"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

miercuri, 26 martie 2008

Viaţa-i ca un cântec




"Când viaţa-i o luptă
între bine şi rău,
când timpul nu-ţi lasă
nimic al tău,
când totul pare-o glumă
în viaţa ta,
ascultă mereu
de inima ta.

Dacă nu ştii
să te ridici când ţi-e greu,
în jocul vieţii
ai să suferi mereu;
dacă-nainte
nu ştii să priveşti,
încearcă acum
şi-ai să reuşeşti.

Destinul te loveşte
când nu te-aştepţi,
dar nu sta închis
între patru pereţi;
luptă înainte,
ştiu că nu e uşor,
ai încredere-n tine,
din asta nu o să mori.

Nu da-napoi
orice s-ar întâmpla,
nu-ncerca să fugi,
viaţa-i numai a ta;
învaţă să câştigi,
învaţă să pierzi,
şi-ntotdeauna
în tine să crezi.

Viaţa-i frumoasă
pentru fiecare,
cu-atâtea necazuri,
toţi pot să zboare;
învaţă să profiţi
de fiecare zi,
viaţa-i un cântec,
n-o irosi."


Mihail Simionescu




"Fără lipsuri nu e luptă. Fără luptă - nu e viaţă!" Fr. Nansen




"Omul nu e decât o trestie, cea mai fragilă din natură, dar o trestie gânditoare."

Pascal

Hai acasă






“Hai acasă, hai cu mine.
Hai cu mine să pornim la drum.
Ne aşteaptă casa noastră dragă,
Iarbă verde şi poteci de drum.
Munţi şi văi Munţi şi văi.
Mori de vânt Mori de vânt.
Râuri repezi. Râuri repezi, trecători.
Ne aşteaptă Ne aşteaptă.
Mama,tata Mama, tata.
Prieteni vechi Prieteni vechi,
Fraţi şi surori Fraţi şi surori.
Ascult adesea glasul dulce ce mă cheamă
Casa părintească să-mi revăd mai curând
Şi să mângâi părul alb al mamei voi venii
Dragii mei, dragii mei
Amintiri dragi îmi revin
Din copilaria anilor trecuţi
De bătrâni la scoală, lanuri aurii
De vecini la coasă şi fete zglobii.
Munţi şi văi Munţi şi văi.
Mori de vânt Mori de vânt.
Râuri repezi. Râuri repezi, trecători.
Ne aşteaptă Ne aşteaptă.
Mama,tata Mama, tata.
Prieteni vechi Prieteni vechi,
Fraţi şi surori Fraţi şi surori.
Munţi şi văi Munţi şi văi.
Mori de vânt Mori de vânt.
Râuri repezi. Râuri repezi, trecători.
Ne aşteaptă Ne aşteaptă.
Mama,tata Mama, tata.
Prieteni vechi Prieteni vechi,
Fraţi şi surori Fraţi şi surori."


interpretează Gil Dobrică






"Nicăieri nu poate fi omul mai fericit decât în mijlocul familiei sale."



"Adevăratul cămin nu este clădit cu mâinile, ci cu inima."



flower



"Unde înfloresc florile există şi speranţă"

Cine sunt, Eu ?






"Sunt un copil, care nu ştie spune decât Adevărul.
Sunt un fluture, aşezat să se odihnească pe o frunză de Tăcere.
Sunt o stea, luminând tainic Sufletele oamenilor în nopţile senine.
Sunt o atingere, o legătură subtilă, dincolo de Timp şi Spaţiu.
Sunt un peştişor, care înoată lin în oceanul Graţiei Divine.
Sunt un copac, ale cărui crengi au înflorit de Fericire.
Sunt o culoare, radiind frumuseţe într-o simfonie de Lumină.
Sunt o prăjitură mică, pe bogata masă a Ospăţului Divin.
Sunt un gând, angrenat într-un fabulos Dans Cosmic fără de sfârşit.
Sunt o secundă, o părticică din Timpul trecător, dar care e mereu Prezent.
Sunt un spic de grâu, contemplând lanul infinit al Iubirii Divine.
Sunt o lacrimă de cristal, vibrând de Iubire la orice atingere.
Sunt un fir de nisip, îmbătat de razele pline de căldură ale cunoaşterii de Sine.
Sunt un boboc de raţă, care deschide ochii pentru prima dată, pentru a vedea Lumea.
Sunt un munte, observând nemişcat cum totul în jur e scăldat într-o misterioasă şi calmă Beatitudine.
Sunt o floare, care creşte şi înfloreşte indiferent de Anotimp.
Sunt un nufăr, ale cărui petale deschise oferă oricui drumul spre Sufletul meu.
Sunt un moment de linişte, care se contopeşte cu Infinitul.
Sunt o steluţă, care încălzeşte locurile unde Soarele nu poate ajunge.
Sunt un răsărit de soare, o clipă din eternul Joc Divin.
Sunt o zână, aşa cum doar copii ştiu să le viseze.
Sunt o adiere răcoroasă, în amiaza unei zile toride de Vară.
Sunt un cuvânt, care stă pe buzele tuturor, abia aşteptând să fie rostit.
Sunt o buburuză, care se plimbă agale printre firele de Viaţă.
Sunt o piatră de râu, mângâiată de curgerea neîntreruptă a apei, o mică fărâmă din Perfecţiunea Divină.
Sunt un fir de praf, purtat pe căi nebănuite prin Univers de vânturile stelare.
Sunt o umbră, care înveleşte pământul cu Iubire, ca o haină groasă pe timp de iarnă.
Sunt un pescăruş, plutind peste ţărmul nemuririi Sufletului.
Sunt o oglindă în care, dacă ştii cum să te uiţi, poţi vedea Totul.
Sunt o privire blândă, ca acelea pe care doar Mama ţi le poate oferi.
Sunt o picătură de ploaie, într-o furtună de Iubire.
Sunt un ecou vibrând, ce se aude neîncetat în adâncul Inimii.
Sunt o şoaptă, pe care o poţi auzi dacă alergi desculţ pe un câmp cu flori şi apoi te opreşti şi atingi uşor cerul înstelat al Nopţii.
Sunt un parfum, care înveleşte suav râsetele copiilor.
Sunt o ceaţă albă, lăptoasă, din care parcă mai lipseşte puţină Miere.
Sunt un cântec, ale cărui note sunt fulgi de nea ce se aştern peste sufletul Tău.
Sunt un fulg de păpădie, care tremură la atingerea pielii Tale.
Sunt o voce stinsă, care Te învăluie cu şoaptele ei în timp ce dormi.
Sunt o flacără, care se ascunde în ochii Tăi atunci când zâmbeşti.
Sunt o chitară, care la auzul numelui Tău vibrează.
Sunt un sărut, care se topeşte de căldura Ta, atunci când cuvintele sunt de prisos.
Sunt o pană, pe aripa Ta de înger.
Sunt un fior, care Te cuprinde atunci când înveţi să zbori pentru prima oară.
Sunt un strop de apă, ce se scaldă în imensitatea Fiinţei Tale.


Sunt.
Aici şi acum.

Tu cine eşti ?"

Totuşi iubirea






"Şi totuşi existã iubire
Şi totuşi existã blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mã tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrãm în amor fãrã nume
Fiorul ca fulger cãzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe cãi au cãzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sãrut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mã simt Dumnezeu
Continuã lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afarã roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartã-ntre ele biserici
Fãcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea existã
Şi moartea existã în ea
Îmi place mai mult când eşti tristã
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mã sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mã-ntorc la silaba dintâi,
Prãval peste tine pãdurea:
Adio, adicã rãmâi.

Şi totuşi existã iubire
Şi totuşi existã blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mã tem."


de Adrian Păunescu




"Poate părea absurd sfatul: e bine să faci dragoste numai dacă şi numai după ce aceasta există deja." Radu Zaharescu



interpretează Tatiana Stepa




Un prieten bun


“Un prieten bun aş vrea să am-atât
Cât un prieten poate bun să fie!
Necazu-i să i-l zvânt c-o bucurie,
el, c-un surâs, când fi-voi necăjit.
.
Să-mi iasă-n drum c-un strop de apă vie
şi eu să-i ies în drum la fel, încât
când unul dintre noi e doborât,
să poată celălalt să îl învie.
.
Să intre fără să îmi bată-n poartă
şi eu să intru tot aşa la el,
dar să îl simt în suflet că mă poartă
şi el să simtă că îl port la fel ...
.
Ce pot să cer mai mult? Nimic,
doar vestea
că nu rămân doar visuri toate-acestea!”

"Dacă vrei să păstrezi indiferent orice relaţie cu un om, trebuie să-l consideri ca pe o rudă apropiată şi să-i ierţi, să-i tot ierţi, cum le ierţi copiilor, părinţilor, fraţilor tăi. Dacă ai orgolii, nici o relaţie nu e posibilă." Ileana Vulpescu

Bunica - O piedică în calea uitării






















Te port cu mine-n suflet
Te port cu mine-n gând
Şi-ngenunchez de-a pururi
La al tău mormânt.

Iubirea ce ţi-o port
Nu are margini-n lume
Şi veşnic îmi va fi
Un dor nestins de tine.


aceste versuri compuse de mine, le dedic din suflet bunicii mele





"Există frunze care nu cad, oricât de puternic ar fi vântul; există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii."




Şi altfel poţi să iubeşti


"Când vezi pe-aproapele tău în suferinţă,
De eşti un om cu suflet îl priveşti,
Încerci o mână să-i întinzi, şi cu credinţă
Gândeşti că şi altfel poţi ca să iubeşti.
.
O vorbă bună spusă-n clipa de durere,
Celui care astfel pare-nvins, debusolat
Când alţii îl insultă, oferă-i mângâiere
Şi omul va renaşte, va fi mai uşurat.
.
Nu-i neapărat nevoie să-l critici ca să-l doară,
Nu este cazul, ca să-l înjoseşti,
De ce să-i ceri, sau să-i devii povară,
Când poţi şi ALTFEL să iubeşti."
.
"Tot ce este necesar răului pentru a triumfa este ca oamenii buni să nu se implice."

Orice copil



“Orice copil are un nume,
Orice copil are o zi,
Lumina lui aprinsă-n lume
De noapte ne-ar putea păzi.

Orice copil are o ţară,
Orice copil are părinţi,
Descoperind din vară-n vară
Alt joc al paşilor cuminţi.

Orice copil are o cale,
Orice copil are un gând,
Călătorind pe cer la vale
Şi printre spini din când în când.

Orice copil are un leagăn,
Orice copil crede-n poveşti,
Adăpostind o lume-ntreagă-n
Curaţii ochi copilăreşti.

Orice copil are o mare
Pe care-şi poartă barca lui,
Dar nu se-aşteaptă să coboare
La ţărmul mării nimănui.

Orice copil culege fluturi,
De dorul unei mângâieri,
Şi-ntoarce vremea la-nceputuri
Cu teama de-al rosti pe “ieri”.

Orice copil se poate face
Şi floare şi păun şi cerb,
Silabisind cuvântul pace
Pe limba fiecărui herb.

Orice copil are sub gene
Şi stropi de rouă şi gheţari,
Hrăniţi din legile viclene
Din jocul unor oameni mari.

Orice copil reface-n minte
Destinul primului cuvânt,
Putând să strângă în cuvinte
Lumina-ntregului pământ.

Orice copil e o minune
Irepetabilă precum
Ivirea zilei din genune
Şi focul soarelui din scrum.”
de Geoge Ţărnea