Mama

"Mama rămâne un soare
Ce-atârnă pe bolta frumuseţii,
Întâiul cuvânt nerostit
Din abecedarele vieţii...
E fiinţa ce-adorme cu mine
Când trupu-i trudit de o boală.
Iar la-al meu suspin
În miez de noapte se scoală.

Mama e leagănul sacru,
În care-s aduceri aminte
E taina,
Ce n-o poţi şopti în cuvinte
Ce stă în candoarea din primul sărut,
Şi-n pasul dintâi,
Ce-alături de ea l-ai facut...

Mama-i ceva ce-n mine rămâne,
Ca sunetul mării
În largul de-oceane bătrâne
E-n zambetul pur de copil
Şi-o parte din faţa-i senină,
ca roua ce cade-n petale de crin
Atunci, când se face lumină.

Mama mă ştie copilul bălai,
Ce-ascultă poveşti despre cer,
Poveşti despre îngeri ce zboară prin rai...
Şi seara, atunci când vrea să se culce,
Îi cere să-i dea
Sărutul ei dulce.

Mamă, ce-nsemni pentru mine?
Eşti sfântul mister
Ce zboară în zumzet de-albine...
Te caut mereu
Şi-ncerc obosit să te definesc,
Pe nume să-ţi spun:

"MAMĂ! ce mult te iubesc!"


Cătălin Lata