"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

marți, 26 februarie 2008

April




"Într-o ramură-nflorită
E-agăţat un cuib, în tei.
Ramura e legănată,
Legănându-şi cuibul ei.
Vântul murmură prin floare,
Adormind-o cu descântul.
Pasărea surâde-n aripi,
Cunoscând că-i numai vântul.

Mi-a zburat de mult din floarea
Sufletului pasărea
Aripi ca-ntre fulgi cicoarea,
Verde-n piept ca zarzărea.

O tot caut de atunci
Prin pădure, prin copaci.

Pasăre cu aripi lungi,
Unde eşti şi ce mai faci?"

Tudor Arghezi
"Primăvara nu ar fi primăvară fără cântecul păsărelelor."

Porumbelul din baie

birdsbirds


"-- Albă păsărică !
Ce stai singurică
Lângă cuibul tău ?
Nu-i ziua senină,
Sau nu curge lină
Apa la pârâu ?
*
De ce plângi cu jale ?
Vezi sorile tale
Cum se veselesc.
Prin luncile-umbroase
Vezi cât de voioase
Zbor şi ciripesc !
*
Ce durere, spune,
Ce dor greu supune
Inimioara ta,
De stai singurică,
Dragă păsărică,
Şi nu poţi cânta ?
*
-- Frate,-n depărtare
O pajură mare
Se-nalţă mereu.
Gheara-i se lungeşte,
Ochiu-i se ţinteşte
Tot spre cuibul meu.
*
Apa-i lină, frate,
Frunza lin se bate
În codru-nflorit.
Dar cuibu-mi jos cade
Că de mult îl roade
Un şarpe cumplit !"
*
de Vasile Alecsandri

Dacă





Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!



de Rudyard Kipling




"Omul s-a născut liber şi este pretutindeni în lanţuri." Jean Jackues Rousseau