"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

marți, 25 martie 2008

Ultima rugă





"O, Doamne, ce miracole faci astăzi
Şi cum le-aşezi pe toate cum Tu vrei;
Mă plec neputincios în faşa soartei,
Ce-ai aşternut-o’n timp, fără condei,

C’ai vrut să urc şi să cobor prin viaţă,
La timpul Tău, nu când eu am dorit;
M-am zvârcolit ambiţios prin ceaţă,
Să’nfăptuiesc, ce Tu, n-ai plănuit

Şi mi-ai lăsat ferestre, uşi deschise,
Mi-ai arătat chiar drumul ce mi-e scris;
Am rătăcit pustietăţi întinse…
Purtatu-m’au, Morganele din vis

Şi-n mâna mea ai pus talentul Tău,
Ca să-mplinesc divina-Ţi misiune,
L-am înmulţit şi-apoi, de capul meu,
L-am risipit întru plăceri nebune

Şi mi-ai mai dat Pamântu’ntreg, Părinte,
Să iau ce-i bun, să iau ce e frumos;
Am gelozit după averi mărunte,
Ce-au arătat, că n-au nici un folos

Şi-apoi, ce ai mai mult mi-ai dat, iubirea,
Să iert, să’ndur, să cred, să tolerez,
Trufaş şi egoist cu firea,
Doar EUL MEU, … atât îmbrăţişez;

O, Doamne, ce miracole faci astăzi,
Ascultă-mi ruga, aşa sunt toţi cei vii,
În ceasul ultim şi cu ochii umezi,
Mai dă-mi, Te rog, o şansă de-a trăi."



de Valeriu Cercel



"De este vreo fiinţă, de este vreun nume
La care să se-nchine un suflet omenesc,
Cu tot ce e mai nobil, mai iubitor pe lume,
Cu tot ce-n omenire e mai dumnezeiesc,

TU eşti acea fiinţă, tu, gingaşă lumină,
Aprinsă-n a mea cale de însuşi Dumnezeu !
Şi sufletul meu vesel la tine se închină,
O ! scumpa mea mamaie ! o ! drag îngerul meu !

Când soarta vru să intru în rai de fericire,
Când ochii mei pe tine zâmbind te-au întâlnit,
Un fulger, o scânteie de veşnică iubire,
Din ochii tăi pornită, în sânu-mi au lucit.

Ş-atunci în altă lume am re-nviat deodată,
Ş-un soare mai ferbinte în ceru-mi s-a aprins,
Ş-o lume fără margini, frumoasă, desfătată,
Ca o câmpie verde sub mine s-a întins.

Atunci natura-ntreagă, zâmbindu-mi cu plăcere,
Îşi puse pentru mine coroana sa de flori;
Şi glasul maicii mele, curmând a mea durere,
Veni să mă dezmierde din cerul fără nori.

Căci faţa ta iubită mi s-arăta oriunde,
În vis, în flori, în stele, în dulcele senin;
Şi inima-mi, cuprinsă de dorul ce pătrunde,
Şoptea cu tine astfel prin tainicu-i suspin."


8 Mart -de Vasile Alecsandri (un pic modificată)

Amăgire























"Şi iar a venit primăvara
Şi iar ne minţim că-i frumos
Şi iar frunzele urcă scara
Şi-i verde pământul pe jos.

Şi iar calendaru-nfloreşte
Şi câinii ne-aud pe la stâni
Dar vai, tot acum, pe muţeşte
Mor grabnic atâţia bătrâni.

Dar bine-ai venit, amăgire
Mai stai, mai durează un pic
Această minţită iubire
Oricum e mai mult ca nimic.

Vin nopţile scurte de vară
Şi păsări se-ntorc de la sud
Dar dacă e ultima oară
Iluzia verdelui crud ?

Cu lanţuri legate de glezne
Oricât de lumină ar fi
Noi mergem de-a pururi prin beznă
Mereu nelegitimi copii.

Mereu în aceeaşi clipită
Urât şi frumos, mort şi viu,
Ne paşte o soartă cumplită
Nimic nu-nţeleg cei ce ştiu.

Şi iar a venit o părere
Şi iar va pleca înapoi
Prea mari impozit ne cere
Că ninge în suflet la noi."




Adrian Păunescu




"Există doar o iubire adevarată şi o mie de încercări." F.Rochefoucauld


Cenaclul Flacăra
http://www.asculta-muzica.com/cenaclul-flacara-AMAGIRE/

mai interpretează Oana Hanganu
http://www.trilulilu.ro/corihans3004/25376351adda8f

Lumină-n întuneric…




"Pierdut eram în marea de păcate,
Pribeag, fără un ţel să am,
Fără să ştiu ce-nseamnă bunătate,
Neputincios, fără speranţă eu eram.

Doream să am pe cineva aproape
Ca să-i vorbesc de a mea suferinţă
Să-ntreb: De ce trăiesc…? şi poate…
De ce-i în lume atâta neputinţă ?

De ce atâta întuneric şi beznă mă-nconjoară ?
Unde e dragostea şi pacea pe pământ…
Fericirea ??… o clipă stă… şi apoi zboară…
De ce doar de durere auzi vorbind ?

Din drumul meu rătăcitor prin lumea toată,
Mi-ai oferit, o Doamne, o nouă viaţă
Cuvântul Tău, călăuzitor, mi-arată,
Cum să păşesc pe calea Ta curată.

Unul e singur care e Lumina mea.
El poate vindeca pe orişicine
De întuneric, tristeţe, amărăciune,
E însuşi Dumnezeu, Tăria mea !

Tot ce-mi doresc o Doamne cu ardoare,
E ca să-mi luminezi a mea cărare.
Fă-mă să văd divina Ta splendoare
Pentru că Tu eşti Adevăratul Soare !"

de Larisa Cojocariu




"Uneori, Dumnezeu ne aşează în întuneric ca să vedem că El este Lumina."

Am stat






"Am stat cu salcia pe maluri
plângând am curs cu frunza-n apă
călătorind în lung de valuri
ce nu puteau să mă încapă.

M-am ostenit să nu mă ştie
nici frunzele că-s printre ele
eram întemniţată vie
şi alungată dintre stele.

Rămasă-n margine de seară
nici stea n-am fost şi nici ţărână
eram un fluture de ceară
un semn de foc tăiat în mână.

Şi-am fost apoi o lumânare
aprinsă înspre soare-apune
vegheam cu liniştea pe mare
şi-am fost apoi o rugăciune.

Am stat cu salcia plecată
călătorind în lung de maluri
stăteam cu mâna ridicată
când Dumnezeu m-a scos din valuri."


"Obişnuinţa e a doua natură" Cicero

Mândră floare trandafir



“Mândră floare trandafir
În viaţă eşti musafir
Ori eşti trist, ori te petreci
Pân’ la urmă trebuie să pleci.

Poţi să ai lumea la picioare
Bani cu furca să-i întorci
Dar când te trage pământul
Tot acasă te întorci,
Poţi să faci de toate-n viaţă
Dar fă-le la timpul lor
Să nu uiţi un singur lucru
Omule eşti muritor.

Mult am mai umblat prin lume
Findcă am vrut s-o duc mai bine
Mi-am dat seama peste ani
Unde-s bani sunt şi duşmani.

Poţi să ai lumea la picioare
Bani cu furca să-i întorci
Dar când te trage pământul
Tot acasă te întorci,
Poţi să faci de toate-n viaţă
Dar fă-le la timpul lor
Să nu uiţi un singur lucru:
Omule eşti muritor.

Pe cărarea vieţii mele
Au fost spini, au fost şi flori
Azi copii-mi calcă urma
Dar au viaţa fără noi.

Doamne tot răul din lume
Dămi-l mie, nu-l da lor
Pentru ei am tras în viaţă
Şi am să trag până-am să mor.

Mulţumesc lui Dumnezeu
Că-s bine şi sănătos
Am ajuns unde am ajuns
Şi am plecat cândva de jos.

Poţi să ai lumea la picioare
Bani cu furca să-i întorci
Dar când te trage pământul
Tot acasă te întorci,
Poţi să faci de toate-n viaţă
Dar fă-le la timpul lor
Să nu uiţi un singur lucru:
Omule eşti muritor.”



interpret Tinu Veresezan


"Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea" Freud

Tata



"Avem un educator care ne ordonează şi ne rânduieşte viaţa cu cuvinte, îndemnuri şi sfaturi. Cine este el ? Este tatăl pe care Dumnezeu l-a hărăzit fiecăruia dintre noi. Tocmai de aceea a rânduit Dumnezeu să fim iubiţi de cei care ne-au dat naştere, ca să avem lânga noi pe cineva care să ne înveţe virtutea."


"Tată nu este numai cel ce dă naştere, ci şi cel ce dă o educaţie şi o creştere bună copilului său."





"Omul e un univers închis cu legile-i proprii care-i comandă viaţa efemeră, tot atât de departe de ceilalţi oameni ca şi un astru de ceilalţi aştri, fără nici un mijloc de comunicare reală cu nimeni. Iluzia comunităţii cu alţi semeni te înşeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufleteşti, când, deodată, îţi dai seama că nici părinţii, nici fraţii, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, nici măcar înţelege... " Liviu Rebreanu



"Scrie, ca să păstrezi florile gândului tău, pe care altfel le ia vântul !" Nicolae Iorga






"Ca să treacă vremea mai uşor, m-am apucat să scriu aici. Chiar dacă nu ştiu ce se va întîmpla cu aceste pagini, dacă vor fi citite de cineva vreodată sau vor putrezi aici.
De fapt, scriu ca şi cum aş vorbi. În jurul meu e pustiu, iar omul dacă nu vorbeşte uneori, moare, nu-i aşa? Pe toţi cei care, veţi citi eventual, ce scriu, vă con­sider judecătorii mei."

"Când cineva nu înţelege o privire, cu atât mai mult nu va înţelege o lungă explicaţie”

"N-am altceva s-aduc azi jertfă, n-am bunătate şi în dar,
Ţi-aduc doar muzică şi versuri şi inima mea pe altar,
Nu am deloc alte-nclinaţii, nu sunt la nimenea pe plac;
Doar asta Doamne-ai pus în mine şi altceva nu ştiu să fac."



Mi-e dor






"Mi-e tristă inima, îmi suspină şi plânge,
Pământul, de sub picioare, parcă-mi fuge,
Numele tău, în tot cuprinsul, îl rostesc – încet,
Zile şi nopţi la rând, duios, îl tot repet.

Fără vreo veste de la tine, prin codri – abătută -
Stau şi ascult, mută, sub o trestie căzută
Cum geme, în sufletul meu, vântul,
Aş prefera să mă-nghită pământul.

Sunt vremuri ce nu pot fi, aşa uşor, uitate,
Căci gândurile mi-au fost de tine furate,
Cândva m-ai luminat, frumos, din depărtare,
Acum mă simt trântită, strivită în picioare.

Văd munţii cum spre mine se prăbuşesc,
Vreau să râd, dar nu mai ştiu să zâmbesc,
Tristeţea, hotărâtă, pe nume mă cheamă
Aş vrea s-o las să treacă, nebăgată-n seamă.

Mă simt aşezată, posomorâtă, într-un sicriu
Şi tot mai mult încerc la viaţă să viu,
După tot ce am trăit, m-aş mulţumi
Să am o noapte liniştită, să pot dormi.

Alergam aiurea, afundată într-un întuneric mare,
Când te-am întâlnit pe tine, mi-ai dat o îndrumare,
Te-am văzut, fermecată, ca pe un gigantic artist,
Datorită ţie am primit o viaţă nouă-n Crist.

Refuz să cred că cinstea ta-i doar vorbă goală
Şi că duci o viaţă murdară, care nu se spală,
Că-i doar minciună tot ce-n tine am văzut
Şi că nu eşti altceva decât un prefăcut.

Din nimic nu te pot, cu certitudine, cunoaşte
Şi fără să-mi spui o vorbă, bănuiala în mine se naşte
Doar pentru că te-ai purtat atât de frumos,
Te face asta, dintr-o dată, chiar şi cuviincios?

Nu mi-aş dori să porţi, pururea, o mască,
Crezând că alţii n-o să te recunoască,
Şi trist, să-ţi fie ceasul, când vei privi în Sus
Că nu l-ai mărturisit, cu o reală credinţă, pe marele Isus.

Aş putea să zic că, de acum, mi s-a stins focul
Şi că până aici m-a însoţit, credincios, norocul,
Dar dacă aş putea, pentru o secundă, aş da timpul înapoi,
Doar ca să stăm de vorbă şi să ne plimbăm - amândoi.

Inima mea nerăbdătoare, încă, te mai aşteaptă,
În pustiu de lună, mă uit după tine din poartă
Pierdută, în miezul nopţii, într-un colţişor,
Arunc câte-o privire, căci de tine mi-e dor."

Anca Daniela Huţ








"Iubirea adevarată înfruntă lumea, e generoasă şi mândră. Nicio plăcere în iubire nu se poate compara cu afişarea ei în faţa oamenilor. Numai iubirea vinovată se ascunde." Liviu Rebreanu




Îmbătrânesc





Îmbătrânesc!…
Şi zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare,
Căci zi cu zi în ea zăresc
Un rid mai mult,
Un por mai mare,
Un păr mai sur,
Şi-un zâmbet trist,
Ironic,
Care
N-acceptă nici o resemnare…
Şi-mi pare rău că mai exist.

Îmbătrânesc!…
Şi tinereţea
N-am cunoscut-o niciodată.
Când cei de vârsta mea
Jucau,
Cântau
Şi se înveseleau,
Eu eram mamă,
Eram tată,
Luptam din greu pentr-o bucată
De pâine,
Pentru azi şi mâine.

Îmbătrânesc!...
Şi ce-i iubirea?
Eu n-am ştiut-o niciodată;
Că niciodată n-am iubit,
Când prea iubit-am fost de-oricare…
Ca piatra, piatră-mi rămânea
Şi sufletul şi inima
La orişice chemare.

Îmbătrânesc!…
Şi tot mereu mă-ntreb:
La ce mă chinui oare?
Ce ceas ferice,
Ce zi mare
Putea-va fi o sărbătoare
Şi pentru mine?
Care soare
Putea-va timpul nencălzit de nici o rază
Să-ncălzească?
Ce flacără ar fi în stare
S-aprind-o inimă în care
Au îngheţat atâtea simţuri
D-atâtea ierne grele, rele.

Îmbătrânesc!…
Şi zi cu zi oglinda tot mai neagră mi se pare…
Căci văd cum sufletu-mi zdrobit
Se stinge zi cu zi cum moare…
Şi mă întreb: la ce-am trăit?
Când n-am făcut decât atât:
Să plâng, să plâng, să plâng întruna,
Să plâng, să uit şi-apoi să iert."


Cincinat Pavelescu




"Iubeşti viaţa ? Atunci nu risipi ca un nesăbuit timpul, căci din timp este făcută viaţa"

Benjamin Franklin




Fă-ţi timp






"În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!


Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
Fă-ţi timp să poţi, cu milă, să le alini, trecând.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,
Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,

Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă cînd mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,

Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Cristos,

Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,

Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate cîte-un pic,
Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi când nu faci nimic.

Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,

Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;

Comoara risipită a vieţii, n-o mai strîngi."


Rudyard Kipling








Rugăciune






"Doamne, de-aş putea să nu mănânc,
Doamne, de-aş putea să nu beau apă,
Când nu am, să rabd şi mai adânc,
Şi nici somn să nu mai văd în pleoapă -

Doamne, să mă rog doar de-aş putea,
Să îţi fiu cu gândul, lumânare,
pentru cine n-are de mâncare,
şi nici apă n-are ca să bea -

Pentru cine suferă de boală,
Pentru cel lipsit de ajutor,
Pentru geruiţi în pielea goală,
Pentru bieţii oameni care mor -

Doamne, să le fiu măcar o toacă,
Să le bat durerile pe lemn,
Să le fiu şi clopot ce-i îmbracă,
Şi la cap de groapă, să fiu semn -

Doamne, la săraci să le fiu cruce,
Şi la cei lipsiţi, o lumânare,
Să-i înveţi la Tine să se urce,
Să îţi ceară, Doamne, alinare -

Dar mai bine, dar mai bine, ia-mă,
căci nu ştiu nici crucea să mi-o port,
Şi de toate şi de tot mi-e teamă,
Şi trăiesc pe lume ca un mort -

Şi învaţă-Ţi, Doamne, toţi copii
Că fără de aer pot trăi,
Dar fără de Tine, nu pot viii
Să mai fie, Doamne Sfinte, vii -

Şi învaţă-i, şi învaţă-i, şi învaţă-i,
Tot pe lume e părere doar, şi vis,
Viaţa noastră ca un fir de aţă-i,
Şi pe ea, Iisuse, ne eşti scris -

Dar la Tine, dar la Tine, vom ajunge,
Fie de am pierde Totul, Tot,
Şi cu Tine, şi cu Tine, toţi vom plânge
Pentru cei ce-n lumea largă nu mai pot..."

Cântece de lume






"Inima-mi e amărâtă,
Zarea vieţii înnegrită!
De-oi trăi, n-am ce dori,
N-am ce jeli de-oi muri!

Inimă, fii răbdătoare
Ca pământul sub picioare,
Pân ce-i zace cu-al tău dor
În mormânt nesimţitor.

Ce-ţi slujeşte de a plânge,
De-a vărsa lacrimi de sânge
Într-al lumii val cernit?...
Valul trece neoprit!

Taci, cumplita mea durere,
Şi tot creşte în tăcere,
Pân ce tu la Dumnezeu
Duce-vei sufletul meu!

Avut-am odată-n lume
Dor de fală şi de nume,
Dar acum vedea-l-aş mort
Chiar şi numele ce port!

Avut-am odinioară
Mamă dulce, dulce ţară;
Dar acum sunt rătăcit
În pustiu nemărginit!

Avut-am în fericire
Un vis dulce de iubire...
Unde-i, Doamne, visul meu?
Unde-i raiul, unde-s eu?

Amar mie! amar mie!
Din cereasca-mpărăţie
Ce lung fulger m-a pătruns!
Ce-am fost eu şi ce-am ajuns?

Ah! durere, în ce parte
De tine să fug departe?
Urmă-n lume să nu las,
Nici s-aud al lumii glas!

Cum să scap de rău, de bine?
Încotro să fug de mine,
Pe pământ să nu mai ştiu
De sunt mort sau de sunt viu?

Daţi-mi, daţi-mi aripioare,
Să zbor iute pe sub soare.
Daţi-mi aripi de pe dor,
Pe sub noapte iar să zbor.

Duce-m-aş şi m-aş tot duce,
Dor să nu mă mai apuce!
Cine-n cale m-a vedea
Să plângă de jalea mea!"

de Vasile Alecsandri


“Cel mai dureros lucru din lume este să te simţi în plus, acolo unde odată erai totul.”

Tu


"De te simţi trist şi părăsit
Uitat de cei pe care i-ai iubit,
Să îţi aduci aminte de Cel Sfânt,
Că nu eşti singur şi pierdut,
Aşa cum la-nceput, tu, ai crezut.
.
De poţi în tine vorbele să stingi,
Atunci cănd toţi în jur te fac să strigi,
Tu, cu tăcerea să faci un legământ,
Iar un cuvânt de vrei să spui răstit,
Din rădăcină să-l striveşti, în gând.
.
De te apasă un răspuns ce ai găsit,
La o întrebare cândva spusă,
Răspunsul să-l accepţi senin,
Să înţelegi că greu nu e
Răspunsul, ci întrebarea pusă.
.
De poţi, tu, din bucata ta să rupi,
Din ce la rându-ţi ai primit cu dărnicie,
Si celor în nevoi, să-mparţi cu bucurie,
Aşa o cale dreaptă îţi croieşti,
Aicea jos, dar şi spre calea veşniciei.
.
De poti ca sufletul pe tavă să ţi-l pui,
Când dragostea în cale o găseşti,
Iar pe altarul ei să te jerfeşti,
Pe jurăminte să nu calci, totul să-nfrunţi,
Si în furtuna vieţii de ele, să nu uiţi.
.
Iar dacă trandafirii dragostei s-au ofilit,
Ca să îi uzi necontenit, tu, ai uitat,
Si inima îţi spune c-ai greşit,
Să stai acolo-n loc, s-aştepţi,
Să speri, şuvoiul ei, din nou să simţi.
.
De te complici în mii de situaţii,
De unde vin, tu, nu mai ştii,
Ele se-adună cerc în jurul tău.
Să înţelegi, că sigur creator, tu eşti,
A situaţiilor pe care le trăieşti.
.
De te separi, puternic, tu, te crezi,
De fapt, tu, numai gândul ai trimis,
Iar pentru tine forţe s-au mişcat în Univers
Să înţelegi, că parte din întreg, tu, faci
Si singur la întreg, să te aduni.
.
In lumea asta nimic nu e întâmplător,
Ci toate-s aşezate-n matca lor,
De vrei, tu, cursul vieţii să îl schimbi,
Ai grijă ce gândeşti căci mai târziu,
Cu tot ce-ai gândit, tu, te vei întîlni.
.
De vrei ca lumea să o schimbi,
Nemulţumit de ce te-nconjoară,
Aşa cum e, tu Omul să-l iubeşti,
Să înţelegi, tu, eşti acela care
Ar trebui, să-nceapă a sa schimbare.
.
O simplă rugăcine, tu, să nu uiţi,
Din inimă rostită, cu lacrimi pe obraz,
Povara-ţi ia cu mâna de pe al tău grumaz,
Iţi va deschide calea, pe care, tu, o cauţi,
De tine va depinde, deschisă s-o menţii.
.
Ai să constaţi cu-nţelepciune,
C-aceste de mai sus şi încă multe,
Ti-au fost trimise ţie-n cale,
De mii de forţe nevăzute,
Cu gândul tău, din locul lor urnite.
.
Ai să constaţi că toate le-ai trecut,
Iar valurile vieţii, tu, le-ai înfruntat.
Din locu-n care în picioare, ai fost călcat
Si mai puternic te-ai sculat, mai deştepatat
Tu, pregătit fiind acum de-a vieţii luptă."
.
A.Urma
.
"În viaţă toate au un rost, cineva acolo sus ne pregăteşte la fiecare în parte un anume drum pe care inevitabil îl urmăm, cu ştire, fără ştire... "

Sfârşit

"Am obosit să mai tot lupt.
Am obosit să eschivez.
Am obosit să râd, să cânt.
Am obosit să mai visez.

Aşa cum norii vin mereu,
Aşa cum iarna urlă-un lup,
Aşa e şi-n sufletul meu...
Şi-am obosit să mai tot lupt.

Aş vrea să pot să râd mereu.
Aş vrea să fie cum visez.
Aş vrea să pot să spun ce cred
C-am obosit să eschivez!"
*
"După ce am descoperit că viaţa nu are nici un sens, nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să-i dăm un sens." Lucian Blaga






"Deschide cartea să vezi ce au gândit alţii. Închide cartea să gândeşti tu însuţi."


Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt




"Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Chiar dacă uneori greşesc
Ba te cicălesc, ba nu scot niciun cuvânt
Dar cu toate astea te iubesc.
Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Că nu-i nici gluma nici prăpăd
Ba mă perpelesc, ba nu vreau să te mai vad
Dar cu toate astea te iubesc.
.
Şi poţi să alegi ce e bun, dacă vrei
Să înţelegi câte îţi spun fără vorbe ochii mei
Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Chiar dacă uneori greşesc
Ba te cicălesc, ba nu scot niciun cuvânt
Dar cu toate astea te iubesc.
.
Nu eşti tu eroul din poveşti
Dar îmi placi, Ce să-i faci
Atât fi greu mereu să caut să-mi explic
N-ar ieşi nimic, nu te contrazic
Dar găsesc firesc să-mi placi cum eşti
Dacă ştiu că mă iubeşti.
.
Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Chiar dacă uneori greşesc
Ba te cicălesc, ba nu scot niciun cuvânt
Dar cu toate astea te iubesc
Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Că nu-i nici glumă nici prăpăd
Ba mă perpelesc, ba nu vreau să te mai văd
Dar cu toate astea te iubesc.
.
Şi poţi să alegi ce e bun, dacă vrei
Să înţelegi câte îţi spun fără vorbe ochii mei
Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Chiar dacă uneori greşesc
Ba te cicălesc, ba nu scot niciun cuvânt
Dar cu toate astea te iubesc.
.
Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Că nu-i nici glumă nici prăpăd
Ba mă perpelesc, ba nu vreau să te mai văd
Dar cu toate astea te iubesc
Iubeşte-mă de-ţi plac aşa cum sunt
Că nu-i nici glumă nici prăpăd
Ba mă perpelesc, ba nu vreau să te mai vad
Dar cu toate astea te ïubesc."
interpretează Angela Similea





"Dacă iubeşti pe cineva, iubeşte-l aşa cum este, nu cum a-i dori să fie !!"
Iubeşte-mă aşa cum sunt

"Mi-ai liniştit viaţa când mi-ai şoptit din stele
Că îmi respecţi credinţa şi patimile mele.
Mi-ai dat din ochi speranţa şi zâmbetul pe buze,
Văzându-ţi apoi chipul de parcă-şi cere scuze
Pentru un mers al vieţii ce schimbă omenirea
Şi-atâtea bulversaţii ce-ţi şterge şi menirea.

Dacă în piept îţi bate tic-tacul pentru mine
Şi poţi ierta un suflet pe care-l ştii prea bine,
O să mă-ntorc pe drumul cu macadam mărunt
Să-ţi cer o îndurare: „Iubeşte-mă cum sunt”.
Iar dacă necuratul din nou îmi va surâde
Înferecă-mă-n lanţuri şi-aruncă-mă-n Bermude."



Corneliu Zegrean

Astăzi ne despărţim






"Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie
...Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.

Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău.

...Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ..."


de Ştefan Augustin Doinaş







"Relaţiile dintre fraţi sunt strâns legate de personalitatea fiecăruia, de caracterul şi temperamentul lor, precum şi de educaţia primită din partea părinţilor. Astfel, putem întâlni mai multe tipuri de sentimente: de prietenie sau de dragoste, de respingere sau de ură, de gelozie sau de rivalitate; sau chiar de telepatie, de strânsă comunicare între cei doi.


Părinţii joacă rolul cel mai important în relaţiile dintre fraţi, ei fiind aceia care, cu diplomaţie, pot dirija buna înţelegere dintre copiii lor.


Părinţii trebuie să aibe grijă permanent să nu neglijeze pe nici unul din copii, să nu-i acorde atentie doar celui mai mic, defavorizându-i pe ceilalţi, să le ofere tuturor dragostea lor, să le asculte părerile şi dorinţele şi să-i lase să împărtăşească grijile şi bucuriile lor.


Încercaţi să îi învăţaţi, încă de mici, să aiba un comportament altruist: să împartă între ei, să împrumute, să rezolve conflictele, să se respecte reciproc. Nu aşteptaţi să crească, sperând că lucrurile se vor aranja de la sine. Învăţaţi-i să coopereze, să lucreze în echipă şi să se sfătuiască între ei ."




„Cel ce-şi urăşte fratele este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul i-a orbit ochii”

Părinţii



"Nu există nimic mai sublim decât a fi părinte, nimic nu te face să te simţi atât de vulnerabil şi nimic nu se compară cu sentimentul de mândrie atunci când ştii că prin copilul tău ai făcut o diferenţă în lumea asta.

Nu există o reţetă specială pentru a fi un bun părinte. Totuşi există anumite ingrediente care sunt indispensabile. Există anumite calităţi care sunt esenţiale pentru a fi părinte.

Un bun părinte ştie să se facă dispensabil pentru copil
Un bun părinte găseşte timp pentru distracţie
Un bun părinte ştie cum şi când să spună Nu
Un bun părinte este un bun model pentru copil
Un bun părinte dă dovadă de o dragoste necondiţionată faţă de copilul său
A da dovadă de dragoste necondiţionată reprezintă baza conceptului de părinte. Din fericire această dragoste vine din interior foarte uşor pentru majoritatea părinţilor. Natura ne-a programat în aşa fel încât iubirea necondiţionată pentru copiii noştri să vină din interiorul nostru.
Dar... din nefericire, există şi părinţi care nu au aceste calităţi.
Dragostea părintească nu se învaţă, ea vine de la sine, ca ceva firesc...
Dragoste cu sila nu se face. Nu poţi forţa pe cineva să te iubească..."