"Mi-e greu să spun în cuvinte
Mi-e greu în vorbe să v-arăt
Povestea ce-mi vine în minte
Să cânt, doar asta mai pot.
Ştia ce să-mi spună când adesea plecam
Ştia să m-aştepte chiar şi atunci când mă întorceam
Ştia să mă alinte aşa cum nimeni n-o făcea
Ştia să zâmbească chiar şi atunci când suferea.
Tăcerea asta nebună-nebună
Mi-aduce aminte cât erai tu de bună
Ceva din mine ai luat
În ziua când ai plecat
Dar cerul te-a iertat.
Ştia să mă împace chiar şi atunci când mă-ntrista
Ştia să-mi alinte deseori durerea mea
Ştia să-şi ascundă ochii atunci când lăcrima
Voia să învăţ eu tot ce atunci nu ştiam.
Ea e acolo şi mai cred încă în ea
Am scris un cantec pentru mamaia mea."
(variantă)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu