"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

marți, 9 iunie 2009

Somn de voie




Ce rost avem pe lumea asta?


"Din ce cauză trăim şi care e totuşi rostul nostru pe pământ, dacă până la urmă finalul este acelaşi?
Ce rost mai poate să aibă viaţa noastră dacă tot vom ajunge în punctul în care nu mai avem niciun rost şi nu mai putem face nimic?
Vom sta la sfârşit de viaţă şi ne vom gândi la scopul existenţei noastre, la cine şi ce a dorit când ne-a trimis pe pământ, ce lecţii a trebuit să învăţăm, ce tributuri a trebuit să plătim.
Părerea mea este că absolut tot are un rost pe lumea asta - fiecare gâză, fiecare cerşetor, fiecare fir de iarbă, fiecare copac... totul are un rost în sine.

De exemplu, rostul cerşetorului e de a te face să vezi că poţi ajunge ca el dacă nu iei aminte la provocările şi tentaţiile vieţii la timp, te face să lupţi pentru modul de viaţă pe care doreşti să-l duci, te face să treci bariere şi obstacole pentru a-ţi trăi viaţa într-un mod cât mai onorabil posibil.
Rostul gâzei este, probabil, să vezi cât de puternic poţi fi în faţa unei gângănii - o poţi strivi într-o clipă. Câţi dintre noi nu au prins o gărgăriţă şi nu au fost încântaţi de gingăşia şi frumuseţea ei?
Dar se întâmplă ca din prea mult drag de a o ţine pe mână să faci o mişcare greşită şi să o răneşti involuntar. Degeaba mai apoi ţi-ai dori să zboare pentru că, din neatenţie sau neglijenţă, ai rănit-o de moarte.
Poate însă că tocmai acesta a fost rostul ei în lume - să te facă să vezi că poţi face lucuri ireparabile fie doar şi din neatenţie...
Eu cred că rostul fiecăruia este legat de o faptă bună faţă de semenii noştri, pentru că acea persoană ne va aprecia şi ne va ţine minte, probabil, o viaţă întreagă.
Pentru că, probabil, chiar a avut nevoie de acea faptă bună din partea cuiva pentru a-şi recăpăta încrederea în ea şi a continua ce a început. Adică viaţa."
de Camelia Muntean, Revista Felicia