"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

luni, 5 mai 2008


"Răbdarea este puterea celui fără putere"







"Cât de multe neplăceri nu întâmpinăm noi în toate zilele, şi ce suflet tare se cere, spre a nu fi supărat şi nerăbdător.
Cât de multe nenorociri şi buimăceli neaşteptate nu dau peste noi?
Şi totuşi cineva trebuie să înăbuşească gândurile cele rele, şi să nu învoiască limbii a grăi lucruri păcătoase.

Gândeşte însă, că cu cât mai mare este suferinţa, cu atât mai slăvită este şi cununa răsplătirii;

Asa, răbdarea în suferinţă este o faptă bună atât de mare, încât ea chiar şi pe cei mai mari păcătoşi îi slobozeşte de datoria lor cea grea; iar când ea se află la un om mai dinainte drept, ea îi dă cea mai mare siguranţă despre fericirea cea cerească.

Pentru cei drepţi răbdarea în suferinţă este o cunună strălucită, care luceşte mai luminat decât soarele; iar celui păcătos ea ii este de ajuns pentru iertarea călcărilor de lege ale sale."


“Rabdă inimă şi taci, viaţa e un joc
Şi nicicând nimic nu poţi să faci, dacă n-ai noroc
Rabdă inimă şi taci, te vei bucura
Când iubirea va fi totul, de necazuri vei uita.”




"Un cuvânt rostit nu mai poate fi întors." Horatiu

Mama





"Mama rămâne un soare
Ce-atârnă pe bolta frumuseţii,
Întâiul cuvânt nerostit
Din abecedarele vieţii...
E fiinţa ce-adorme cu mine
Când trupu-i trudit de o boală.
Iar la-al meu suspin
În miez de noapte se scoală.

Mama e leagănul sacru,
În care-s aduceri aminte
E taina,
Ce n-o poţi şopti în cuvinte
Ce stă în candoarea din primul sărut,
Şi-n pasul dintâi,
Ce-alături de ea l-ai facut...

Mama-i ceva ce-n mine rămâne,
Ca sunetul mării
În largul de-oceane bătrâne
E-n zambetul pur de copil
Şi-o parte din faţa-i senină,
ca roua ce cade-n petale de crin
Atunci, când se face lumină.

Mama mă ştie copilul bălai,
Ce-ascultă poveşti despre cer,
Poveşti despre îngeri ce zboară prin rai...
Şi seara, atunci când vrea să se culce,
Îi cere să-i dea
Sărutul ei dulce.

Mamă, ce-nsemni pentru mine?
Eşti sfântul mister
Ce zboară în zumzet de-albine...
Te caut mereu
Şi-ncerc obosit să te definesc,
Pe nume să-ţi spun:

"MAMĂ! ce mult te iubesc!"


Cătălin Lata


"Mamă nu este numai cea care-şi poartă pruncul în pântece, ci şi cea care şi-l creşte cum se cuvine.

Prin creşterea copiilor săi, femeia împlineşte o mare lucrare.
Munca, grija şi această lucrare a ei de mare însemnătate vor fi răsplătite din plin.
Dacă se îngrijeşte să le dea copiilor săi o educaţie bună şi îi conduce spre virtute, va avea parte de mântuire.
Dacă îi conduce spre credinţă, iubire şi sfinţenie, dacă îi stimuleză, dacă îi învaţă şi îi sfătuieşte, pentru această grijă a ei o aşteaptă o mare răsplată de la Dumnezeu."

"Cine n-are mamă, n-are nimic."