"Florile sunt cel mai dulce lucru pe care l-a creat Dumnezeu dar a uitat să le dea şi suflet."

“Nu fugi, nu te măcina, eşti doar un vizitator pe pământ. De aceea mai opreşte-te să simţi aroma florilor din când în când” Walter Hagen

"Să fii ce eşti,
Cu fruntea sus, să vezi
Doar ce-i frumos şi bun!
Să fii din piatră, din granit,
Când cei din jur te-or fi jignit!
Nu-ţi pese de ţăruşul lor!
Ei sunt moşnegi,
Tu fii voinic!
Să fii în suflet un erou!
Să ştii să dai,
dar să şi iei, la rândul tău!"



"Oricare ţi-a fost trecutul, nu uita că ai încă un viitor imaculat !!!"

Tristă singurătate

"E ceaţă afară şi în casă,
E ceaţă afară şi în minte.
În inimă e numai gheaţă,
Şi peste mine ninge, ninge...

Vorbesc şi totuşi nu m-aud,
Suspin şi nimeni nu mă vede,
Aş vrea să ţip şi nu am cum
Aş vrea să fug şi nu am unde.

O poezie azi am scris.
M-am întristat.
Un lucru doar aveam de zis!
Şi tocmai asta mi-a scăpat..."

"Poezia e o fereastră a sufletului, o descoperi citind stihuri încărcate cu sentimente profunde"

O, Om

"O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.

Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus… în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt…cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.

Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.

Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.

Trăieşti o viaţă…viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.

O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!…Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seamă."



"Toţi oamenii se aseamănă prin cuvinte, numai faptele îi deosebesc."

Să iubim trandafirii

"Parfumul e istoria unei flori." Emil Cioran

"Nu fiţi trişti că trandafirul îşi pierde petalele... La fel ca în viaţă, unele lucruri trebuie mai întâi să pălească, pentru ca apoi să renască."

"Să nu uităm nicicând

Să iubim trandafirii

Ei sunt pe-acest pământ

Un simbol al iubirii.

Şi totuşi de-om uita

Să iubim trandafirii

Ei ne vor ierta

Clipele rătăcirii.

Şi pentru asta nu, destinul nu e vinovat

De vină suntem numai noi, noi amândoi

Cei care am trădat

Jurământul iubirii

Şi-o clipă am uitat

Să iubim trandafirii

Nu este-adevărat

Că sunt flori trecătoare

Surâsul lor curat

Niciodată nu moare”

Interpretează Florin Bogardo

"Parfumul rămâne întotdeauna în mâna ce dăruieşte trandafirul."

Arta de a învinge

"Viaţa este o datorie, ea trebuie dusă la capăt indiferent câte avem de îndurat"

“Să ai curajul să spui DA,
Să ai curajul să spui NU,
Şi-n fiecare clipă grea
Să fii mereu acelaşi TU,
Să ştii să crezi
când alţii TE ÎNŞEALĂ,
Să te ridici
când alţii TE DOBOARĂ,
Să poţi păstra
ce alţii vor S-ALUNGE,
Să ştii să râzi
CÂND SUFLETUL ÎŢI PLĂNGE,
Şi cald tu să rămâi
chiar dacă afară ninge,
Aceasta-i ARTA,
ARTA de-a ÎNVINGE”


de Rudyard Kipling






"Fără jertfă, fără eforturi, fără renunţări, nu poţi trăi pe lume. Viaţa nu este o grădină în care să crească numai flori."

Spune-mi ceva

"Dacă-am să te chem, dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem, din partea ta
Totuşi nu ştiu cum, pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum,
Spune-mi ceva.

În noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi mă bate viscolul câinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.

Şi de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărţire peste tot
Şi se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu şi eu.

Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să ştii, în viscolul câinesc,
Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc.

Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi
Dezastrul împărţirilor la doi,
Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt
Şi cum e să fii singur pe pământ."


de Adrian Păunescu

"Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai cruntă suferinţă. Căci, în ciuda părerii comune, nu dragostea te face să suferi, ci instinctul proprietăţii, care este tocmai contrariul dragostei." Antoine de Saint-Exupery

Copilărie

"Acum mi-aduc aminte
De-a mea copilărie,
Tărâmurile sfinte
Şi mândra veselie.

Izvoarele cântat-au
În codrul întristat
Şi clopote sunat-au
Pe uliţa din sat.

În mândra dimineaţă,
Când soarele-apărea,
Cu struna ei semeaţă
Şi lira mea cânta.

Acum suspine multe
În inimă răsar
Şi mândrele surâsuri
Din viaţa mea dispar.

Deci eu voi zice-Adio,
Uitat de veselie,
Căci vremea alungat-a
A mea copilărie."


de Marian Busoi

"Copilăria este inima tuturor vârstelor." Lucian Blaga

Eşti mireasa vieţii mele

"Ce linişte în suflet mă cuprinde,
Şi cerul s-a deschis deasupra mea
Eu cred că a venit momentul
Să mă destăinui, draga mea
Să-ţi spun ce nu ţi-am spus vreodată
Chiar dacă poate tu ştiai
Eşti cea mai minunată fată
În viaţa mea ai coborât din Rai.

Cât de frumoasă poţi să fii, iubito
Ridică-ţi voalul să te pot vedea
Să ne-aşezăm aici la ţărmul mării
În noaptea asta sfântă eşti a mea
Şi-a mea vei fi pe veci de-acum încolo
Şi-al tău voi fi mereu, mireasa mea.
Cu tine vreau să plec departe
În altă lume dacă aş putea.

Eşti mireasa vieţii mele
Tu eşti tot ce mi-am dorit
Printre sutele de stele
În sfârşit eu te-am găsit
Te-am visat aşa cum eşti
În rochie albă de mireasă
Vreau să vină întreaga lume
Să-mi vadă a inimii aleasă.

Şi soarele a venit să ne cunune
Şi luna a venit din partea mea
Pe tine eu te vreau în astă lume
Pe tine te doresc mireasa mea
Destinul ne-a unit pe veşnicie
Şi-ţi spun acum că sincer te iubesc
Sunt martori soarele şi luna
Cu tine viaţa vreau să o trăiesc."


interpretează Ovidiu Komornik
http://www.youtube.com/watch?v=euwzMRroHQc&feature=related

"A te căsători este uşor. A rămâne căsătorit este ceva mai dificil. Dar a fi fericit în căsnicie toată viaţa, se numără printre cele mai rafinate arte." Roberta Flack

Învaţă de la toate

"Învaţă de la apă să ai statornic drum.

Învaţă de la flacări că toate-s numai scrum.

Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi.

Învaţă de la stancă cum neclintit să şezi.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.

Învaţă de la vântul ce adie pe poteci.

Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori,

Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori!
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat...

Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi.

Învaţă de la ape să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.

Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.

Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti.

Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier când singur eşti, să cânţi.

Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.

Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei.

Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.

Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.

Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor.

Învaţă de la toate că totu-i trecător.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci

Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!"

Spune-mi, ce mai face mama?

”Frate, ieri ai fost pe-acasă,
Şi-ai stat seara, în livadă,
Toţi ai noştri, la o masă
Au venit, să te revadă.
Apoi zorii dimineţii
Nopţi i-au luat năframa,
Sprijinită-n anii vieţii
Spune-mi, ce mai face mama ?

Spune-mi, ce mai fac vecinii,
Cei care aveau o fată,
Pentru ea, gardul grădinii,
Îl săreai tu altădată.
Despre tata, spune-mi frate,
Să glumească, nu mai poate
Dar întâi, întâi de toate,
Spune-mi mama, ce mai face ?

Frate, ieri am fost pe-acasă,
Şi-am stat seara, în livadă,
Toţi ai noştri, la o masă,
Au venit, să mă revadă.
Noaptea cade-nmiresmată,
Cum ştim noi, ca-ntr-o poveste,
Totul e ca altă dată,
Numai mama... numai este.”



Interpretează Dan Spătaru

O lacrimă de dor

O lacrimă pe obrazul timpului…

Uneori viaţa ne desparte de cei dragi... încearcă să pătrunzi cu privirea dincolo de ferestrele sufletului, în depărtare, gândeşte-te la ei, şi astfel, vor exista neîncetat lângă inima ta.

“E primăvară iar şi totul înverzeşte,
Trecut-au anii şi ... păru-mi cărunţeşte,
Dar a rămas, aiurea, o floare pe retină
Ce mi te scoate-n faţă iar inima-mi suspină.

De-atâta aşteptare, de-atâta dor ce plânge,
Un freamăt de speranţă? Degeaba, nu-mi ajunge
Să-mi fii iarăşi aproape, iubirea mea curată,
Căci timpul nu revine, nicicând, ca altădată.

Rămân cu nostalgia şi ... rănile ce dor
Şi gândul care-mi zboară, cu aripi de cocor,
De jos şi ... pân-la stele, tristeţea să-mi aline,
Dar... totu-i în zadar, căci nimeni nu-i ca Tine.

O lacrimă de dor te cheamă să-mi revii,
Ecoul e tardiv, Tu n-ai cum să-l mai ştii,
Eu mă topesc încet, încet … în vremi „pustii”
Căci fără "Tine" anii, nu-s cânt de ciocârlii,
Doar … lacrimi care dor.”



scrisă de Corneliu "nireseanul"