"Şi totuşi existã iubire
Şi totuşi existã blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mã tem.
Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.
Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrãm în amor fãrã nume
Fiorul ca fulger cãzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe cãi au cãzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sãrut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mã simt Dumnezeu
Continuã lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.
Afarã roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartã-ntre ele biserici
Fãcându-şi acelaşi reproş.
Şi tu şi iubirea existã
Şi moartea existã în ea
Îmi place mai mult când eşti tristã
Tristeţea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mã sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mã-ntorc la silaba dintâi,
Prãval peste tine pãdurea:
Adio, adicã rãmâi.
Şi totuşi existã iubire
Şi totuşi existã blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mã tem."
de Adrian Păunescu
"Poate părea absurd sfatul: e bine să faci dragoste numai dacă şi numai după ce aceasta există deja." Radu Zaharescu
interpretează Tatiana Stepa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu