"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

marți, 19 februarie 2008

Copila cu suflet albastru















"Trăiam undeva, departe, departe,
Pe-o ramură albastră de stea,
Eu, o copilă cu sufletul aparte,
Dar al cărui ochi plângea şi plângea...


Au trecut de-atunci oameni şi oameni,
Pe-acea ramură albastră de stea;
Eu am ştiut că totuşi nimeni,
Ce ar fi vrut să stea, nu reuşea, nu reuşea.


Şi am trăit acolo mereu şi mereu,
Pe-acea ramură albstră de stea,
Eu, împreună cu albastrul sufletului meu,
Eu, o copilă ce încă râdea şi râdea.


Închei aici mica mea povestioară,
De pe-acea ramură albastră de stea,
Copila cu sufletul albastru-n inimioară,
Care trăia... şi plângea... şi râdea.


Şi dacă sufletul tău şi numai al tău,
Pe-acea ramură albastră de stea,
Va întâlni o scanteie frumoasă,
Sunt eu, copila cu sufletul albastru."






Niciun comentariu: