"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

vineri, 22 februarie 2008

Fără tine









"Ascund durerea mea
Tot ce eu iubeam,
acum nu mai am
Şi nu găsesc puterea
N-o mai găsesc
Să mai vreau o altă zi să trăiesc
Aş da orice
Să mai fie totul ca la început
Aş da orice
Să ne întoarcem în trecut


Fără tine...
Nu mai pot zâmbi
Te aştept şi zi şi noapte
Fără tine...
Nu mai pot trăi
Doamne cum puteam atât
De mult greşi


Aveam tot ce-am visat
Fericiţi de parcă-n rai am urcat
Acum e casa goală
Tu ai plecat
Şi ţi-ai scot inelul ce ne-a legat
Aş da orice
Să mai fie totul ca la început
Aş da orice
Să ne întoarcem în trecut


Fără tine...
Nu mai pot zâmbi
Te aştept şi zi şi noapte
Fără tine...
Nu mai pot trăi
Doamne cum puteam atât
De mult greşi


Fără tine...
Nu mai pot zâmbi
Te aştept şi zi şi noapte
Fără tine...
Nu mai pot trăi
Doamne cum puteam atât
De mult, de mult greşï."



interpretează Talisman





Mi-e greu







"Stau şi mă-ntreb:
Oare mi-e greu şi-am obosit ?
Sau calea eu mi-am rătăcit
Şi am uitat de unde am venit ?
Mă-ntorc cu gândul meu, fugar,
În locuri unde am mai fost,
Uitate le credeam, dar în zadar
Încerc să recompun tot ce-am stricat,
Sau poate că n-a mers !
Mă tot gândesc unde-am greşit
Atunci, de mult când am ales,
Şi-mi caut mie vina negreşit
Căci sigur am ales greşit !
Şi-acum când stau şi mă gândesc
Ce caut eu aici şi cine sunt ?
De unde vin si încotro mă-ndrept ?
În gând tot eu răspund şi îmi repet:

Aceasta-i calea ce-am ales
Şi nu mă las înfrânt !
Am învăţat să mă ridic, încet,
Şi chiar de-am schiopătat în mers,
Eu am răbdat, am strâns din dinţi
Şi n-am uitat de calea ce-am ales !


Eu sunt Aceia care am ales

Iar eu acuma stau şi-ntreb:
De ce e calea mea aşa de grea ?
De ce sunt eu atât de rea ?
Şi dacă asta este crucea mea ?
Mă uit la cei din jurul meu,
Ce cară cruci, cum car şi eu
Şi văd ce diferenţe sunt
Şi nu-ncetez să mă întreb:
Ce să aştept eu de la ei ?
Când iau şi cer chiar şi mai mult
Decât eu dau sau mi se poate da !
Şi-atunci mă-ntorc la mine în adânc,
Şi caut şi găsesc ce de la alţii aştept,
Şi-nvăţ din mers să nu-mi mai caut vină,
Să mă iubesc aşa cum sunt, să dăruiesc lumină,
Chiar dacă înc-o şlefuiesc şi am de învăţat.
Eu sunt stăpâna celor ce-am ales, atunci de mult,
Şi ieri şi azi şi poate că şi mâine!
Şi-atunci de ce să plâng şi să întreb mereu:
De ce ? De ce ? De ce chiar eu ?

Pentru că sunt Aceia care am ales !

Mă uit în jur şi mă privesc şi am de învăţat,
Cum să pun frâu la gânduri şi calmul să-mi păstrez ?
Să-nlătur teama şi să nu cedez.
Sunt lucruri simple, fără preţ,
Prezente din belşug, la mine-n suflet le găsesc,
Şi nu mă costă nici un cent,
Doar eu să vreau să dăruiesc !...
Atâta timp mi-a trebuit la ele să ajung !
Fără să ştiu că undeva, la mine în adînc,
Ele stăteau şi aşteptau ca să răsară,
Eu altora să dăruiesc ce varsă în afară,
Căci n-am să pierd nimic, ci chiar mă-nbogăţesc...
Şi firul meu, eu îl găsesc,
M-agăţ de el, căci drumul îmi arată !
Dar să nu uit să definesc
Acele lucruri, forţe ce mă copleşesc,
Ştiinţa sufletului meu, a minţii.
Sunt multe, doar trei voi număra:
Iubirea, Speranţa şi Credinţa.
Iubirea nu se-nvaţă, ea se simte,
Speranţa nu moare, ea te ridică sus,
Credinţa te-ajută să te desăvârşeşti,
Şi toate-ţi dau puterea ca să construieşti
Un vis şi-apoi aievea să îl poţi vedea.
Eu le-am simţit, le-am învăţat, le-am înţeles,
Cu cât aproape de lumină eşti
Cu-atât tu trebuieşti „spălat” !
Şi-atunci de ce mi-e mie aşa de greu ?
Poate de mine şi de ele am uitat,
Iar mintea mea s-a rătăcit prin gânduri,
Şi „bogăţia” ce o am, am ignorat
Uitând de rădăcini, de flori, de muguri.
De ce-mi fac eu prea multe griji ?
Doar ştiu că în cutii pot să le-nchid,
Fără să pun zăvor,
La pragul casei mele să le-ntind,
Uitate o vreme acolo, să le las.
Cine sunt eu să nu le las?... Le las,
Iar gândul bun, cuvântul şi o faptă,
Să mă-nsoţească ne-ncetat şi-acel De ce ?
Spus ne-ncetat, să înceteze odată !"

de A. Urma




Aş vrea ...


« Aş vrea să fiu un nor,
Să mă preschimb în ploaie
Şi-apoi din trupul...tău
Aş vrea să curg şiroaie.
Aş vrea să fiu o floare
Pe care s-o miroşi
Aş vrea să fiu şi lacrimi...
În ochii tăi frumoşi.
Aş vrea să fiu pământul
Pe care tu, păşeşti :
Aş vrea să fiu eu însumi
Aş vrea să mă iubeşti. »