Eu am găsit iubirea

"Când o sămânţă am sădit,
Ea mai târziu o plantă a devenit,
Apoi cu flori m-a răsplătit,
De fapt, iubirea am găsit.

Când firul mic de iarbă am călcat,
Şi-n urma mea eu am privit,
Cum înapoi s-a ridicat,
De fapt, iubirea am aflat.

Când în căuşul palmei eu am prins,
Din zborul lui un cărăbuş,
Cum din nou zborul şi-a luat, eu am privit,
De fapt, iubirea am găsit.

Când sus pe munte am urcat,
Şi nori cu mâna am atins,
Atât de mult m-am bucurat...
De fapt, iubirea am aflat.

Când un copil murdar şi părăsit,
În drumul meu am întâlnit,
Şi cu privirea nu l-am ocolit,
De fapt, iubirea am găsit.

Când cineva m-a aşteptat
Pe mine, grabnic m-a chemat,
Ca să-l ajut n-am amânat.
De fapt, iubirea am aflat.

Când omul drag, ce m-a rănit,
Povara să-şi ridice, eu l-am ajutat
Şi mai departe l-am iubit,
De fapt, iubirea am găsit.

Când timpu` a sale urme a lăsat,
Ca să se vadă pe-al meu chip,
Şi eu oglinda... nu am spart,
De fapt, iubirea am aflat.

Când mâinile în rugă-am aşezat,
Eu am cerut şi-am implorat,
Dar n-am primit ce-am aşeptat,
Într-un târziu, de fapt, iubirea am aflat.

Când eu cuvinte împletesc,
Din gânduri ce se bulucesc
Şi pe hârtie lasă urme, le-aleg,
De fapt, iubirea eu culeg.

Când, mai târziu m-am întrebat,
Cine în mine iubirea a sădit,
Oceanul de iubire am descoperit,
Şi cu IUBIREA am făcut, un legământ.

Eu cât voi exista pe-acest pământ,
De lucrurile simple ce m-au bucurat
Cândva, nicicând nu voi uita.
Iubire din ocean eu voi lua,
La rândul meu, iubire eu voi da,
Căci tot iubire voi culege şi afla."

"A iubi şi a fi iubit, iată taina fericirii." Jacques-Benigne Bossuet