“Dragă mamă, dragă mamă,
Pânza iar mi se destramă.
Sufletul şi-acum mă doare,
Trupul iar, în cingătoare,
Braţul mi se leneveşte,
Fusul scapă dintre deşte,
Firul răsucit, din furcă,
Mi se-nnoadă şi se-ncurcă,
Acul floarea vrea s-o-nceapă
Şi se-ntoarce şi mă-nţeapă.
Dau s-aleg şi dau să cos
Şi-mi iese lucrul pe dos.
Ochiul udă în neştire
Borangicul cel subţire.
Gândurile mi-s amare
Ca izvoarele de sare.
În tot ce vreau şi gândesc
Aiurind mă pomenesc.
Mamă dragă, mamă dragă,
Parcă-mi creşte-n sân o fragă.
Am fost vinerea la schit:
M-am rugat şi m-am smerit.
Ce să cred şi ce să fac,
Cu mine ca să mă-mpac?
Mă simt pe la înnoptat
Ca un zarzar scuturat,
Încleştat în rădăcină
De-o zvâcnire de răşină.
Şi-uneori sunt ca o cracă,
Singura care se-apleacă,
Singura ce se frământă,
Singură plânge şi cântă,
Singură se încovoaie
De un gând ascuns de ploaie,
Ca o pasăre în foi.
Dragă mamă, îmi năzare
Ca din brâu pe la-nserate
Înviem şi suntem doi.”
Tudor Arghezi
"Un copil fără mamă este ca ca un om care se naşte cu un handicap, el îşi duce toată viaţa această cumplită suferinţă."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu