"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

joi, 3 aprilie 2008

Jocul vieţii





"Lumea-i doar o scenă pe fundalul vieţii
Omul, o umbră din negura tristeţii,
Este doar o frunză luată de vânt
Care se întoarce din nou în pământ.

Fire trecătoare, ce îţi pasă ţie ?
Care-i rolul tău în astă comedie ?
De în juru-ţi ninge, de plouă, de-i soare,
Tu arăţi decât simplă nepăsare.

Tu nu faci decât tot ce-ţi stă-n putere
Ca mâine să ai şi mai multă avere.
Strigi în gura mare că tu nu ai seamăn,
Dar nu-ţi vezi de nas, pe fratele geamăn.

Acel tinerel ce pretinde multe,
Ce vrea să pară din cercurile culte.
Cu gesturi gratuite, cu faţă de-nţelept,
El încearcă lumea cu degetul drept.

Îmbrăcat frumos, după moda veche,
Este, frumuşelul, fără de pereche.
Un defect el are, ce îl lasă rece,
Nu ştie să numere, decât pân’ la zece.

Hm ! Ce comedie ! Asta-i ironia vieţii !
Cei mai mari în gură sunt şi înţelepţii !
Nu oamenii cuminţi, cu scaun la cap,
Ci, cei cu averi de nu mai încap.

S-a stricat Pământul de-atâţia bogaţi
Ce-nalţă palate şi uită de fraţi !
Nu mai poate lumea de atâta ură
Nu se mai nasc flori în această negură."



"Acolo unde nu e frică de Dumnezeu, începe sfârşitul…"

Niciun comentariu: