"O mamă, dragă mamă, vezi frunza tremurând ?
Priveşte-o, o să cadă sub cerul ei cel strâmb.
O mamă, dragă mamă, nu vreau ca să mai plângi,
Durerea şi tristeţea, de poţi… să le alungi.
Aruncă-n cer o floare, arunc-o peste lumi,
Dă-i drumul ca să zboare sub cerul de minuni.
De nu se va întoarce, să nu mă cerţi plângând,
Rămâi dar cu speranţa… voi reveni curând...
Să fugi de amintirea duioas-a despărţirii,
Şi amână şi durerea acestei neâmpliniri.
Departe mamă scumpă, ai să m-auzi cântând,
Căci sigur, de acolo, n-ai să mă vezi nicicând.
Mai iartă, dragă mamă, căci asta-i soarta mea,
E lumea ce mă cheamă şi alt cer voi avea,
Şi îţi voi scrie, mamă, oricând, cum voi putea,
Şi poate voi mai plânge, cu gând la mama mea."
"Inima mamei este un adânc abis la capătul căruia găseşti de fiecare dată iertare." Honore de Balzac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu