"Iubirea? Ce-i iubirea...? Iubirea stă în calea morţii. Iubirea este viaţa. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu şi, când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor." Lev Nicolaevici Tolstoi

“Iubirea dărâmă munţii, anulează distanţe şi timp... iubirea e mai presus decât orice teorie a relativităţii, iubirea nu cunoaşte minţi, cunoaşte suflete, iubirea este una cu ea, prin ea, în ea, şi atunci când se împlineşte prin regăsirea sufletului pereche, indiferent unde ar fi acesta... e întreagă... pentru că-şi regăseşte desăvârşirea...”

"Toată ştiinţa de pe lume
Şi toate tainele din cer
Fără iubire ele sună
Precum un clopoţel stingher
Iar dacă prin credinţă
Muta-voi munţi şi ape
Eu fără dragoste şi pace
Nimic nu sunt.
Iar dacă multă umilinţă,
Şi milă am, şi chiar căinţă
Eu dragoste dacă nu am,
Nu sunt nimic
În dragoste…găseşti răbdare
Bunăvoinţă şi iertare
Ea nu se laudă şi nu huleşte
Ea e credinţă şi nădejde
Şi dragostea
Deasupra e întotdeauna
Când totul se va prăbuşi,
Şi va renaşte totul,
Noi altfel vom cunoaşte
Şi vom simţi cu totul
Şi vor rămâne-acestea trei
Credinţa ce ne întăreşte
Tăria ei ce dă nădejde
Şi dragostea nepieritoare
Ce-i peste toate, cea mai mare."