"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

luni, 24 martie 2008


"Gândurile - odată învăţate să vorbească, să vadă, să strige, să scrie, vorbesc, văd, strigă, scriu. În clipele de linişte, învaţă tăcerile." Mariana Fulger




"Toate gândurile cu adevărat înţelepte au fost deja gândite de mii de alţi oameni înaintea noastră;
Ca să le facem însă cu adevărat "ale noastre", trebuie să le gândim iarăşi noi înşine, să le repetăm cu evlavie şi respect, până când vor deveni o parte din viaţa şi experienţa noastră intimă."

J.W. von Goethe

Eu sunt Eu





"Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.
Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt,
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că EU sunt EU."


Adrian Păunescu





"Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare." Tudor Muşatescu

Eu am găsit iubirea





"Când o sămânţă am sădit,
Ea mai târziu o plantă a devenit,
Apoi cu flori m-a răsplătit,
De fapt, iubirea am găsit.

Când firul mic de iarbă am călcat,
Şi-n urma mea eu am privit,
Cum înapoi s-a ridicat,
De fapt, iubirea am aflat.

Când în căuşul palmei eu am prins,
Din zborul lui un cărăbuş,
Cum din nou zborul şi-a luat, eu am privit,
De fapt, iubirea am găsit.

Când sus pe munte am urcat,
Şi nori cu mâna am atins,
Atât de mult m-am bucurat...
De fapt, iubirea am aflat.

Când un copil murdar şi părăsit,
În drumul meu am întâlnit,
Şi cu privirea nu l-am ocolit,
De fapt, iubirea am găsit.

Când cineva m-a aşteptat
Pe mine, grabnic m-a chemat,
Ca să-l ajut n-am amânat.
De fapt, iubirea am aflat.

Când omul drag, ce m-a rănit,
Povara să-şi ridice, eu l-am ajutat
Şi mai departe l-am iubit,
De fapt, iubirea am găsit.

Când timpu` a sale urme a lăsat,
Ca să se vadă pe-al meu chip,
Şi eu oglinda... nu am spart,
De fapt, iubirea am aflat.

Când mâinile în rugă-am aşezat,
Eu am cerut şi-am implorat,
Dar n-am primit ce-am aşeptat,
Într-un târziu, de fapt, iubirea am aflat.

Când eu cuvinte împletesc,
Din gânduri ce se bulucesc
Şi pe hârtie lasă urme, le-aleg,
De fapt, iubirea eu culeg.

Când, mai târziu m-am întrebat,
Cine în mine iubirea a sădit,
Oceanul de iubire am descoperit,
Şi cu IUBIREA am făcut, un legământ.

Eu cât voi exista pe-acest pământ,
De lucrurile simple ce m-au bucurat
Cândva, nicicând nu voi uita.
Iubire din ocean eu voi lua,
La rândul meu, iubire eu voi da,
Căci tot iubire voi culege şi afla."



"A iubi şi a fi iubit, iată taina fericirii." Jacques-Benigne Bossuet

Eu scriu




"Eu scriu acuma despre ceruri
şi despre lume deopotrivă
sunt multe care-mi stau alături
şi-s multe care-s împotrivă.

Şi scriu acuma despre suflet
şi de va fi să-l iei la Tine
şi scriu apoi despre iertare
şi scriu în urmă despre bine.

Când mă topesc şi-Ţi curg în palme
cum se topeşte lumânarea
eu scriu despre iubirea sfântă
şi cum să nu-mi abat cărarea.

Şi scriu şi scriu
şi stau în mine cuvintele-adunate stivă
şi dacă Tu îmi eşti alături
degeaba-s alţii împotrivă …"


de Sanja Cristea Tiberian




"Vei reusi să apreciezi ce am scris, numai dacă vei fi cuprins de acelaşi spirit cu care am scris !"

Omule



"O lăcomie crâncenă, nebună.
Adună, omule, adună,
Căzneşte, fură, surpă şi omoară.
Îţi trebuiesc putere şi comoară.
Îţi trebuiesc palate şi vestminte
Să-ţi zacă-n ele hoit şi oseminte.
Morminte, omule, morminte.

Avidă, mâna ta se strânge.
Storci aur şi se scurge sânge.
Nădejde, sânge, har, ca un burete,
Le soarbe aurul cu sete
Şi-n beciul tău zidit îngheaţă
Neprihănita oamenilor viaţă,
Avântul, bucuria, puse bine
De stârvul tău, păstrate pentru tine.

Îmi e ruşine, omule, îmi e ruşine."



de Tudor Arghezi

Condamnare



"M-aş îneca, m-aş stinge şi m-aş duce,
să mă zdrobească ritmuri pe-o şosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea." de Adrian Păunescu





"Există multă suferinţă în lume - fizică, materială, mentală . Suferinţa unora poate fi rezultatul lăcomiei altora . Suferinţa materială şi cea fizică este cea cauzată de foamete, lipsa unei locuinţe sau cea provocată de tot felul de boli. Cea mai mare suferinţă a omului este cauzată de singurătate, de lipsa iubirii ." Maica Teresa




"Singurătatea muşcă uneori chiar din inimă" Octavian Paler

De ce au nevoie copiii de iubire ?






"Lipsa iubirii marchează orice copil, în toate privinţele


Când vorbim de iubire, ne referim mereu la adulţi, dar lipsa iubirii naşte drame, cel putin la fel de puternice şi printre copii.


De ce au atâta nevoie să se simtă iubiţi de părinţi?



Copiii neiubiţi sunt copii nedoriţi.
Dar nu toţi copiii nedoriţi - care apar din întâmplare, neaşteptaţi, sunt neiubiţi.
Mulţi părinţi îi iubesc, chiar dacă nu i-au vrut.
Unii copii nedoriţi sunt însă abandonaţi, prost trataţi, lăsaţi de izbelişte.
Cel mai adesea credem ca au nevoie de hrană, de îngrijire, şi că dacă le este asigurată, totul e rezolvat. Eroare!
Ceea ce le lipseşte este iubirea părinţilor, afecţiunea, mângâierile.
Nu toţi copiii suferă la fel.
Există diferenţe în ceea ce numim nevoia de iubire.
Unii copii resimt această nevoie într-un mod atât de acut, încât ajung la sinucidere.
Alţii se adaptează, chiar dacă cu preţul unor traume sufleteşti uriaşe.
Copilul nu se descurcă singur, fără afecţiune, dar nu numai părinţii sunt cei care i-o pot furniza.
Când este foarte mic, el intră într-o legătura de ataşament - o formă de recunoştinţă - cu persoana care-i răspunde acestei nevoi.
De aceea, adesea el iubeşte pe cel care l-a crescut şi nu pe cel care îi este părinte biologic.
În mod normal, legătura de ataşament apare între copil şi părinţi, şi mai ales între copil şi mamă, în mică copilarie (0-3 ani), când el este cel mai fragil şi mai vulnerabil la diferite pericole.



În primii ani după revoluţie, televiziunea a transmis imagini cumplite, cu copii din orfelinate, care se legănau singuri, în patuţurile lor sărăcăcioase, pentru că nu îi mângaia nimeni. De ce sunt mângâierile atât de importante?



- Există un consens în privinţa nevoilor copilului şi mai ales în privinţa nevoii de afecţiune, exprimată cel mai direct prin mângâieri.
Ele dau siguranţă, ataşament, fac bine fizic.
Afecţiunea este cu totul altceva decât protecţia.
Copiii abandonaţi în orfelinate sau case de copii sau, uneori, la mame sociale neprofesioniste, simt diferenţa între grijă şi grijă plus iubire.
Poţi creste impecabil un copil din punct de vedere material, dar fără iubire.
El simte acest lucru.
Psihologii folosesc termenul de "alocaţie" atunci când se referă la nevoile copilului.
Există o alocaţie materială (resurse financiare care se transformă în haine, mâncare, jucării etc.) şi o alocaţie psihologică (gesturi de afecţiune, cuvinte de dragoste, mângâieri, atingeri, ultimele fiind foarte importante).
Ambele alocaţii sunt necesare.
Când există doi copii, parinţii trebuie să fie atenţi pentru ca alocaţiile să fie egale.
Altfel, unul dintre fraţi/surori va spune că a fost mai puţin iubit, că a fost nedreptăţit.



- Care dintre părinţi e responsabil cu sentimentele faţă de copii, mama sau tatăl?
- Există mitul mamei, care a născut mitul Madonei.
Mama este peste tot o figură emblematică pentru copilărie.
Biologii spun ca prima figura umană care se apleacă asupra copilului - el fiind "virgin" vizual - este mama.
El, copilul, va asocia figura mamei cu ceea ce primeşte - hrană, schimbare de scutece -; mama este, de obicei, cea care-i furnizează o stare de bine.
El învaţă să asocieze mama cu confortul şi starea de mulţumire.
În timp, el are faţă de mamă anumite aşteptări.
Iată de ce, chiar dacă ambii părinţi sunt responsabili de afecţiunea şi grija date copilului, mama este cea blamată, când copilul este neglijat sau abandonat.
Aşteptările sociale, culturale sunt mai mari faţă de mamă.
Nu s-a scris "Odă tatălui", ci "Odă mamei".


- Lipsa iubirii marchează un copil pe viaţă.
În care domeniu, cu dinadins: Profesional? Sentimental? Psihologic?



- Lipsa iubirii marchează orice copil, în toate privinţele, chiar dacă în grad diferit.
Ea duce la complexe, la ideea de diferenţă şi, în ultimă instanţă, la o imagine de sine negativă, inconfortabilă.
Acest lucru are repercusiuni asupra "funcţionării" copilului în toate planurile: el va avea performanţe şcolare mai slabe, adesea (dar nu este obligatoriu), va avea o emoţionalitate dificilă, poate chiar imatură, şi o psihologie aparte.



- Există un scenariu ideal pentru felul în care trebuie să ne iubim copiii?
- Ideal vorbind, iubirea părintească trebuie să fie ca un fotoliu confortabil şi disponibil oricând pentru copil, care se poate aşeza pe el chiar cu picioarele murdare.
Şi dacă simţi câteodată arcurile fotoliului, va trebui să ştie că inconfortul pe care-l simte este tot iubire.



- Ce sfaturi i-aţi da unui copil lipsit de iubirea părinţilor, pentru a-şi putea depăşi suferinţa?
- Un copil trebuie ajutat, indiferent de vârsta lui.
De obicei, psihologul îl ajută să-şi construiască un scenariu de acceptare a situaţiei, fără a se încărca cu trăiri negative şi a aştepta ca alţii să-l ajute.
El trebuie să coopereze cu propria lui situaţie şi să obţină cât mai mult dintr-un târg cu viaţa, în care el a intrat cu "buzunarele goale".
Şi să i se spună că oamenii mari nu sunt zei, că el nu e singur în situaţia respectivă şi că va trebui să converteasca eşecul iniţial, neşansa, în şansă şi victorie. "



Psiholog Aurora Liiceanu






"Ceea ce un copil nu primeşte, nu poate dărui la rândul lui mai târziu, când devine adult."
P. D. James


Imagini





"Îmi bate iarăşi ploaia-n geam
Cu stropi mărunţi şi amintiri
Din vremea când copil eram
Din vremea primelor iubiri.

Imagini tăcute în faţă mi-apar
Şi inima îmi plânge de bucurie
Aş vrea să ating al ploii sfânt dar,
Dar ne desparte o veşnicie.

Anii au trecut şi zadarnic încerc
Printre stropii de ploaie s-alerg;
Să mă întorc la ce-a fost demult,
La anii de vis ce-au trecut.

Anii s-au dus, dar în inima mea
Un loc pe vecie le voi păstra,
Şi-n seri când ploaia iar va veni
Cu drag de ei îmi voi aminti."









"Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare. Eugene Ionesco






Frumoasă copiliţă























"Frumoasă copiliţă !
Spune-mi, de unde vii
Cu zâmbet pe guriţă,
Cu mândri ochi şi vii ?

Ce înger mult ferice
Din ceruri te-au adus
Şi pe pământ aice
Străină te-au depus ?

Tu eşti o nălucire,
Un farmec aurit,
Un vis de fericire,
Un înger de slăvit !

Din cer eşti o minune,
Şi dulce-i glasul tău
Ca sfânta rugăciune
Când bate ceasul rău !"

de Vasile Alecsandri
"Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de rai."