Când munţi de nedreptate

”Când munţi de nedreptate

Îmi stau în drum mereu

Ce-ai face Tu, Iisuse,

De-ai fi în locul meu?

.

Eu aş răbda-n tăcere

Prietenul meu drag

Dreptatea pân' la urmă

Surpa-va munţi şirag.

.

Când ura mă loveşte

Când duhul geme greu

Ce-ai face Tu, Iisuse,

De-ai fi în locul meu?

.

Eu aş iubi şi-aş ţine

Spre cer inima mea

Iubirea învinge ura

Oricât ar fi de grea.

.

Când îndoiala-mi cearcă

Credinţa-n Dumnezeu,

Ce-ai face Tu, Iisuse,

De-ai fi în locul meu?

.

Eu Mi-aş pleca genunchii

Ca atunci, în Ghetsimani,

Prin rugă prinzi putere

Să treci peste duşmani.

.

Când cei dragi m-apasă

Şi-s tot mai singur eu,

Ce-ai face Tu, Iisuse,

De-ai fi în locul meu?

.

Eu aş urca în pace

Al crucii sfânt calvar

Nu bezna nopţii învinge

Ci zorii când răsar.”

.

de Georgeta Grigoriu

.

"Suferinţa mică te face să strigi, suferinţa mare e mută"

"Omul călătoreşte în toată lumea în căutarea a ceea ce are nevoie şi se întoarce acasă pentru a găsi acel lucru."

Hristos a Înviat !




"Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă!
Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă
De câte ori creştine o auzi.

Hristos a Înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr;
În poieniţa-n care zburdă cerbii,
În florile de piersic şi de măr.

În stupii de albină fără greş,
În vântul care suflă mângâios
În ramura-nflorită de cireş
Dar vai, în suflet ţi-nviat Hristos?

Ai cântărit cu mintea ta creştine
Cât bine ai făcut sub cer umblând,
Te simţi măcar acum pornit spre bine
Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?

Simţi tu topită-n suflet vechea ură?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?
Iubirea pentru semeni o simţi jar?

O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte
În aur măcar azi te-au îmbrăcat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept să cânţi: Hristos a Înviat! "

Vasile Militaru




"Lumea s-a făcut aşa de rea, încât mă mir că se mai face ziuă"

Rugăciune

Doamne

Fă să aud dimineaţa mila Ta,
că la Tine mi-e nădejdea.
Arată-mi calea pe care voi merge,
că la Tine am ridicat sufletul meu.

"Cine nu crede în Dumnezeu, e pierdut"

Sărbătoarea Paştelui

Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină.
El şi-a păstrat până în prezent farmecul şi semnificaţia, fiind alături de Crăciun un moment de linişte sufletească şi de apropiere de familie.

Farmecul deosebit este dat atât de semnificaţia religioasă, întodeauna mai există o şansă de mântuire, cât şi de tradiţii: oul pictat, iepuraşul, masa cu mâncăruri tradiţionale: cozonac, pască, miel, slujba de sâmbătă seara cu luarea luminii.

Fie ca lumina şi căldura Paştelui, să vă încălzească sufletele, să vă lumineze minţile, să vă deschidă inimile spre iubire, credinţă, iertare.
Să fim mai buni, să ne bucurăm din plin de frumuseţea tuturor lucrurilor care ne înconjoară şi să dăruim iubire celor dragi.

PAŞTE FERICIT !

Ouă înflorite



Decoraţiuni 2007









Ouă vopsite 2005

Ou cu mărgele 1996






"O viaţă fără sărbători e ca un drum fără hanuri" Democrit

Drob

2007










Obiceiuri şi tradiţii :
http://www.folkromania.com/cms/articole/sarbatori_traditionale/sarbatorile_de_paste_la_romani

De ce ?

"De ce răsar pe ceruri stele
de ce nu pot s-ajung la ele
de ce mi-e sufletul pribeag
de ce n-ating al casei prag

de ce răsar şi pier bujorii
de ce se nasc şi mor feciorii
de ce iubirea se aprinde
de ce tristeţea ne cuprinde

de ce se duc toamna cocorii
de ce apar deasupra norii
de ce e zbucium pe pămant
de ce nimic nu mai e sfânt

de ce luceferii se sting
de ce nu pot ca să mai plâng
de ce mi-e dragă floarea de măcieş
de ce adorm la umbra de cireş

de ce stindardul păcii-i frânt
de ce-s războaie pe pământ
de ce ne naştem la-ntâmplare
de ce cântăm mereu sub soare

de ce ne-ndepărtăm de mare
de ce ne-ntoarcem la izvoare
de ce există Univers
de ce există al meu vers

de ce e timpul trecător
grăbit mereu spre viitor
de ce mereu imi este dor
de casa noastră cu pridvor

de ce uităm de-ai noştri fraţi
de ce ni-s ochii-nlăcrimaţi
de ce uităm să mai iubim
de ce, de ce, de ce murim?"



de Mihail Buricea

"Omul e măsura tuturor lucrurilor."

“Cea mai complexa "lucrare" a naturii , nedescifrată încă pe deplin, cu foarte multe necunoscute, şi realizări care duc din ce în ce mai mult către propria distrugere.
O fiinţă care vrea din ce în ce mai mult şi cu cât ştie mai mult descoperă că de fapt nu ştie nimic.
Se crede stăpânul a tot şi a toate, şi ce nu poate stăpâni şi controla, distruge. Vanitos şi orgolios, dornic de putere, nu ştie când să se oprească şi să se mulţumească, cu ceea ce natura (sau DUMNEZEU), i-a dat ca să trăiască, şi vrea tot mai mult şi mai mult doar ca să-şi dovedeasca lui însăşi că de fapt el are controlul ! Când va înţelege că nu-i aşa ... ? Omul este cel mai mare duşman al său.”

Cine are noroc, ARE, cine n-are, N-ARE …!

Norocul omului este cel pe care ni-l creem noi cu mâna noastră, având la dispoziţie oportunităţile care ni se ivesc şi cărora nu trebuie să le dăm cu piciorul. Odată trecute pe lângă noi, nu se vor mai întoarce.

,,Norocul şi-l mai face şi omul cu mâna lui'', ,,Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă''.

Norocul mai este şi şansa de a se întâmpla ceva, ce nu depinde de noi. Este o întâmplare fericită.

Norocul ceresc poate fi considerată karma, soarta omului, destinul acestuia cu care el vine la naştere, ceea ce îi este lui scris când vine să se întrupeze.

"Norocul este ca o pasăre greu de prins şi dacă nu eşti atent, zboară repede de la tine"

O, Măicuţă Sfântă

"O, Măicuţă Sfântă

Te rugăm fierbinte,

Să ne-asculţi de-a pururi

Marea rugăminte:

Nu lăsa, Măicuţă,

Să pierim pe cale,

Căci noi suntem fiii,

Lacrimilor tale.

Când plângeai sub cruce

Maică-ndurerată,

Te-am primit de Mamă,

Noi şi lumea toată.

Călători pe-o mare,

Veşnic tulburată,

Noi ne-am pus în Tine

Şi nădejdea toată.

Tu eşti steaua mării

Şi ajuţi s-o treacă;

Dintre câţi Te roagă,

Nimeni nu se-neacă.

Fă să-ţi batem zilnic

La miloasa-ţi poartă,

Câtă vreme-n lume,

Valuri ne mai poartă.

Iar când nori şi ceaţă

Înnegri-vor zarea,

Vino Tu Măicuţă,

Să ne-arăţi cărarea.

Să conduci luntriţa

Printre stânci şi valuri,

Să ne scoţi la portul,

Veşnicilor maluri.

O, Măicuţă Sfântă,

Cea mai scumpă floare,

Fă din şir de lacrimi,

Dalbe lăcrimioare.

Scapă-ne de patimi

Şi de pofte rele,

Şi ne schimbă-n mândre

Mărgăritărele.

Să ne duci cu Tine

Unde calea-Ţi duce,

Să ne dai în ceruri

Fiului Tău dulce.

Şi să-I spui, Măicuţă,

C-aste floricele,

Le-au făcut să crească

Chinurile grele.

Şi cu ale Tale

Lacrimi de sub cruce;

Tu le eşti Măicuţă,

Maica cea mai dulce.

Inima-i Preasfântă

Mângâios ne-o strânge;

Va uita de patimi,

Mai mult nu va plânge.

Noi, cuprinşi de-o pace

Fără de hotară,

Lăuda-te-om veşnic

Pururea Fecioară."

''Trădarea ucide încrederea...ucide suflete, transformă oamenii în fiinţe bolnăvicioase şi neâncrezătoare....ucide Adevărul....''








"Răul are doua forme: facerea de rău şi facerea de bine." Joseph Roux

"Iubirea? Ce-i iubirea...? Iubirea stă în calea morţii. Iubirea este viaţa. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu şi, când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor." Lev Nicolaevici Tolstoi

“Iubirea dărâmă munţii, anulează distanţe şi timp... iubirea e mai presus decât orice teorie a relativităţii, iubirea nu cunoaşte minţi, cunoaşte suflete, iubirea este una cu ea, prin ea, în ea, şi atunci când se împlineşte prin regăsirea sufletului pereche, indiferent unde ar fi acesta... e întreagă... pentru că-şi regăseşte desăvârşirea...”

"Toată ştiinţa de pe lume
Şi toate tainele din cer
Fără iubire ele sună
Precum un clopoţel stingher
Iar dacă prin credinţă
Muta-voi munţi şi ape
Eu fără dragoste şi pace
Nimic nu sunt.
Iar dacă multă umilinţă,
Şi milă am, şi chiar căinţă
Eu dragoste dacă nu am,
Nu sunt nimic
În dragoste…găseşti răbdare
Bunăvoinţă şi iertare
Ea nu se laudă şi nu huleşte
Ea e credinţă şi nădejde
Şi dragostea
Deasupra e întotdeauna
Când totul se va prăbuşi,
Şi va renaşte totul,
Noi altfel vom cunoaşte
Şi vom simţi cu totul
Şi vor rămâne-acestea trei
Credinţa ce ne întăreşte
Tăria ei ce dă nădejde
Şi dragostea nepieritoare
Ce-i peste toate, cea mai mare."

Rugă

DOAMNE!

Ajută-mă să le pot spune celor puternici adevărul în faţă,
Să nu mint
Doar pentru a câştiga aplauzele
celor slabi.

Dacă-mi dai noroc
Nu-mi lua fericirea
Dacă-mi dai putere
Nu-mi lua raţiunea
Dacă-mi dai succes
Nu mă lipsi de umilinţă
Iar dacă-mi dai umilinţă
Nu-mi lua DEMNITATEA.

Ajută-mă ca întotdeauna să văd
Şi reversul medaliei
Nu mă lăsa să-i învinovăţesc pe ceilalţi
Pentru că nu gândesc ca mine
Învaţă-mă să iubesc oamenii ca pe mine însămi
Învaţă-mă să mă judec ca pe restul
Nu mă lăsa să alunec în orgolii
Şi nici în disperare sau eşec...
Mai bine aminteşte-mi că eşecul
Este experienţa care precede
...triumful

Învaţă-mă ca în ciuda suferinţei
...să merg înainte

Învaţă-mă ca în ciuda decepţiilor
...să nu-mi pierd încrederea

Învaţă-mă că a ierta
...este cel mai important lucru
pentru cel puternic
Şi că răzbunarea este semnalul
primitiv al celor slabi

DOAMNE, dacă îmi iei succesul
Lasă-mi puterea de a trece peste eşec
Dacă eu aş greşi cuiva
...dă-mi curaj să-mi cer iertare
Dacă cineva mi-ar greşi mie
...dă-mi curaj să-l iert.

DOAMNE!

DACĂ EU AM UITAT DE TINE

TU

SĂ NU UIŢI DE MINE!

22 decembrie 1989

ziua când s-a schimbat destinul ...

"Libertatea are o doză de entuziasm care face omul să se ridice deasupra naturii sale şi să acţioneze cu eroism şi curaj" Alexandru Hamilton

Când vom afla adevărul despre revoluţie ?

http://www.cotidianul.ro/the_observer_revolutia_din_1989_pare_mai_degraba_o_lovitura_de_stat_condusa_de_cel_ce_i_a_urmat_lui_ceausescu_ion_iliescu-92425.html

Mulţumesc, iubită mamă

"Mulţumesc, iubită mamă
steaua mea din zori de zi
fără tine-mi este teamă
că planeta s-ar răci

Te-am secătuit de vlagă
m-ai născut, m-ai înflorit
pentru tine, mamă dragă
soarele e-n asfinţit

Lege tainică a firii
nu pleca fără să-mi laşi
zăcămintele iubirii
şi secretul nemuririi
mamă, suflet uriaş

Mamă frumoasă, primul meu rai
fă o minune, te rog mai stai
dulce lumină, ram de măslin
încă nu-i vremea, mai stai puţin !..."


versuri Corneliu Vadim Tudor

"Relaţiile romantice ar putea să sfârşească, prietenia uneori este şubredă, doar relaţiile dintre mamă şi copil nu dispar, nu se clatină şi nu se destramă - este cea mai puternică legătură de pe pământ." Theodor Reik

interpretează Mirabela Dauer
http://www.youtube.com/watch?v=hUrY7pkViHk

mai interpretează Marian Nistor
http://www.trilulilu.ro/hosmy/652106807f7891

"Viaţa este doar un fragment de existenţă, o clipă aşezată între două eternităţi, influenţată de tot ce s-a petrecut în trecut şi influenţând tot ce va urma în viitor. Singura şansă ca s-o înţelegi este s-o priveşti în contextul acesta al veşniciei."

"Nici un muritor nu trece prin viaţă neatins, fără să plătească." Eschil

"Iertarea este prima floare ce trebuie să se ivească din rădăcina iubirii."

"Iertarea este cel mai mare efort al credinţei în Dumnezeu şi al iubirii de oameni şi care necesită o stăpânire de sine şi o biruinţă morală fără de asemănare. Cu privire la această virtute se potriveşte bine proverbul care susţine că "mult mai merituos este pentru om de a se învinge pe sine însuşi, decât de a birui armate întregi".

"A iubi şi a ierta pe un duşman nu este numai un simplu sfat, ci o poruncă şi o condiţie a mântuirii creştinului, de prim ordin, care postulează însă şi o altă condiţie din partea vrăjmaşului şi anume: începutul îndreptării lui."

"Cererea a cincea din Rugăciunea Domnească aminteşte de legământul şi obligaţia pe care creştinul singur şi-o impune rugându-se lui Dumnezeu, ca să condiţioneze mântuirea sa şi iertarea păcatelor sale de măsura în care va ierta şi el, la rândul său, pe acei ce au păcătuit faţă de el: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri." (Matei 6, 12). "

''Iertarea este o binefacere atât de mare, încât ea este însuşirea care îl aseamănă pe om cu Dumnezeu, în gradul cel mai înalt. Cucereşte cu o putere incomparabilă sufletul omenesc, ferindu-l de unele din cele mai grele păcate - permanentizarea urii şi a răzbunării.''

"Dacă iertaţi pe alţii, veţi fi iertaţi şi voi. Dacă nu iertaţi pe alţii, nici voi nu veţi fi iertaţi", căci "cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura" (Matei 7, 2)

Jocul vieţii

"Lumea-i doar o scenă pe fundalul vieţii
Omul, o umbră din negura tristeţii,
Este doar o frunză luată de vânt
Care se întoarce din nou în pământ.

Fire trecătoare, ce îţi pasă ţie ?
Care-i rolul tău în astă comedie ?
De în juru-ţi ninge, de plouă, de-i soare,
Tu arăţi decât simplă nepăsare.

Tu nu faci decât tot ce-ţi stă-n putere
Ca mâine să ai şi mai multă avere.
Strigi în gura mare că tu nu ai seamăn,
Dar nu-ţi vezi de nas, pe fratele geamăn.

Acel tinerel ce pretinde multe,
Ce vrea să pară din cercurile culte.
Cu gesturi gratuite, cu faţă de-nţelept,
El încearcă lumea cu degetul drept.

Îmbrăcat frumos, după moda veche,
Este, frumuşelul, fără de pereche.
Un defect el are, ce îl lasă rece,
Nu ştie să numere, decât pân’ la zece.

Hm ! Ce comedie ! Asta-i ironia vieţii !
Cei mai mari în gură sunt şi înţelepţii !
Nu oamenii cuminţi, cu scaun la cap,
Ci, cei cu averi de nu mai încap.

S-a stricat Pământul de-atâţia bogaţi
Ce-nalţă palate şi uită de fraţi !
Nu mai poate lumea de atâta ură
Nu se mai nasc flori în această negură."



"Acolo unde nu e frică de Dumnezeu, începe sfârşitul…"

Împăcare

"Să mai priveşti o clipă înapoi
În urma ta să vezi ce ai lăsat
Întoarce-te, chiar de păşeşti spre glorii
De crezi că ai ceva de îndreptat!

Şi dacă ai uitat să ceri iertare
Cuiva şi simţi că, totuşi, ai greşit
De ai rănit un suflet din orgolii
Iubirii prematur să-i pui sfârşit

Gândeşte-te cât încă nu-i târziu
Că de la tine un răspuns vor mulţi;
Zadarnic calci pe nuferi şi magnolii
Dacă nu poţi să ierţi şi să asculţi

Degeaba îţi faci drum spre înălţimi
Printre atâtea prietenii ucise
Vânând mereu trofee iluzorii:
Nu poţi trăi absent, numai cu vise!"


de Petrica Neagu





Iartă-mă

"Din nefericire, mulţi oameni se împacă fără a-şi ierta unii altora ofensele ca să nu „mai dezgroape morţii”, dar fără recunoaşterea şi numirea suferinţelor pe care le-am produs sau pe care le-am suferit, nu există împăcare adevărată. Adevărul trebuie rostit."

Buna vestire

“Dragă mamă, dragă mamă,

Pânza iar mi se destramă.

Sufletul şi-acum mă doare,

Trupul iar, în cingătoare,

Braţul mi se leneveşte,

Fusul scapă dintre deşte,

Firul răsucit, din furcă,

Mi se-nnoadă şi se-ncurcă,

Acul floarea vrea s-o-nceapă

Şi se-ntoarce şi mă-nţeapă.

Dau s-aleg şi dau să cos

Şi-mi iese lucrul pe dos.

Ochiul udă în neştire

Borangicul cel subţire.

Gândurile mi-s amare

Ca izvoarele de sare.

În tot ce vreau şi gândesc

Aiurind mă pomenesc.

Mamă dragă, mamă dragă,

Parcă-mi creşte-n sân o fragă.

Am fost vinerea la schit:

M-am rugat şi m-am smerit.

Ce să cred şi ce să fac,

Cu mine ca să mă-mpac?

Mă simt pe la înnoptat

Ca un zarzar scuturat,

Încleştat în rădăcină

De-o zvâcnire de răşină.

Şi-uneori sunt ca o cracă,

Singura care se-apleacă,

Singura ce se frământă,

Singură plânge şi cântă,

Singură se încovoaie

De un gând ascuns de ploaie,

Ca o pasăre în foi.

Dragă mamă, îmi năzare

Ca din brâu pe la-nserate

Înviem şi suntem doi.”

Tudor Arghezi

"Un copil fără mamă este ca ca un om care se naşte cu un handicap, el îşi duce toată viaţa această cumplită suferinţă."

Iartă-mă

“N-am spus nici un cuvânt
când am plecat
Inima ţi s-a frânt
nu mi-a păsat
Şi ce-a urmat, te-a răzbunat.

Anii au plecat la drum
nu-i pot opri
Singură sunt acum
zi după zi
Dar să mă cerţi, dar să mă ierţi.

În viaţa ta am fost un chin
Iartă-mă,
Spune-mi să plec, să nu mai vin dar,
Iartă-mă,
Eu te-am uitat şi te-am minţit
Iartă-mă,
Dar pentru tot ce am greşit
Iartă-mă,

N-am nici un drept să-ţi cer
ce nu ţi-am dat
Lasă-mă doar să sper,
că n-am visat.

Mi-a mai rămas
un ultim pas
Poate e prea târziu, pentru noi doi
Sufletul ţi-e pustiu, ochii prea goi
Dar orice-ar fi,
te voi iubi.

În viaţa ta am fost un chin
Iartă-mă,
Spune-mi să plec, să nu mai vin dar,
Iartă-mă,
Eu te-am uitat şi te-am minţit
Iartă-mă,
Dar pentru tot ce am greşit
Iartă-mă.”

interpret Mirabela Dauer

"Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te... dacă vrei să fii fericit o viaţă, iartă"

"Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenţa ..." Ellie Weisel

INDIFERENŢA UCIDE ! NU FIŢI INDIFERENŢI ! ...

“Timpul este modalitatea naturii de a face ca să nu se întâmple toate deodată.” Woody Allen

“Timpurile se schimbă şi noi ne schimbăm odata cu ele” Ovidius

Piano

"Şi iar toate-s triste
Şi azi ca şi ieri -
Potop de dureri.
Şi visul apune
În negrul destin…
Şi vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Şi nici mângâieri…
Şi iar toate-s triste,
Şi azi ca şi ieri…"


George Bacovia




"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată" Octavian Paler

"Celui ce ştie să aştepte, timpul îi deschide porţile."

"Timpul se scurge prea încet pentru cei ce aşteaptă, prea repede pentru cei temători, timpul le pare prea lung celor care suferă, prea scurt celor fericiţi. Dar pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate." David La Flamme

"Timpul zboară fără întoarcere" Vergiliu

"Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vânt
Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine.
Şi totuşi două zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine."


Omar Khayyam

"Prietenia este încercarea prin care se măsoară un om." Oscar Wilde

“Prietenia nu este o relaţie de dragoste, în care faci totul pentru persoana iubită fiindcă te iubeşte, prietenia este un schimb de interese, de ajutoare morale sau financiare.”

Prietene

"Ţin minte ziua când ne-am întâlnit
Primul cuvânt ce l-am rostit a fost...
Prietene!
De mult, de mult, am căutat,
Acest cuvânt ce l-am aflat atunci,
şi l-am păstrat.

Cu tine împart visarea
Pâinea şi sărbătoarea,
Munca şi gândul cel mai bun
Te ştiu de-o viaţă, şi de aceea-ţi spun
Prietene, prietene !

Cu tine am trecut prin greu
Cu tine am răzbit mereu, mereu...
Prietene!
Şi-am tras pe rând, pe înserări
Din fumul ultimei ţigări, privind
Departe-n zări

Cu tine împart visarea
Pâinea şi sărbătoarea,
Munca şi gândul cel mai bun
Te ştiu de-o viaţă, şi de aceea-ţi spun
Prietene, prietene!

Când fericit am fost căndva
A fost şi fericirea ta, şoptind...
Prietene!
Când am fost trist şi necăjit
Tu într-un suflet ai venit
Şi-atunci...m-am regăsit

Cu tine împart visarea
Pâinea şi sărbătoarea,
Munca şi gândul cel mai bun
Te ştiu de-o viaţă, şi de aceea-ţi spun
Prietene, prietene, prietene !”



interpret Dan Spătaru


"Un prieten, când e un om, întrece şi pe-un frate." Homer

Prieten bun

“Prietenia care ne-a legat
Îmi poartă paşii printre amintiri
Prietene îţi spun:
Drum bun, rămas bun

Şi mai priveşte odată în urma ta
Mai strange-mă la piept
Şi spune-mi ce e drept
Şi-nvaţă-mă să iert
Atunci când plang.

Prieten bun, prieten drag
Ascunde lacrima ce te-a trădat
Prieten bun, ce gând curat
Prietenia care ne-a legat.

A mai trecut o zi şi nu mai ştiu
Prietene pe unde am să fiu
Atunci când norii grei
Te ascund de ochii mei
Şi-mi lasă-n suflet un imens pustiu
Şi atunci când am să fiu
Doar suflet am să ştiu
Să iert, să plâng, să uit că e târziu.

Prieten bun, prieten drag
Ascunde lacrima ce te-a trădat
Prieten bun, ce gând curat
Prietenia care ne-a legat.

Prieten bun, prieten drag
Ascunde lacrima ce te-a trădat
Prieten bun, ce gând curat
Prietenia care ne-a legat.”




interpret Mirabela Dauer

"Un prieten într-o viaţă e mult, doi e foarte mult, trei e aproape imposibil."

Henri Adams

Sfârşitul nu-i aici

"Când necazuri te doboară
Şi prieteni n-ai să-i strigi
Ţine minte, sfârşitul nu-i aici

Şi ce slăveai în taină
E ca şi cum nu-ţi explici
Ţine minte, sfârşitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Ţine minte, sfârşitul nu-i aici

Când oprit la o răscruce
Drumul nu şti să-l prezici
Ţine minte, sfârşitul nu-i aici

Când nu mai ai nici vise
Şi nu şti cum să te ridici
Ţine minte, sfârşitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Ţine minte, sfârşitul nu-i aici

Când s-adună norii negri
Ploaia cade ca un brici
Ţine minte, sfârşitul nu-i aici

Mângâiere n-ai, nu vezi acum
Mâini întinse de amici
Ţine minte, sfârşitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Ţine minte, sfârşitul nu-i aici

Pomul vieţii creşte mândru
Unde spiritul e viu
Luminează iar salvarea
Cerul gol şi cenuşiu

Când oraşele-s în flăcări
Muşuroaie de furnici
Ţine minte, sfârşitul nu-i aici

Şi când cauţi în zadar un om
Printr-atâtea mii de venetici
Ţine minte, sfârşitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Ţine minte, sfârşitul nu-i aici."



Pasărea Colibri


"Vor exista mereu oameni care te vor răni, aşa că trebuie să-ţi păstrezi încrederea şi doar să ai mai multă grijă în cine ai încredere şi a doua oară."

Gabriel Jose Garcia Marquez