"Am stat cu salcia pe maluri
plângând am curs cu frunza-n apă
călătorind în lung de valuri
ce nu puteau să mă încapă.
M-am ostenit să nu mă ştie
nici frunzele că-s printre ele
eram întemniţată vie
şi alungată dintre stele.
Rămasă-n margine de seară
nici stea n-am fost şi nici ţărână
eram un fluture de ceară
un semn de foc tăiat în mână.
Şi-am fost apoi o lumânare
aprinsă înspre soare-apune
vegheam cu liniştea pe mare
şi-am fost apoi o rugăciune.
Am stat cu salcia plecată
călătorind în lung de maluri
stăteam cu mâna ridicată
când Dumnezeu m-a scos din valuri."
"Obişnuinţa e a doua natură" Cicero
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu