”Noapte de noapte şi zile-ntregi aştept
Şoapte doar şoapte se pierd într-un deşert
Ochii ce nu se văd... se ascund pe drumul lor
Şi mai rămân decât... amintiri ce nu dor
Deşarte speranţe nu ştiu de ce trăiesc
Am numai vise ce nu se îndeplinesc
Visez o lume în care toţi şi eu
Să nu mai fim minţiţi şi nici loviţi mereu
Cui îi pasă oare de viaţa mea?
Cui îi pasă oare de viaţa mea?
Cui îi pasă oare de viaţa mea?
Cui îi pasă oare de viaţa mea?
Braţe întinse spre cer se risipesc
Şi ard în lumina pe care şi-o doresc
Visez o lume în care sunt şi eu
Dar nu rămân decât amintiri ce vin greu
Cui îi pasă oare de viaţa mea?
Cui îi pasă oare de viaţa mea?
Cui îi pasă oare de viaţa mea?
Cui îi pasă oare de viaţa mea?”
interpretează Laura Stoica