Oare

"Cum de primăvara ştie,

Se îmbracă-n sărbătoare,

Şi-n noi haine reânvie,

Pentru noi şi pentru glie?

Cum de firul mic de iarbă,

Ce prin crusta se căzneşte

Ca să iasă şi-apoi creşte,

Numai apa şi lumina, îl hrăneşte?

Cum de vântul cel hoinar,

O sămânţă fugăreşte,

Până cuibul şi-l găseşte,

Sub pământ sau pe-un lăstar?

Cum de ştie râul calea,

Să găsească către mare,

Printre pietre de pe stânci,

Sau prin văile adânci?

Cum de pasărea plecată,

Cuibul părăsit în toamnă,

C-uşurinţă îl găseşte,

Fără hartă-l nimereşte?

Cum de poate o albină,

Alergând din floare-n floare,

Să adune-n dulcea miere,

Munca ei folositoare, ştie oare?

Cum de mii de stele aurii,

De pe bolta cea albastră,

Ştiu citi în viaţa noastră,

Taine fără a le păstra?

Întrebări o mie una,

Puse de o nepoţică,

Ce răspunsuri şi-au găsit,

Întrebări câte-a rostit!

Draga mea, cu ochi de stele

Şi privirea ta albastră,

Ştii tu oare ce înseamnă

Doamne, Doamne-n viaţa noastră?

Că Domnul ne-a făcut dar,

Natura şi toată lumea,

Care sunt daruri divine,

Şi ne ţin vieţile pline?

Ştii tu oare că iubirea,

E izvorul vieţii noastre

Ne ajută să trăim,

Şi a dărui înseamnă

Să ai harul Domnului!

Ce tu dai îmbogăţit,

Din tot sufleţelul tău,

Dor este de Dumnezeu?

Tot vorbind aşa, un gând

Ce se vrea o întrebare

Nu-mi dă pace şi mă doare,

Plin este şi de candoare.

E o întrebare mică,

Ce-a rămas fără răspuns,

Şi în prag de primăvară,

Mă întreb şi eu pios:

Spune-mi Doamne, care pui

Totul în orânduială,

Căci Tu ai răspuns uşor,

Dacă şi mugurii dor?

Când copacul primăvara,

Până strai nou să îşi pună

Haina albă a florilor,

Oare mugurii îl dor?"

A.Urma