“Ne-am mai făcut puţină faimă
În ‘89 de Crăciun
Când cu precizie s-a ţintit
În cel ce ne era stăpân
Şi am scontat pe mult râvnita,
Dorită liberalizare,
Creând prilej de dulci iluzii
Şi pagini multe de ziare.
Dar am omis previziunea
Că s-ar putea mai rău să fie,
Îmbătându-ne cu apă rece
Din trista noastră Românie.
Parcă blestem a fost asupra-i
Şi a întregii naţiuni
Că din ce-a fost odată demn
Lăsat din moşi şi din străbuni,
Să se aleagă doar neghina,
Făcând ca poporul exasperat
Să nu mai înţeleagă rostul
Celebrei lovituri de stat.
L-aş cita pe Eminescu, întrebând:
“Unde eşti tu, Ţepeş Doamne,
Şi cum de n-ai strănepoţi
Să se-aleagă unul care
În faţa lui să tremure toţi
Şi să facă-o demonstraţie
De cum ar trebui să fie
Schimbarea complet la faţă
Într-o nouă Românie?”
Nu am scris atunci nimic
De ziua Naşterii Sfinte,
Când actul înfăptuit
M-a lăsat fără cuvinte.
Nu este pagină-n istorie
Şi nici-o naţiune n-a comis
În ziua de Crăciun o crimă,
Oricât era duşmanul de proscris.
Ne mai mirăm de biata soartă
De azi a ţării noastre
Şi ne-ntrebăm ce demon oare
Ne urmăreşte dintre astre.
Chiar de am ocoli subiectul
Dorind să-l ştergem din memorie,
El rămâne-un document unic
Pentru scurta pseudo-glorie
A celor ce-au crezut în ea.
Poate acest Crăciun s-aducă
Schimbarea care se dorea…”
Luciana Vaughn
Din '89...
"Toată lumea a tras: armata – în unii, securitatea – în alţii, justiţia – de timp, nomenclatura – foloase, poporul – nădejde." George Pruteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu