"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

vineri, 21 martie 2008

Am învăţat





Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească.
Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul ... depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă
Ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca 15 minute
După aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă
Ci cu ceea ce poţi tu să faci
Am învăţat că nu contează ce li se întamplă oamenilor
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva
Am învăţat că oricum ai tăia
Orice lucru are două feţe
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oara când îi vezi
Am învăţat că poţi continua încă mult timp
După ce ai spus că nu mai poţi
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
Indiferent de consecinţe
Am invăţat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu ştiu s-o arate
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu şi rău
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă
Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată
Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu
Nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten,
Oricum te va răni din când în când. Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii
Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea
Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
Şi nu faptele sale
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
Şi pot vedea ceva total diferit
Am învăţat că indiferent de consecinţe
Cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
Când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul, Ca şi vorbitul
Poate linişti durerile sufleteşti
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
Îţi sunt luaţi prea repede ...
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc
Ca să pot să fiu iubit.”


de Octavian Paler






"Chiar şi în somn, durerea pe care nu o poţi uita cade peste inima ta strop cu strop şi în disperarea noastră, împotriva voinţei noastre, se coboară asupra noastră înţelepciunea, prin binecuvântarea lui Dumnezeu." Aeschylus

Tata



"Câtă nevoie, Doamne, am de tata...
De sfatul lui, de mâna lui fierbinte,
Câtă nevoie am de-al meu părinte,
De inima-i atât de mare, biata...

El doarme-atât de sfânt în cimitir...
Şi eu aştept din moarte să se scoale,
Să-mi pună palma peste tâmple goale,
Să mă înveţe viaţa, fir cu fir...

Şi poate că de-acolo, sus, din cer,
El mă aude şi mă vede, încă,
Şi poartă-n ochi o lacrimă adâncă
Şi iubitoare, pentru tot ce-i cer...

Câtă nevoie, Doamne, am de tata...
De sfatul lui, de mâna lui fierbinte,
Câtă nevoie am de-al meu părinte,
De inima-i atât de mare, biata..."









"Nu există moment mai tragic decât acela în care îţi dai seama că tatăl tău nu este decât un biet muritor, la fel ca tine" Frank Herbert – Dune


Încă o clipă




"Aştept zi de zi şi ceas de ceas
Să mi se-mplinească visul.
Şi totuşi, doar atât a mai rămas
Aici, acum, pe tot cuprinsul.

Să plec, să-l caut ?! Ar fi în zadar !
Afară plouă rău şi sincer îmi e ciudă;
Parcă mi-ar fi căzut din buzunar...
Bine, oricum ştiu că e doar trudă...

Dar nu e drept !e visul meu frumos,
Un vis ce nu cunoaşte nici un zmeu.
E visul meu pentru acel Făt-Frumos,
Şi vreau să fie doar al meu.

Încă o clipă aştept să am acum
Să visez că am să te gasesc pe tine.
Şi-o să călcăm amândoi acelaşi drum,
Iar când voi mai visa, vei fi cu mine."


"În doi, nici un versant nu e prea abrupt"

De ce ?





"Aş vrea timid să Te întreb când vine înserarea
De ce e-aşa de-adâncă şi-nvolburată marea ?
De ce sunt norii cenuşii şi ce e oare cerul ?
În noaptea-ntunecată, de ce este misterul ?

Cum străluceşte soarele aşa de tare-ntr-una
Şi-ale lui raze mângâie atât de tandru...luna ?
De ce am oare când gândesc privirea-nlăcrimată
Şi-o-ndrept din ce în ce mai des spre Tine,Tată ?

Aproape când Te simt, nimic nu mai e greu
Vibrează coardele gingaşe din sufletul meu.
De ce spre Tine vreau ca să mă-nalţ uşor
Şi mersul meu să fie mai lin decât un zbor?

De ce eu simt că lângă Tine doar sunt fericit?
De ce? de ce? te-ntreb, apoi eu tac uimit... "

Sonet CLXXXIII

“Mereu cerşim vieţii ani mulţi, aşa-n neştire,

Ne răzvrătim, ne plângem de piericiunea noastră,

Şi încă nu-nţelegem că fără de iubire

Se veştejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră;

Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni

Din care-altoiul şubred să-şi tragă sevă nouă;

Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni

Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.

Ci-i van acum te mânii pe mine şi m-arunci,

Minunile iubirii n-au stavile pe lume;

Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,

Oricând şi ori de unde mă vei striga pe nume,

Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,

Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la tine.”

Vasile Voiculescu