Cunosc un Om

"Cunosc un Om
un singur Om pe tot pământul,
Prieten bun, oricând alături
cu suflet cald, milos şi iertător...

Mi-e trupul plin de-avânt cu El,
şi-aş vrea să-L ştie-ntreaga lume:
cunosc un Om,
Un Om adevărat!

Să povestesc amarul vieţii mele
n-aş face bine nimănui
şi nu m-ar înţelege,
iar bucuriile de mi-aş mărturisi
şi tot ce simt de-aş spune
cine e sigur că-n orişice ureche
sunt preţuite gândurile bune?

Cunosc un Om ce mă iubeşte
de-aceea mă-nţelege;
Prietenul meu bun
cu care mă-ntâlnesc în fiecare zi;
De dorul Lui privirea-mi se topeşte.
Cu cât mai mult vorbim,
cu-atât mai mult mi-e dor
să-L ştiu tot mai aproape,
Prieten bun al sufletului meu şi-al tuturor..."

"Să ai bani şi să ai prieteni este uşor, să nu ai bani şi să ai prieteni este o realizare."

“Când am venit pe lume, eu am venit plângând
În timp ce-n jurul meu toţi mă aşteptau râzând.
Voi face în aşa fel ca atunci când voi pleca din lume
Să-i părăsesc râzând pe cei ce mă vor plânge.”

"Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu.
Tu determini în cea mai mare măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă.
Dă-mi, te rog, acele lucruri care mă vor îndrepta spre fericire.
Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume..."

(Child”s Appeal, Mamie Gene Cole)

Lacrimi

“Copilăria mea pierdută
Demult, prin rariştea de tei
Şi-a dus, cu râsul ei năvalnic,
Şi-a dus şi lacrimile ei…

De-atuncea nu mi-s umezi ochii,
Oricâte vifore mă frâng,
Vai, mă-nfior când mintea-mi spune
De câtă vreme nu mai plâng.

Pesemne lacrimile mele
Acuma-n suflet se cobor,
Şi-mpotmolindu-se-n adâncuri
Îşi sap-acolo taina lor…

Încet s-aşează rânduri-rânduri
Sub valul jalnicei uitări,
Ca bobii de mărgăritare
În fundul nepătrunsei mări.

Acolo dorm pân’ câteodată
Mi le urneşte-al vremii mers,
Ţesându-le strălucitoare
În haina alb-a unui vers…”

de Octavian Goga

“Rănile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea că se acoperă, dar nu se închid; mereu dureroase, mereu gata să sângereze când le atingi, ele rămân în inimă vii şi deschise.” Alexandre Dumas

De ce mamă ?

"De ce mamă m-ai adus,
Într-o lume-atât de rece ?
De ce mamă, nu mi-ai spus
Că durerea nu mai trece ?

De ce primii paşi în viaţă,
Nici un sprijin n-au primit ?
De ce-n ochii tăi doar ură
Făr de margini, am citit ?

De ce mamă închizi ochii,
Şi suspinul nu mi-l vezi ?
De ce râzi când eu mă chinui,
Şi tristeţea nu mi-o crezi ?"


de Adriana Blesch


Nu există suferinţă mai greu de îndurat, ca aceea de a nu fi iubit de proprii tăi părinţi, să-i vezi cum se prefac să-ţi arate că le pasă de tine, în timp ce ei se dedică trup şi suflet altor persoane, te simţi orfan dar mai rău, un Orfan cu Părinţi.

De ce te-ai dus ? De ce nu vii ?

"Un an din viaţă-a mai trecut
Şi încă o stea a mai căzut.
Cum anii trec, se scurg mereu,
Cu ei odată trec şi eu,
Îmbătrânesc şi-mi pare rău,
Că bine nu mai cunoscut.

De ziua mea te-aştept să vii.
Te anunţ de astăzi ca să ştii.
Să vii ! Un… La mulţi ani să-mi spui,
Că sunt orfan, al nimănui,
Să nu mai rătăceşti hai hui,
De ce te-ai dus ? De ce nu vii ?

O… Vino iar mămica mea,
Te-aştept şi te voi aştepta.
Eu te ador şi… mult am vrut,
Să vii să-mi dărui un sărut,
Să fim din-nou ca la-nceput
Măcar un ceas. De ziua mea!

Dar… În zadar am aşteptat
Venirea ta. M-am înşelat.
Eu cred că nu mă mai iubeşti,
Nu-mi vrei iubirea, n-o doreşti,
Deşi ţi-am spus că tu greşeşti.
Sincer! Regret că am plecat.

Dar… Nu-i nimic, vei regreta.
Când dorul te va zbuciuma,
O să încerci să îmi revii,
Când toamnele-ţi vor fi pustii,
Atunci… Mămica mea ! Ţi-o spun să ştii
Nu te-am uitat ! Dar, nu te pot ierta."


(variantă)

Corneniu Zegrean

"Mama. Îngerul păzitor al copilăriei. Când dispare, viaţa se fracturează."

Despărţire

"O mamă, dragă mamă, vezi frunza tremurând ?
Priveşte-o, o să cadă sub cerul ei cel strâmb.
O mamă, dragă mamă, nu vreau ca să mai plângi,
Durerea şi tristeţea, de poţi… să le alungi.

Aruncă-n cer o floare, arunc-o peste lumi,
Dă-i drumul ca să zboare sub cerul de minuni.
De nu se va întoarce, să nu mă cerţi plângând,
Rămâi dar cu speranţa… voi reveni curând...

Să fugi de amintirea duioas-a despărţirii,
Şi amână şi durerea acestei neâmpliniri.
Departe mamă scumpă, ai să m-auzi cântând,
Căci sigur, de acolo, n-ai să mă vezi nicicând.

Mai iartă, dragă mamă, căci asta-i soarta mea,
E lumea ce mă cheamă şi alt cer voi avea,
Şi îţi voi scrie, mamă, oricând, cum voi putea,
Şi poate voi mai plânge, cu gând la mama mea."

"Inima mamei este un adânc abis la capătul căruia găseşti de fiecare dată iertare." Honore de Balzac

Şi eu sunt departe, mamă

"Rouă - pamântul în lacrimi.
Eu sunt departe mamă şi strig
priveliştea acea plină de patimi
în care amintirile înving!

Ca şi cum ai plânge într-o vale spână,
sau ai vorbi cu o boare de stele,
m-aştepţi mamă lângă o fântână,
să-ţi pui sufletul în mâinile mele.

De ce mai sunt tulbure în zbor?
De ce n-aştept comori prin asfinţit?
E pentru că în suflet iernile mă dor
şi mai iubesc şi albul de secol primenit.

Veşnicia mă cheamă din sufletul tău?
N-am trădat decât cel mai frumos poem.
Nu-mi certa mirarea şi delirul său
schimbându-l în aspru blestem."

de Bocai Mihai


"Sunt lacrimi atât de grele şi de fierbinţi încât ochii nu le pot plânge; ele zac în inimă, arzând-o" N.Iorga