O, Măicuţă Sfântă

"O, Măicuţă Sfântă

Te rugăm fierbinte,

Să ne-asculţi de-a pururi

Marea rugăminte:

Nu lăsa, Măicuţă,

Să pierim pe cale,

Căci noi suntem fiii,

Lacrimilor tale.

Când plângeai sub cruce

Maică-ndurerată,

Te-am primit de Mamă,

Noi şi lumea toată.

Călători pe-o mare,

Veşnic tulburată,

Noi ne-am pus în Tine

Şi nădejdea toată.

Tu eşti steaua mării

Şi ajuţi s-o treacă;

Dintre câţi Te roagă,

Nimeni nu se-neacă.

Fă să-ţi batem zilnic

La miloasa-ţi poartă,

Câtă vreme-n lume,

Valuri ne mai poartă.

Iar când nori şi ceaţă

Înnegri-vor zarea,

Vino Tu Măicuţă,

Să ne-arăţi cărarea.

Să conduci luntriţa

Printre stânci şi valuri,

Să ne scoţi la portul,

Veşnicilor maluri.

O, Măicuţă Sfântă,

Cea mai scumpă floare,

Fă din şir de lacrimi,

Dalbe lăcrimioare.

Scapă-ne de patimi

Şi de pofte rele,

Şi ne schimbă-n mândre

Mărgăritărele.

Să ne duci cu Tine

Unde calea-Ţi duce,

Să ne dai în ceruri

Fiului Tău dulce.

Şi să-I spui, Măicuţă,

C-aste floricele,

Le-au făcut să crească

Chinurile grele.

Şi cu ale Tale

Lacrimi de sub cruce;

Tu le eşti Măicuţă,

Maica cea mai dulce.

Inima-i Preasfântă

Mângâios ne-o strânge;

Va uita de patimi,

Mai mult nu va plânge.

Noi, cuprinşi de-o pace

Fără de hotară,

Lăuda-te-om veşnic

Pururea Fecioară."