"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

miercuri, 20 aprilie 2011

Maturizare



 
"Căror cruci şi căror Dumnezei 
Mieii-şi varsă sângele-n cuţite?
Pentru care flori de brebenei 
Cucii plâng cu glasuri răguşite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plâng cu glasuri răguşite?

Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşca şi din morţii din mormânt.

Pentru care dimineţi târzii
Cade ceaţa care mă-mpresoară?
Care sfert de lacrimi viorii
Amăgeşte dorul şi-l omoară?
Care sfert de lacrimi viorii
Amăgeşte dorul şi-l omoară?

Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşcă şi din morţii din mormânt.

Numai lăcrimează nici un sfânt
Şi s-a şters vopseaua din icoane.
Seceta domneşte pe pământ
Şi sopârlele se cred iguane.
Seceta domneşte pe pământ
Şi şopârlele se cred iguane.

Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşcă şi din morţii din mormânt.

Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşcă şi din morţii din mormânt."

Tudor Gheorghe

Au înebunit salcâmii


"Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară,
Umblă despuiaţi prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară

Şi l-au scos de dimineaţă
Alb şi încărcat de rouă
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taină nouă

Au înnebunit salcâmii
Şi cu boala lor odată
S-a-ntâmplat ceva îmi pare
Şi cu lumea asta toată

Păsările aiurite
Îşi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Călătoare printre stele

S-a-mbătat padurea verde
Nu mai e aşa de calmă,
Ţine luna lunguiaţă
Ca pe-o inimă în palmă

Nu-mi vezi sufletul cum iese
În haotice cuvinte,
Au înnebunit salcâmii
Şi tu vrei să fiu cuminte?"


Autorul poeziei "Au înnebunit salcâmii" este Arhip Cibotaru, poet basarabean.
interpretează Tudor Ghorghe