"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

marți, 18 martie 2008

Cine iubeşte şi lasă









"Cine iubeşte şi lasă,
Cine iubeşte şi lasă,
Dumnezeu să-i dea pedeapsă,
Dumnezeu să-i dea pedeapsă,


Târâişul şarpelui
Şi pasul gândacului,
Vâjâitul vântului,
Pulberea pământului,
Pulberea pământului.


Că furnica de-i furnică,
La trup mare, la cap mică,
Şi la mijloc subţirică
De umblă pe sub pământ,
Tot se ţine de cuvânt,
Tot se ţine de cuvânt.


Dar noi oameni botezaţi,
Dar noi oameni botezaţi,
De cuvânt suntem lăsaţi,
De cuvânt suntem lăsaţi.


Că cine iubeşte şi lasă
Dumnezeu să-i dea pedeapsă
Târâişul şarpelui
Şi pasul gândacului,
Vâjâitul vântului,
Pulberea pământului."


interpretează Maria Tănase


Metanie





"Doamne fă din suferinţă
Pod de aur, pod înalt
Fă din lacrimă velinţă
Ca-ntr-un pat adânc şi cald.


Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se şi vin
Din înfrângeri---scări şi trepte
Din căderi---urcuş alpin.


Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier
Fă din fiecare rană
O cădelniţă spre cer.


Şi din fiece dezastru
Şi crepuscul scris în piept
Doamne fă lăstun albastru
Şi fă zâmbet înţelept."


Radu Gyr

interpret Mircea Rusu

http://www.trilulilu.ro/Idameliana/bfc2f4e31fd528

Nopţi

Vino, Doamne !
.
"Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
.
Nopţi lungi şi triste
Acasă mă gândesc
Şi pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopţi pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopţi de basm acolo la voi
.
Şi Doamne, pentru ce o viaţă de coşmar
Şi pentru cine se moare în zadar
Sunt nopţi pline de groază
Când teamă mi-e să simt
Sunt nopţi de basm de care nu mai ştiu
.
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
.
De ce nu încetaţi acest cumplit război
De ce va gândiţi numai la voi
Şi nici nu vă pasă de mama care-şi plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălţi de sânge
Şi nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt
.
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni."



Valeriu Sterian, Carmen Marin
http://www.youtube.com/watch?v=wS4OvP-U1GM&feature=PlayList&p=6571A8305CF788D4&index=52
http://www.youtube.com/watch?v=NUdCmuhCHGs




“Timpul - numai el scoate la lumină adevărul pur.” Pindar

Rugă




"Cerne, Doamne, liniştea uitării
Peste nesfârşita suferinţă
Seamănă întinderi de credinţă
Şi sporeşte roua îndurării.

Răsădeşte, Doamne, dragostea şi crinul
În ogorul năpădit de ură
Şi aşterne peste munţi de zgură
Liniştea, iertarea şi seninul.

Cerne, Doamne, liniştea uitării
Peste nesfârşita suferinţă
Seamănă întinderi de credinţă
Şi sporeşte roua îndurării."



Valeriu Sterian, Corneliu Coposu


http://www.trilulilu.ro/Idameliana/952d18cc5c2520

Bună seara, iubito


























"Bună seara, iubito!
Te-aştept ca din cer
Să-mi aduci continente de palid mister!
Cu trenul acest… personal şi stingher
Bună seara iubito!



Iubite, Bună seara!
Te-aştept ca din cer.
Te-aştept să îmi aduci continente de palid
mister


Bună seara, iubite!
Te-aştept ca şi când numai
dragostea noastră ar fi pe pământ
Mai presus …


Buna seara, iubite!..., te-aştept
ca şi când,
numai dragostea noastră ar fi pe pământ
mai presus de măriri, de căderi,
de măriri ...
de cuvânt.


Bună seara, iubito!...
pot să-ţi spun prin cuvinte
că puţine mai sunt pe pământ lucruri sfinte,
Că intră iubiri prematur în morminte.
Bună seara iubito!...
Sunt destui care vor să ne pună la uşă iubirii
zăvor…,
să pună cătuşe cuvântului dor.

Bună seara, iubito!


Iubite, Bună seara!
Te-aştept ca din cer.
Te-aştept să îmi aduci continente de palid
mister


Bună seara, iubite!
Te-aştept ca şi când numai
dragostea noastră ar fi pe pământ
Mai presus …
Buna seara, iubite!..., te-aştept
ca şi când,
numai dragostea noastră ar fi pe
pământ
mai presus de măriri, de căderi, de măriri ...
de cuvânt."


versuri Lucian Avramescu
muzica Adrian Enescu,
interpretează Loredana Groza şi Ion Caramitru



"Sunt frunze ce nu cad, oricât de tare ar bate vântul. Sunt inimi ce nu se despart, chiar dacă sunt departe."

Frunza mea albastră



“Ne-ar trebui

O mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară
Cu despărţirea noastră.


Şi nici atunci nu-i sigur
C-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur
Tu frunza mea albastră.


Trişti vom cunoaşte
Ceasul lung după dezmierdări
Şi întrebând în stânga şi în dreapta trecătorii,
Singuri şi fără remuşcări,
Ne vom ciocni în cosmos
Doar uneori, ca norii.


Liniştea de-atunci
N-o vom mai regăsi,
Singuri vom petrece
Cele din urmă clipe
În timp ce pescăruşul iubirii va muri,
Bătând încă o dată
Din largile-i aripe.”


Radu Stanca



interpreţi Mirabela Dauer şi Marian Nistor






Două mame pentru-o fată


“Două mame pentru o fată
Au plecat la judecată
Zicând fiecare aşa:
Fata asta-i fiica mea,
Una zicea c-a născut-o
Cealaltă că a crescut-o,
Una că-i cu ea de-un sânge
Cealaltă la piept o strânge.

Fata doar 14 ani are
Şi-a aflat cu întristare
Că mama care-a născut-o
Chiar din faşă a părăsit-o.
La fântâna părăsită
O fetiţă învelită,
Fântâna-i lângă şosea
S-o găsească cine-o vrea
Cui i-o fi milă de ea.

Şi-a găsit-o o măicuţă
Şi-a cresut-o de micuţă,
A îngrijit-o şi-a spălat-o
La şcoală cu drag a dat-o.
Iată că la judecată
Fata-i acum întrebată,
Pe care o vrea de mamă
Sufletul spre cine-o îndeamnă ?

Fata merge la măicuţă
Ce-a crescut-o de micuţă
Sărutându-i lacrima
Zice: tu eşti mama mea.
Viaţa nu e o poveste
Mamă e cine te creşte,
Fata plângând a strigat:
Eşti mamă cu adevărat.”




"Toate femeile pot naşte copii, dar nu toate femeile pot fi mame"



http://www.trilulilu.ro/cuoreblu50/9057af27dfa0ed

Rugă pentru neam

Glitter Graphics

“Doamne, Dumnezeul nostru,

Dă-ne nouă iarăşi rostul,
Dă-ne linişte şi milă,
Duh în trupul de argilă.

Dă-ne ţara iar în ţară,
Dă-ne dreptul să ne doară,
Dă-ne mamă, dă-ne tată,
Că ni s-au furat odată.

Dă-ne frate, dă-ne soră,
Ce din lanţuri Te imploră
Şi, într-o blîndeţe nouă,
Viaţa noastră dă-ne-o nouă.”


Adrian Păunescu

Nu-i nimic







“Dacă îmi vine să plâng,
plâng şi îmi trece
Dacă pierd spun mereu:
Nu-i nimic…



Una caldă şi apoi una rece
astăzi cad, mâine iar mă ridic
Toate trec,
Nu-i nimic…


Viaţa merge mai departe,
cad şi mă ridic şi mereu îmi zic:
Nu-i nimic… ce dacă,
tot ce-i rău o să treacă,


Strigă cu mine odată:
Nu-i nimic…
cad şi mereu mă ridic.


Dacă astăzi simt că toate mă dor
mâine ştiu că va fi mai uşor
Toate trec,
Nu-i nimic…


Viaţa merge mai departe,
cad şi mă ridic şi mereu îmi zic:
Nu-i nimic… ce dacă,
tot ce-i rău o să treacă,


Strigă cu mine odată:
Nu-i nimic…ce daca,
tot ce-i rau o să treacă,


Strigă cu mine odată:
cad şi mereu mă ridic.


Nu-i nimic… ce dacă,
tot ce-i rău o să treacă,


Strigă cu mine odată:
Nu-i nimic…
Nu-i nimic… ce dacă,
tot ce-i rău o să treacă,


Strigă cu mine odata:
Nu-i nimic…
cad şi mereu mă ridic.”



interpretează Laura Stoica





"Chiar de-i scurtă viaţa, să nu-ţi pierzi speranţa, luptă şi vei caştiga ... !!! "


Să nu-mi iei niciodată dragostea























“Poţi să-mi iei tot ce-am mai scump pe lume


Poţi să-mi iei zile, nopţile şi anii de vrei

Să mă laşi singur într-un loc anume

De unde să nu pot vreodată să mă întorc la-ai mei,

Dar să nu-mi iei niciodată dragostea…

Dar să nu-mi iei niciodată dragostea…


Poţi să mă faci una cu pământul

Să mă calci în picioare de-o mie de ori

Să mă sfâşâi cu dinţii şi-apoi să chemi vântul

Să-mi împrăştie trupul într-o mie de zări,


Dar să nu-mi iei niciodată dragostea…

Dar să nu-mi iei niciodată dragostea…

Fiindcă atunci am să mor de dorul tau,

Fiindcă atunci am să mor de dorul tau,

Fiindcă atunci am să mor de dorul tau,

Şi zilele vor fi din nou aşa cum au mai fost,

De dorul tau, da, da, de dorul tău.


Poţi să mă torni într-un pahar cu apă

Sau să mă uiţi pe fundul mării printre peştii răpitori

Să mă laşi să plutesc pe un val în Marea Moartă

Sau din cer cu ploaia încet să mă cobor,


Dar să nu-mi iei niciodată dragostea...

Dar să nu-mi iei niciodată dragostea...

Fiindcă atunci am să mor de dorul tău,

Fiindcă atunci am să mor de dorul tău,

Fiindcă atunci am să mor de dorul tău,

Şi zilele vor fi din nou aşa cum au mai fost.


Poţi să-mi iei tot ce-am mai scump pe lume

Poţi să-mi iei zile, nopţile şi anii de vrei

Să mă laşi singur într-un loc anume

De unde să nu pot vreodată să mă întorc la-ai mei,


Dar să nu-mi iei niciodată dragostea...

Dar să nu-mi iei niciodată dragostea...

Fiindcă atunci am să mor de dorul tău,

Fiindcă atunci am să mor de dorul tău,

Fiindcă atunci am să mor de dorul tău,

Şi zilele vor fi din nou aşa cum au mai fost,

De dorul tău, da, da, de dorul tău.”







interpretează Holograf





"Dragostea este cea mai puternică forţă din univers."Moliere


Primăvara





"Primăvara-i o lumină
Ce coboară în grădină
Ca un duh de-argint, pe ape.
O simţi vie pe sub pleoape
Şi doreşti să mai rămână
Înc-o zi, o săptămână !"


Aş vrea să-ţi fiu o primăvară




"Zăpada nu a vrut să vină,
n-au mai căzut mărgăritare
iar eu nu ţi-am mai fost grădină
şi tu nu mi-ai mai fost ninsoare.

Aş vrea să-ţi fiu o primăvară
pe braţul tău, o lunecare
şi dintr-un crin să-ţi fac brăţară
iar geana mea să te-nfioare !

Răsfrântă, roua unui cântec,
mi-a dăruit din nou iubirea,
precum un vechi şi drag descântec,
ce-n zborul meu şi-a-nchis rotirea.

Aş vrea, oglindă azurie
în taina nopţii fermecate,
să-ţi fiu deplină fantezie
şi-n visul tău să fiu o parte !

Pe gât să-ţi las trei roze ude,
atingeri, semne, trei coliere
şi să dormim pe umbre ude,
într-o fierbinte mângâiere !"

Sensul unui surâs


"Pornind de la surâs
Am învăţat să plâng,
Pornind de la surâs
Am învăţat să râd,
Pornind de la surâs
Am învăţat să ştiu,
Pornind de la surâs
Am învăţat să fiu.
Pornind de la surâs
Am trecut peste ani.
Pornind de la surâs
Sunt umbra unei adieri"



de Paraschiva Florescu



"Nu e nimic mai trist decât tristeţea unui om vesel." Armando Palacio Valdes

De ar fi să fiu






"De-ar fi să fiu o floare,
Aş înflori în mâna ta,
Gingaşă ca o boare,
Un fir de “nu mă uita”

De-ar fi să fiu un flutur
Aş poposi în zborul meu,
Pe umăru-ţi să scutur,
Polenul meu prea greu.

De-ar fi să fiu tărână,
Sub paşii tăi s-aştern
Covor de flori. Fărâma
În drumu-ţi mă prostern.

Aş vrea să fiu din toate,
Din toate, câte-un pic,
Dar pentru tine, poate
Eu nu însemn nimic…"


de Julia Maria Cristea




Rugăciune



“Întoarce-ţi, Doamne, faţa către mine
Să vezi din plin pe robul tău umil
Să-l vezi îngândurat, plin de suspine
Şi neajutorat ca un copil.

Aducerile-aminte mi-arată a mea viaţă
Ca pe-un zăbranic negru-n zi de-nmormântare
Copil, tânăr, adult mă văd mereu în ceaţă
O ceaţă deasă, neagră şi fără de scăpare.

Am aşteptat sfârşitul sau bătrâneţea calmă
Nesimţitor în groapă sau fără de dorinţe
Dar, ca-n trecut, şi-acuma o palmă sau sudalmă
Mă însoţesc pe drumu-mi cel plin de suferinţe.

Şi ca-n trecut şi-acuma sunt fără apărare
O ţintă minusculă dar nimerită-n plin
De tot noroiul lumii, ce ustură şi doare
Şi îţi preface viaţa într-un amar destin.

Mi-am căutat scăparea pe căi întortocheate
Sau pe cărarea dreaptă a recei judecăţi
Dar uşile-au rămas în faţă-mi ferecate
Pecetluite trainic, acum ca-n alte dăţi.

Şi să nu-l vezi pe robul tău umil
Înfrânt, îndurerat, plin de suspine
Şi neajutorat ca un copil
Întoarce-ţi, Doamne, faţa de la mine

Şi să nu-l vezi pe robul tău umil
Şi să-nţelegi că-i irosit o viaţă
De om batrân, de-adult şi de copil
Întoarce-te, părinte, şi nu-l privi în faţă.”


Jan Lulu Stern



"Fără Dumnezeu viaţa este zadarnică"


După revoluţie

“Ne-am mai făcut puţină faimă
În ‘89 de Crăciun
Când cu precizie s-a ţintit
În cel ce ne era stăpân
Şi am scontat pe mult râvnita,
Dorită liberalizare,
Creând prilej de dulci iluzii
Şi pagini multe de ziare.
Dar am omis previziunea
Că s-ar putea mai rău să fie,
Îmbătându-ne cu apă rece
Din trista noastră Românie.

Parcă blestem a fost asupra-i
Şi a întregii naţiuni
Că din ce-a fost odată demn
Lăsat din moşi şi din străbuni,
Să se aleagă doar neghina,
Făcând ca poporul exasperat
Să nu mai înţeleagă rostul
Celebrei lovituri de stat.

L-aş cita pe Eminescu, întrebând:
“Unde eşti tu, Ţepeş Doamne,
Şi cum de n-ai strănepoţi
Să se-aleagă unul care
În faţa lui să tremure toţi
Şi să facă-o demonstraţie
De cum ar trebui să fie
Schimbarea complet la faţă
Într-o nouă Românie?”

Nu am scris atunci nimic
De ziua Naşterii Sfinte,
Când actul înfăptuit
M-a lăsat fără cuvinte.
Nu este pagină-n istorie
Şi nici-o naţiune n-a comis
În ziua de Crăciun o crimă,
Oricât era duşmanul de proscris.

Ne mai mirăm de biata soartă
De azi a ţării noastre
Şi ne-ntrebăm ce demon oare
Ne urmăreşte dintre astre.
Chiar de am ocoli subiectul
Dorind să-l ştergem din memorie,
El rămâne-un document unic
Pentru scurta pseudo-glorie
A celor ce-au crezut în ea.

Poate acest Crăciun s-aducă
Schimbarea care se dorea…”
Luciana Vaughn

Din '89...

"Toată lumea a tras: armata – în unii, securitatea – în alţii, justiţia – de timp, nomenclatura – foloase, poporul – nădejde." George Pruteanu

Primăvara




"A cunoaşte. A iubi.
Încă-odată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară.

A iubi - aceasta vine
tare de departe-n mine.
A iubi - aceasta vine
tare de departe-n tine.

A cunoaşte. A iubi.
Care-i drumul, ce te-ndeamnă?
A cunoaşte - ce-nseamnă?
A iubi - de ce ţi-e teamă?

Printre flori şi-n mare iarbă,
patimă fără păcate
ne răstoarnă-n infinit
cu rumoare şi ardoare
de albine rencarnate.

Înc-odată, iar şi iară
a iubi e primăvară."



de Lucian Blaga



Oare



"Cum de primăvara ştie,
Se îmbracă-n sărbătoare,
Şi-n noi haine reânvie,
Pentru noi şi pentru glie?

Cum de firul mic de iarbă,
Ce prin crusta se căzneşte
Ca să iasă şi-apoi creşte,
Numai apa şi lumina, îl hrăneşte?

Cum de vântul cel hoinar,
O sămânţă fugăreşte,
Până cuibul şi-l găseşte,
Sub pământ sau pe-un lăstar?

Cum de ştie râul calea,
Să găsească către mare,
Printre pietre de pe stânci,
Sau prin văile adânci?

Cum de pasărea plecată,
Cuibul părăsit în toamnă,
C-uşurinţă îl găseşte,
Fără hartă-l nimereşte?

Cum de poate o albină,
Alergând din floare-n floare,
Să adune-n dulcea miere,
Munca ei folositoare, ştie oare?

Cum de mii de stele aurii,
De pe bolta cea albastră,
Ştiu citi în viaţa noastră,
Taine fără a le păstra?

Întrebări o mie una,
Puse de o nepoţică,
Ce răspunsuri şi-au găsit,
Întrebări câte-a rostit!

Draga mea, cu ochi de stele
Şi privirea ta albastră,
Ştii tu oare ce înseamnă
Doamne, Doamne-n viaţa noastră?

Că Domnul ne-a făcut dar,
Natura şi toată lumea,
Care sunt daruri divine,
Şi ne ţin vieţile pline?

Ştii tu oare că iubirea,
E izvorul vieţii noastre
Ne ajută să trăim,
Şi a dărui înseamnă

Să ai harul Domnului!
Ce tu dai îmbogăţit,
Din tot sufleţelul tău,
Dor este de Dumnezeu?

Tot vorbind aşa, un gând
Ce se vrea o întrebare
Nu-mi dă pace şi mă doare,
Plin este şi de candoare.

E o întrebare mică,
Ce-a rămas fără răspuns,
Şi în prag de primăvară,
Mă întreb şi eu pios:

Spune-mi Doamne, care pui
Totul în orânduială,
Căci Tu ai răspuns uşor,
Dacă şi mugurii dor?

Când copacul primăvara,
Până strai nou să îşi pună
Haina albă a florilor,
Oare mugurii îl dor?"


A.Urma
"Când un părinte încetează să-şi facă griji pentru copilul său, încetează să fie părinte."



"Dumnezeu a lăsat ca iubirea părinţilor pentru copii să fie o necesitate naturală, o lege a firii dar, pe de altă parte, să şi depindă de purtarea copiilor. Părinţii îşi iartă copiii când greşesc, pentru ca natura însăşi îi îndeamnă s-o facă. Chiar şi atunci când copiii devin de nerecunoscut şi sunt iremediabil atraşi de rău, tot natura este aceea care îi obligă pe părinţi să le poarte de grijă şi să nu-i părăsească, oricât de vicioşi ar fi devenit."
"Dacă îi conduci spre credinţă, iubire şi sfinţenie, dacă îi stimulezi, dacă îi înveţi şi îi sfătuieşti, pentru această grijă a ta te aşteaptă o mare răsplată de la Dumnezeu."

Violetele

Îmi plac toate florile, dar violetele ocupă un loc aparte în sufletul meu.




















Din toate florile din lume
Eu pe tine te-am ales
Să fii la geamul meu mereu
Atunci când mă trezesc


















Indiferent dacă e vară sau dacă e iarnă
Indiferent dacă plouă sau dacă ninge
Ele înfloresc, înfloresc, înfloresc ...
















Chiar dacă eu sunt tristă sau supărată
Chiar dacă eu zâmbesc
Ele înfloresc, înfloresc, înfloresc ...




















Nimic nu le abate
Din dulcea lor Misiune
Şi înfloresc, înfloresc, înfloresc ...




















Cum aş putea să nu le iubesc ?




"Florile sunt simboluri frumoase ale naturii, prin care ne arată cât de mult ne iubeşte." Goethe







Tu, culcă-te, române!


”Întoarce-te, române, la somnul cel de moarte,
ca să ajungi pe placul barbarilor tirani
şi-apoi să-ţi ceri iertare smerit de la duşmani,
nemaicroindu-ţi, astăzi şi veşnic, altă soarte.

Să afle toată lumea că n-avem sânge-n vine,
ci nişte apă chioară luată cu-mprumut,
paiaţele pe scenă pe-aici au apărut,
dormiţi, măreţe umbre, să mai priviţi nu-i bine.

Ni se spuzeşte graiul şi fapta ni se frânge,
deviza-i atârnarea şi scopul nu e sfânt,
ne vindem, şi hotare, şi ţară, şi pământ,
şi nu murim în luptă, ci sclavi cu lanţu-n sânge.

Din moartea ta fardată cu terapii de şoc,
deşteaptă-te, române, ca să te culci la loc!”



Adrian Păunescu

Crinul


"Pe când steaua se oglindă
În izvorul tăinuit,
Crinul merge de colindă
Câmpul verde şi-nflorit,

















Şi în cupa lui adună
Lacrimi albe de pe flori,
Ce cu razele din lună
Se sărută, dulci surori.

















Iar când soarele s-aprinde
Pe al cerului altar,
Crinul vesel îi întinde
Cupa-i de mărgăritar.

















Astfel tu, copilă dalbă,
Când în lume te iveşti,
Culegi roua dulce, albă,
De pe crinii sufleteşti;

















Şi când cerul în lumină
Te deşteaptă despre zori,
A ta inima-i închină
Preţioasele-i comori !"


de Vasile Alecsandri

Doar Eu




"Cândva, demult,
am reuşit să-mi văd trecutul.
M-am descoperit pe mine, treptat,
prin gândurile şi faptele mele.

Cândva, recent,
am reuşit să-mi văd viitorul.
M-am descoperit pe mine, treptat,
prin visele şi aşteptările mele.

Însă acum,
tot ce fac e să mă văd pe Mine,
să mă redescopăr în fiecare clipă.
Fără trecut. Fără viitor.
Doar Eu.

Văd o stea licărind,
în adâncul minţii mele.
Aud o şoaptă jucăuşă,
în tăcerea inimii mele.

Simt un strop de rouă,
pe petalele sufletului meu.
Toate acestea însă, vin şi pleacă,
şi rămân doar Eu, vibrând,
acoperit cu aripile Tale de înger."



"Dacă ştii să citeşti, fiecare om este o carte." E.William