şi acum.

Tu cine eşti ?"

Totuşi iubirea






"Şi totuşi existã iubire
Şi totuşi existã blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mã tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrãm în amor fãrã nume
Fiorul ca fulger cãzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe cãi au cãzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sãrut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mã simt Dumnezeu
Continuã lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afarã roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartã-ntre ele biserici
Fãcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea existã
Şi moartea existã în ea
Îmi place mai mult când eşti tristã
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mã sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mã-ntorc la silaba dintâi,
Prãval peste tine pãdurea:
Adio, adicã rãmâi.

Şi totuşi existã iubire
Şi totuşi existã blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mã tem."


de Adrian Păunescu




"Poate părea absurd sfatul: e bine să faci dragoste numai dacă şi numai după ce aceasta există deja." Radu Zaharescu



interpretează Tatiana Stepa




Un prieten bun


“Un prieten bun aş vrea să am-atât
Cât un prieten poate bun să fie!
Necazu-i să i-l zvânt c-o bucurie,
el, c-un surâs, când fi-voi necăjit.
.
Să-mi iasă-n drum c-un strop de apă vie
şi eu să-i ies în drum la fel, încât
când unul dintre noi e doborât,
să poată celălalt să îl învie.
.
Să intre fără să îmi bată-n poartă
şi eu să intru tot aşa la el,
dar să îl simt în suflet că mă poartă
şi el să simtă că îl port la fel ...
.
Ce pot să cer mai mult? Nimic,
doar vestea
că nu rămân doar visuri toate-acestea!”

"Dacă vrei să păstrezi indiferent orice relaţie cu un om, trebuie să-l consideri ca pe o rudă apropiată şi să-i ierţi, să-i tot ierţi, cum le ierţi copiilor, părinţilor, fraţilor tăi. Dacă ai orgolii, nici o relaţie nu e posibilă." Ileana Vulpescu

Bunica - O piedică în calea uitării






















Te port cu mine-n suflet
Te port cu mine-n gând
Şi-ngenunchez de-a pururi
La al tău mormânt.

Iubirea ce ţi-o port
Nu are margini-n lume
Şi veşnic îmi va fi
Un dor nestins de tine.


aceste versuri compuse de mine, le dedic din suflet bunicii mele





"Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul; există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii."




Şi altfel poţi să iubeşti


"Când vezi pe-aproapele tău în suferinţă,
De eşti un om cu suflet îl priveşti,
Încerci o mână să-i întinzi, şi cu credinţă
Gândeşti că şi altfel poţi ca să iubeşti.
.
O vorbă bună spusă-n clipa de durere,
Celui care astfel pare-nvins, debusolat
Când alţii îl insultă, oferă-i mângâiere
Şi omul va renaşte, va fi mai uşurat.
.
Nu-i neapărat nevoie să-l critici ca să-l doară,
Nu este cazul, ca să-l înjoseşti,
De ce să-i ceri, sau să-i devii povară,
Când poţi şi ALTFEL să iubeşti."
.
"Tot ce este necesar răului pentru a triumfa este ca oamenii buni să nu se implice."

Orice copil



“Orice copil are un nume,
Orice copil are o zi,
Lumina lui aprinsă-n lume
De noapte ne-ar putea păzi.

Orice copil are o ţară,
Orice copil are părinţi,
Descoperind din vară-n vară
Alt joc al paşilor cuminţi.

Orice copil are o cale,
Orice copil are un gând,
Călătorind pe cer la vale
Şi printre spini din când în când.

Orice copil are un leagăn,
Orice copil crede-n poveşti,
Adăpostind o lume-ntreagă-n
Curaţii ochi copilăreşti.

Orice copil are o mare
Pe care-şi poartă barca lui,
Dar nu se-aşteaptă să coboare
La ţărmul mării nimănui.

Orice copil culege fluturi,
De dorul unei mângâieri,
Şi-ntoarce vremea la-nceputuri
Cu teama de-al rosti pe “ieri”.

Orice copil se poate face
Şi floare şi păun şi cerb,
Silabisind cuvântul pace
Pe limba fiecărui herb.

Orice copil are sub gene
Şi stropi de rouă şi gheţari,
Hrăniţi din legile viclene
Din jocul unor oameni mari.

Orice copil reface-n minte
Destinul primului cuvânt,
Putând să strângă în cuvinte
Lumina-ntregului pământ.

Orice copil e o minune
Irepetabilă precum
Ivirea zilei din genune
Şi focul soarelui din scrum.”
de Geoge Ţărnea

marți, 25 martie 2008

Ultima rugă





"O, Doamne, ce miracole faci astăzi
Şi cum le-aşezi pe toate cum Tu vrei;
Mă plec neputincios în faşa soartei,
Ce-ai aşternut-o’n timp, fără condei,

C’ai vrut să urc şi să cobor prin viaţă,
La timpul Tău, nu când eu am dorit;
M-am zvârcolit ambiţios prin ceaţă,
Să’nfăptuiesc, ce Tu, n-ai plănuit

Şi mi-ai lăsat ferestre, uşi deschise,
Mi-ai arătat chiar drumul ce mi-e scris;
Am rătăcit pustietăţi întinse…
Purtatu-m’au, Morganele din vis

Şi-n mâna mea ai pus talentul Tău,
Ca să-mplinesc divina-Ţi misiune,
L-am înmulţit şi-apoi, de capul meu,
L-am risipit întru plăceri nebune

Şi mi-ai mai dat Pamântu’ntreg, Părinte,
Să iau ce-i bun, să iau ce e frumos;
Am gelozit după averi mărunte,
Ce-au arătat, că n-au nici un folos

Şi-apoi, ce ai mai mult mi-ai dat, iubirea,
Să iert, să’ndur, să cred, să tolerez,
Trufaş şi egoist cu firea,
Doar EUL MEU, … atât îmbrăţişez;

O, Doamne, ce miracole faci astăzi,
Ascultă-mi ruga, aşa sunt toţi cei vii,
În ceasul ultim şi cu ochii umezi,
Mai dă-mi, Te rog, o şansă de-a trăi."



de Valeriu Cercel



"De este vreo fiinţă, de este vreun nume
La care să se-nchine un suflet omenesc,
Cu tot ce e mai nobil, mai iubitor pe lume,
Cu tot ce-n omenire e mai dumnezeiesc,

TU eşti acea fiinţă, tu, gingaşă lumină,
Aprinsă-n a mea cale de însuşi Dumnezeu !
Şi sufletul meu vesel la tine se închină,
O ! scumpa mea mamaie ! o ! drag îngerul meu !

Când soarta vru să intru în rai de fericire,
Când ochii mei pe tine zâmbind te-au întâlnit,
Un fulger, o scânteie de veşnică iubire,
Din ochii tăi pornită, în sânu-mi au lucit.

Ş-atunci în altă lume am re-nviat deodată,
Ş-un soare mai ferbinte în ceru-mi s-a aprins,
Ş-o lume fără margini, frumoasă, desfătată,
Ca o câmpie verde sub mine s-a întins.

Atunci natura-ntreagă, zâmbindu-mi cu plăcere,
Îşi puse pentru mine coroana sa de flori;
Şi glasul maicii mele, curmând a mea durere,
Veni să mă dezmierde din cerul fără nori.

Căci faţa ta iubită mi s-arăta oriunde,
În vis, în flori, în stele, în dulcele senin;
Şi inima-mi, cuprinsă de dorul ce pătrunde,
Şoptea cu tine astfel prin tainicu-i suspin."


8 Mart -de Vasile Alecsandri (un pic modificată)

Amăgire























"Şi iar a venit primăvara
Şi iar ne minţim că-i frumos
Şi iar frunzele urcă scara
Şi-i verde pământul pe jos.

Şi iar calendaru-nfloreşte
Şi câinii ne-aud pe la stâni
Dar vai, tot acum, pe muţeşte
Mor grabnic atâţia bătrâni.

Dar bine-ai venit, amăgire
Mai stai, mai durează un pic
Această minţită iubire
Oricum e mai mult ca nimic.

Vin nopţile scurte de vară
Şi păsări se-ntorc de la sud
Dar dacă e ultima oară
Iluzia verdelui crud ?

Cu lanţuri legate de glezne
Oricât de lumină ar fi
Noi mergem de-a pururi prin beznă
Mereu nelegitimi copii.

Mereu în aceeaşi clipită
Urât şi frumos, mort şi viu,
Ne paşte o soartă cumplită
Nimic nu-nţeleg cei ce ştiu.

Şi iar a venit o părere
Şi iar va pleca înapoi
Prea mari impozit ne cere
Că ninge în suflet la noi."




Adrian Păunescu




"Există doar o iubire adevarată şi o mie de încercări." F.Rochefoucauld


Cenaclul Flacăra
http://www.asculta-muzica.com/cenaclul-flacara-AMAGIRE/

mai interpretează Oana Hanganu
http://www.trilulilu.ro/corihans3004/25376351adda8f

Lumină-n întuneric…




"Pierdut eram în marea de păcate,
Pribeag, fără un ţel să am,
Fără să ştiu ce-nseamnă bunătate,
Neputincios, fără speranţă eu eram.

Doream să am pe cineva aproape
Ca să-i vorbesc de a mea suferinţă
Să-ntreb: De ce trăiesc…? şi poate…
De ce-i în lume atâta neputinţă ?

De ce atâta întuneric şi beznă mă-nconjoară ?
Unde e dragostea şi pacea pe pământ…
Fericirea ??… o clipă stă… şi apoi zboară…
De ce doar de durere auzi vorbind ?

Din drumul meu rătăcitor prin lumea toată,
Mi-ai oferit, o Doamne, o nouă viaţă
Cuvântul Tău, călăuzitor, mi-arată,
Cum să păşesc pe calea Ta curată.

Unul e singur care e Lumina mea.
El poate vindeca pe orişicine
De întuneric, tristeţe, amărăciune,
E însuşi Dumnezeu, Tăria mea !

Tot ce-mi doresc o Doamne cu ardoare,
E ca să-mi luminezi a mea cărare.
Fă-mă să văd divina Ta splendoare
Pentru că Tu eşti Adevăratul Soare !"

de Larisa Cojocariu




"Uneori, Dumnezeu ne aşează în întuneric ca să vedem că El este Lumina."

Am stat






"Am stat cu salcia pe maluri
plângând am curs cu frunza-n apă
călătorind în lung de valuri
ce nu puteau să mă încapă.

M-am ostenit să nu mă ştie
nici frunzele că-s printre ele
eram întemniţată vie
şi alungată dintre stele.

Rămasă-n margine de seară
nici stea n-am fost şi nici ţărână
eram un fluture de ceară
un semn de foc tăiat în mână.

Şi-am fost apoi o lumânare
aprinsă înspre soare-apune
vegheam cu liniştea pe mare
şi-am fost apoi o rugăciune.

Am stat cu salcia plecată
călătorind în lung de maluri
stăteam cu mâna ridicată
când Dumnezeu m-a scos din valuri."


"Obişnuinţa e a doua natură" Cicero

Mândră floare trandafir



“Mândră floare trandafir
În viaţă eşti musafir
Ori eşti trist, ori te petreci
Pân’ la urmă trebuie să pleci.

Poţi să ai lumea la picioare
Bani cu furca să-i întorci
Dar când te trage pământul
Tot acasă te întorci,
Poţi să faci de toate-n viaţă
Dar fă-le la timpul lor
Să nu uiţi un singur lucru
Omule eşti muritor.

Mult am mai umblat prin lume
Findcă am vrut s-o duc mai bine
Mi-am dat seama peste ani
Unde-s bani sunt şi duşmani.

Poţi să ai lumea la picioare
Bani cu furca să-i întorci
Dar când te trage pământul
Tot acasă te întorci,
Poţi să faci de toate-n viaţă
Dar fă-le la timpul lor
Să nu uiţi un singur lucru:
Omule eşti muritor.

Pe cărarea vieţii mele
Au fost spini, au fost şi flori
Azi copii-mi calcă urma
Dar au viaţa fără noi.

Doamne tot răul din lume
Dămi-l mie, nu-l da lor
Pentru ei am tras în viaţă
Şi am să trag până-am să mor.

Mulţumesc lui Dumnezeu
Că-s bine şi sănătos
Am ajuns unde am ajuns
Şi am plecat cândva de jos.

Poţi să ai lumea la picioare
Bani cu furca să-i întorci
Dar când te trage pământul
Tot acasă te întorci,
Poţi să faci de toate-n viaţă
Dar fă-le la timpul lor
Să nu uiţi un singur lucru:
Omule eşti muritor.”



interpret Tinu Veresezan


"Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea" Freud

Tata



"Avem un educator care ne ordonează şi ne rânduieşte viaţa cu cuvinte, îndemnuri şi sfaturi. Cine este el ? Este tatăl pe care Dumnezeu l-a hărăzit fiecăruia dintre noi. Tocmai de aceea a rânduit Dumnezeu să fim iubiţi de cei care ne-au dat naştere, ca să avem lânga noi pe cineva care să ne înveţe virtutea."


"Tată nu este numai cel ce dă naştere, ci şi cel ce dă o educaţie şi o creştere bună copilului său."





"Omul e un univers închis cu legile-i proprii care-i comandă viaţa efemeră, tot atât de departe de ceilalţi oameni ca şi un astru de ceilalţi aştri, fără nici un mijloc de comunicare reală cu nimeni. Iluzia comunităţii cu alţi semeni te înşeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufleteşti, când, deodată, îţi dai seama că nici părinţii, nici fraţii, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, nici măcar înţelege... " Liviu Rebreanu



"Scrie, ca să păstrezi florile gândului tău, pe care altfel le ia vântul !" Nicolae Iorga






"Ca să treacă vremea mai uşor, m-am apucat să scriu aici. Chiar dacă nu ştiu ce se va întîmpla cu aceste pagini, dacă vor fi citite de cineva vreodată sau vor putrezi aici.
De fapt, scriu ca şi cum aş vorbi. În jurul meu e pustiu, iar omul dacă nu vorbeşte uneori, moare, nu-i aşa? Pe toţi cei care, veţi citi eventual, ce scriu, vă con­sider judecătorii mei."

"Când cineva nu înţelege o privire, cu atât mai mult nu va înţelege o lungă explicaţie”

"N-am altceva s-aduc azi jertfă, n-am bunătate şi în dar,
Ţi-aduc doar muzică şi versuri şi inima mea pe altar,
Nu am deloc alte-nclinaţii, nu sunt la nimenea pe plac;
Doar asta Doamne-ai pus în mine şi altceva nu ştiu să fac."



Mi-e dor






"Mi-e tristă inima, îmi suspină şi plânge,
Pământul, de sub picioare, parcă-mi fuge,
Numele tău, în tot cuprinsul, îl rostesc – încet,
Zile şi nopţi la rând, duios, îl tot repet.

Fără vreo veste de la tine, prin codri – abătută -
Stau şi ascult, mută, sub o trestie căzută
Cum geme, în sufletul meu, vântul,
Aş prefera să mă-nghită pământul.

Sunt vremuri ce nu pot fi, aşa uşor, uitate,
Căci gândurile mi-au fost de tine furate,
Cândva m-ai luminat, frumos, din depărtare,
Acum mă simt trântită, strivită în picioare.

Văd munţii cum spre mine se prăbuşesc,
Vreau să râd, dar nu mai ştiu să zâmbesc,
Tristeţea, hotărâtă, pe nume mă cheamă
Aş vrea s-o las să treacă, nebăgată-n seamă.

Mă simt aşezată, posomorâtă, într-un sicriu
Şi tot mai mult încerc la viaţă să viu,
După tot ce am trăit, m-aş mulţumi
Să am o noapte liniştită, să pot dormi.

Alergam aiurea, afundată într-un întuneric mare,
Când te-am întâlnit pe tine, mi-ai dat o îndrumare,
Te-am văzut, fermecată, ca pe un gigantic artist,
Datorită ţie am primit o viaţă nouă-n Crist.

Refuz să cred că cinstea ta-i doar vorbă goală
Şi că duci o viaţă murdară, care nu se spală,
Că-i doar minciună tot ce-n tine am văzut
Şi că nu eşti altceva decât un prefăcut.

Din nimic nu te pot, cu certitudine, cunoaşte
Şi fără să-mi spui o vorbă, bănuiala în mine se naşte
Doar pentru că te-ai purtat atât de frumos,
Te face asta, dintr-o dată, chiar şi cuviincios?

Nu mi-aş dori să porţi, pururea, o mască,
Crezând că alţii n-o să te recunoască,
Şi trist, să-ţi fie ceasul, când vei privi în Sus
Că nu l-ai mărturisit, cu o reală credinţă, pe marele Isus.

Aş putea să zic că, de acum, mi s-a stins focul
Şi că până aici m-a însoţit, credincios, norocul,
Dar dacă aş putea, pentru o secundă, aş da timpul înapoi,
Doar ca să stăm de vorbă şi să ne plimbăm - amândoi.

Inima mea nerăbdătoare, încă, te mai aşteaptă,
În pustiu de lună, mă uit după tine din poartă
Pierdută, în miezul nopţii, într-un colţişor,
Arunc câte-o privire, căci de tine mi-e dor."

Anca Daniela Huţ








"Iubirea adevarată înfruntă lumea, e generoasă şi mândră. Nicio plăcere în iubire nu se poate compara cu afişarea ei în faţa oamenilor. Numai iubirea vinovată se ascunde." Liviu Rebreanu




Îmbătrânesc





Îmbătrânesc!…
Şi zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare,
Căci zi cu zi în ea zăresc
Un rid mai mult,
Un por mai mare,
Un păr mai sur,
Şi-un zâmbet trist,
Ironic,
Care
N-acceptă nici o resemnare…
Şi-mi pare rău că mai exist.

Îmbătrânesc!…
Şi tinereţea
N-am cunoscut-o niciodată.
Când cei de vârsta mea
Jucau,
Cântau
Şi se înveseleau,
Eu eram mamă,
Eram tată,
Luptam din greu pentr-o bucată
De pâine,
Pentru azi şi mâine.

Îmbătrânesc!...
Şi ce-i iubirea?
Eu n-am ştiut-o niciodată;
Că niciodată n-am iubit,
Când prea iubit-am fost de-oricare…
Ca piatra, piatră-mi rămânea
Şi sufletul şi inima
La orişice chemare.

Îmbătrânesc!…
Şi tot mereu mă-ntreb:
La ce mă chinui oare?
Ce ceas ferice,
Ce zi mare
Putea-va fi o sărbătoare
Şi pentru mine?
Care soare
Putea-va timpul nencălzit de nici o rază
Să-ncălzească?
Ce flacără ar fi în stare
S-aprind-o inimă în care
Au îngheţat atâtea simţuri
D-atâtea ierne grele, rele.

Îmbătrânesc!…
Şi zi cu zi oglinda tot mai neagră mi se pare…
Căci văd cum sufletu-mi zdrobit
Se stinge zi cu zi cum moare…
Şi mă întreb: la ce-am trăit?
Când n-am făcut decât atât:
Să plâng, să plâng, să plâng întruna,
Să plâng, să uit şi-apoi să iert."


Cincinat Pavelescu




"Iubeşti viaţa ? Atunci nu risipi ca un nesăbuit timpul, căci din timp este făcută viaţa"

Benjamin Franklin




Fă-ţi timp






"În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!


Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
Fă-ţi timp să poţi, cu milă, să le alini, trecând.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,
Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,

Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă cînd mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,

Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Cristos,

Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,

Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate cîte-un pic,
Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi când nu faci nimic.

Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,

Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;

Comoara risipită a vieţii, n-o mai strîngi."


Rudyard Kipling








Rugăciune






"Doamne, de-aş putea să nu mănânc,
Doamne, de-aş putea să nu beau apă,
Când nu am, să rabd şi mai adânc,
Şi nici somn să nu mai văd în pleoapă -

Doamne, să mă rog doar de-aş putea,
Să îţi fiu cu gândul, lumânare,
pentru cine n-are de mâncare,
şi nici apă n-are ca să bea -

Pentru cine suferă de boală,
Pentru cel lipsit de ajutor,
Pentru geruiţi în pielea goală,
Pentru bieţii oameni care mor -

Doamne, să le fiu măcar o toacă,
Să le bat durerile pe lemn,
Să le fiu şi clopot ce-i îmbracă,
Şi la cap de groapă, să fiu semn -

Doamne, la săraci să le fiu cruce,
Şi la cei lipsiţi, o lumânare,
Să-i înveţi la Tine să se urce,
Să îţi ceară, Doamne, alinare -

Dar mai bine, dar mai bine, ia-mă,
căci nu ştiu nici crucea să mi-o port,
Şi de toate şi de tot mi-e teamă,
Şi trăiesc pe lume ca un mort -

Şi învaţă-Ţi, Doamne, toţi copii
Că fără de aer pot trăi,
Dar fără de Tine, nu pot viii
Să mai fie, Doamne Sfinte, vii -

Şi învaţă-i, şi învaţă-i, şi învaţă-i,
Tot pe lume e părere doar, şi vis,
Viaţa noastră ca un fir de aţă-i,
Şi pe ea, Iisuse, ne eşti scris -

Dar la Tine, dar la Tine, vom ajunge,
Fie de am pierde Totul, Tot,
Şi cu Tine, şi cu Tine, toţi vom plânge
Pentru cei ce-n lumea largă nu mai pot..."

Cântece de lume






"Inima-mi e amărâtă,
Zarea vieţii înnegrită!
De-oi trăi, n-am ce dori,
N-am ce jeli de-oi muri!

Inimă, fii răbdătoare
Ca pământul sub picioare,
Pân ce-i zace cu-al tău dor
În mormânt nesimţitor.

Ce-ţi slujeşte de a plânge,
De-a vărsa lacrimi de sânge
Într-al lumii val cernit?...
Valul trece neoprit!

Taci, cumplita mea durere,
Şi tot creşte în tăcere,
Pân ce tu la Dumnezeu
Duce-vei sufletul meu!

Avut-am odată-n lume
Dor de fală şi de nume,
Dar acum vedea-l-aş mort
Chiar şi numele ce port!

Avut-am odinioară
Mamă dulce, dulce ţară;
Dar acum sunt rătăcit
În pustiu nemărginit!

Avut-am în fericire
Un vis dulce de iubire...
Unde-i, Doamne, visul meu?
Unde-i raiul, unde-s eu?

Amar mie! amar mie!
Din cereasca-mpărăţie
Ce lung fulger m-a pătruns!
Ce-am fost eu şi ce-am ajuns?

Ah! durere, în ce parte
De tine să fug departe?
Urmă-n lume să nu las,
Nici s-aud al lumii glas!

Cum să scap de rău, de bine?
Încotro să fug de mine,
Pe pământ să nu mai ştiu
De sunt mort sau de sunt viu?

Daţi-mi, daţi-mi aripioare,
Să zbor iute pe sub soare.
Daţi-mi aripi de pe dor,
Pe sub noapte iar să zbor.

Duce-m-aş şi m-aş tot duce,
Dor să nu mă mai apuce!
Cine-n cale m-a vedea
Să plângă de jalea mea!"

de Vasile Alecsandri


“Cel mai dureros lucru din lume este să te simţi în plus, acolo unde odată erai totul.”

Tu


"De te simţi trist şi părăsit
Uitat de cei pe care i-ai iubit,
Să îţi aduci aminte de Cel Sfânt,
Că nu eşti singur şi pierdut,
Aşa cum la-nceput, tu, ai crezut.
.
De poţi în tine vorbele să stingi,
Atunci cănd toţi în jur te fac să strigi,
Tu, cu tăcerea să faci un legământ,
Iar un cuvânt de vrei să spui răstit,
Din rădăcină să-l striveşti, în gând.
.
De te apasă un răspuns ce ai găsit,
La o întrebare cândva spusă,
Răspunsul să-l accepţi senin,
Să înţelegi că greu nu e
Răspunsul, ci întrebarea pusă.
.
De poţi, tu, din bucata ta să rupi,
Din ce la rându-ţi ai primit cu dărnicie,
Si celor în nevoi, să-mparţi cu bucurie,
Aşa o cale dreaptă îţi croieşti,
Aicea jos, dar şi spre calea veşniciei.
.
De poti ca sufletul pe tavă să ţi-l pui,
Când dragostea în cale o găseşti,
Iar pe altarul ei să te jerfeşti,
Pe jurăminte să nu calci, totul să-nfrunţi,
Si în furtuna vieţii de ele, să nu uiţi.
.
Iar dacă trandafirii dragostei s-au ofilit,
Ca să îi uzi necontenit, tu, ai uitat,
Si inima îţi spune c-ai greşit,
Să stai acolo-n loc, s-aştepţi,
Să speri, şuvoiul ei, din nou să simţi.
.
De te complici în mii de situaţii,
De unde vin, tu, nu mai ştii,
Ele se-adună cerc în jurul tău.
Să înţelegi, că sigur creator, tu eşti,
A situaţiilor pe care le trăieşti.
.
De te separi, puternic, tu, te crezi,
De fapt, tu, numai gândul ai trimis,
Iar pentru tine forţe s-au mişcat în Univers
Să înţelegi, că parte din întreg, tu, faci
Si singur la întreg, să te aduni.
.
In lumea asta nimic nu e întâmplător,
Ci toate-s aşezate-n matca lor,
De vrei, tu, cursul vieţii să îl schimbi,
Ai grijă ce gândeşti căci mai târziu,
Cu tot ce-ai gândit, tu, te vei întîlni.
.
De vrei ca lumea să o schimbi,
Nemulţumit de ce te-nconjoară,
Aşa cum e, tu Omul să-l iubeşti,
Să înţelegi, tu, eşti acela care
Ar trebui, să-nceapă a sa schimbare.
.
O simplă rugăcine, tu, să nu uiţi,
Din inimă rostită, cu lacrimi pe obraz,
Povara-ţi ia cu mâna de pe al tău grumaz,
Iţi va deschide calea, pe care, tu, o cauţi,
De tine va depinde, deschisă s-o menţii.
.
Ai să constaţi cu-nţelepciune,
C-aceste de mai sus şi încă multe,
Ti-au fost trimise ţie-n cale,
De mii de forţe nevăzute,
Cu gândul tău, din locul lor urnite.
.
Ai să constaţi că toate le-ai trecut,
Iar valurile vieţii, tu, le-ai înfruntat.
Din locu-n care în picioare, ai fost călcat
Si mai puternic te-ai sculat, mai deştepatat
Tu, pregătit fiind acum de-a vieţii luptă."
.
A.Urma
.
"În viaţă toate au un rost, cineva acolo sus ne pregăteşte la fiecare în parte un anume drum pe care inevitabil îl urmăm, cu ştire, fără ştire... "

Sfârşit

"Am obosit să mai tot lupt.
Am obosit să eschivez.
Am obosit să râd, să cânt.
Am obosit să mai visez.

Aşa cum norii vin mereu,
Aşa cum iarna urlă-un lup,
Aşa e şi-n sufletul meu...
Şi-am obosit să mai tot lupt.

Aş vrea să pot să râd mereu.
Aş vrea să fie cum visez.
Aş vrea să pot să spun ce cred
C-am obosit să eschivez!"
*
"După ce am descoperit că viaţa nu are nici un sens, nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să-i dăm un sens." Lucian Blaga






"Deschide cartea să vezi ce au gândit alţii. Închide cartea să gândeşti tu însuţi."


Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt




"Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Chiar dacă uneori greşesc
Ba te cicălesc, ba nu scot niciun cuvânt
Dar cu toate astea te iubesc.
Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Că nu-i nici gluma nici prăpăd
Ba mă perpelesc, ba nu vreau să te mai vad
Dar cu toate astea te iubesc.
.
Şi poţi să alegi ce e bun, dacă vrei
Să înţelegi câte îţi spun fără vorbe ochii mei
Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Chiar dacă uneori greşesc
Ba te cicălesc, ba nu scot niciun cuvânt
Dar cu toate astea te iubesc.
.
Nu eşti tu eroul din poveşti
Dar îmi placi, Ce să-i faci
Atât fi greu mereu să caut să-mi explic
N-ar ieşi nimic, nu te contrazic
Dar găsesc firesc să-mi placi cum eşti
Dacă ştiu că mă iubeşti.
.
Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Chiar dacă uneori greşesc
Ba te cicălesc, ba nu scot niciun cuvânt
Dar cu toate astea te iubesc
Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Că nu-i nici glumă nici prăpăd
Ba mă perpelesc, ba nu vreau să te mai văd
Dar cu toate astea te iubesc.
.
Şi poţi să alegi ce e bun, dacă vrei
Să înţelegi câte îţi spun fără vorbe ochii mei
Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Chiar dacă uneori greşesc
Ba te cicălesc, ba nu scot niciun cuvânt
Dar cu toate astea te iubesc.
.
Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Că nu-i nici glumă nici prăpăd
Ba mă perpelesc, ba nu vreau să te mai văd
Dar cu toate astea te iubesc
Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Că nu-i nici glumă nici prăpăd
Ba mă perpelesc, ba nu vreau să te mai vad
Dar cu toate astea te ïubesc."
interpretează Angela Similea





"Dacă iubeşti pe cineva, iubeşte-l aşa cum este, nu cum a-i dori să fie !!"
Iubeşte-mă aşa cum sunt

"Mi-ai liniştit viaţa când mi-ai şoptit din stele
Că îmi respecţi credinţa şi patimile mele.
Mi-ai dat din ochi speranţa şi zâmbetul pe buze,
Văzându-ţi apoi chipul de parcă-şi cere scuze
Pentru un mers al vieţii ce schimbă omenirea
Şi-atâtea bulversaţii ce-ţi şterge şi menirea.

Dacă în piept îţi bate tic-tacul pentru mine
Şi poţi ierta un suflet pe care-l ştii prea bine,
O să mă-ntorc pe drumul cu macadam mărunt
Să-ţi cer o îndurare: „Iubeşte-mă cum sunt”.
Iar dacă necuratul din nou îmi va surâde
Înferecă-mă-n lanţuri şi-aruncă-mă-n Bermude."



Corneliu Zegrean

Astăzi ne despărţim






"Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie
...Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.

Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău.

...Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ..."


de Ştefan Augustin Doinaş







"Relaţiile dintre fraţi sunt strâns legate de personalitatea fiecăruia, de caracterul şi temperamentul lor, precum şi de educaţia primită din partea părinţilor. Astfel, putem întâlni mai multe tipuri de sentimente: de prietenie sau de dragoste, de respingere sau de ură, de gelozie sau de rivalitate; sau chiar de telepatie, de strânsă comunicare între cei doi.


Părinţii joacă rolul cel mai important în relaţiile dintre fraţi, ei fiind aceia care, cu diplomaţie, pot dirija buna înţelegere dintre copiii lor.


Părinţii trebuie să aibe grijă permanent să nu neglijeze pe nici unul din copii, să nu-i acorde atentie doar celui mai mic, defavorizându-i pe ceilalţi, să le ofere tuturor dragostea lor, să le asculte părerile şi dorinţele şi să-i lase să împărtăşească grijile şi bucuriile lor.


Încercaţi să îi învăţaţi, încă de mici, să aiba un comportament altruist: să împartă între ei, să împrumute, să rezolve conflictele, să se respecte reciproc. Nu aşteptaţi să crească, sperând că lucrurile se vor aranja de la sine. Învăţaţi-i să coopereze, să lucreze în echipă şi să se sfătuiască între ei ."




„Cel ce-şi urăşte fratele este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul i-a orbit ochii”

Părinţii



"Nu există nimic mai sublim decât a fi părinte, nimic nu te face să te simţi atât de vulnerabil şi nimic nu se compară cu sentimentul de mândrie atunci când ştii că prin copilul tău ai făcut o diferenţă în lumea asta.

Nu există o reţetă specială pentru a fi un bun părinte. Totuşi există anumite ingrediente care sunt indispensabile. Există anumite calităţi care sunt esenţiale pentru a fi părinte.

Un bun părinte ştie să se facă dispensabil pentru copil
Un bun părinte găseşte timp pentru distracţie
Un bun părinte ştie cum şi când să spună Nu
Un bun părinte este un bun model pentru copil
Un bun părinte dă dovadă de o dragoste necondiţionată faţă de copilul său
A da dovadă de dragoste necondiţionată reprezintă baza conceptului de părinte. Din fericire această dragoste vine din interior foarte uşor pentru majoritatea părinţilor. Natura ne-a programat în aşa fel încât iubirea necondiţionată pentru copiii noştri să vină din interiorul nostru.
Dar... din nefericire, există şi părinţi care nu au aceste calităţi.
Dragostea părintească nu se învaţă, ea vine de la sine, ca ceva firesc...
Dragoste cu sila nu se face. Nu poţi forţa pe cineva să te iubească..."