"O, Doamne, ce miracole faci astăzi
Şi cum le-aşezi pe toate cum Tu vrei;
Mă plec neputincios în faşa soartei,
Ce-ai aşternut-o’n timp, fără condei,
C’ai vrut să urc şi să cobor prin viaţă,
La timpul Tău, nu când eu am dorit;
M-am zvârcolit ambiţios prin ceaţă,
Să’nfăptuiesc, ce Tu, n-ai plănuit
Şi mi-ai lăsat ferestre, uşi deschise,
Mi-ai arătat chiar drumul ce mi-e scris;
Am rătăcit pustietăţi întinse…
Purtatu-m’au, Morganele din vis
Şi-n mâna mea ai pus talentul Tău,
Ca să-mplinesc divina-Ţi misiune,
L-am înmulţit şi-apoi, de capul meu,
L-am risipit întru plăceri nebune
Şi mi-ai mai dat Pamântu’ntreg, Părinte,
Să iau ce-i bun, să iau ce e frumos;
Am gelozit după averi mărunte,
Ce-au arătat, că n-au nici un folos
Şi-apoi, ce ai mai mult mi-ai dat, iubirea,
Să iert, să’ndur, să cred, să tolerez,
Trufaş şi egoist cu firea,
Doar EUL MEU, … atât îmbrăţişez;
O, Doamne, ce miracole faci astăzi,
Ascultă-mi ruga, aşa sunt toţi cei vii,
În ceasul ultim şi cu ochii umezi,
Mai dă-mi, Te rog, o şansă de-a trăi."
de Valeriu Cercel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu