Anti-dacă

"De poţi să faci pe prostul când altul te repede
Făcând-o pe deşteptul şi c-un cuvânt nu-l cerţi,

De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi,

De numai o clipă un rău să-l împlineşti
Şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept,

De-ţi place în iubire cu ură să izbeşti
Şi totuşi îti pui mască de sfânt şi de înţelept,

De te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul
Şi numai interesul il sui la rang de ţel,

De părăseşti învinsul şi treci cu învingătorul
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel,

De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa, tălmăcite
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă şi

Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite
Tu dându-le la dracu, poţi altele scorni,

De poţi să faci într-una dintr-un câstig, o mie
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,

De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie
Dar tu să fii plătitul găseşti că-i drept şi demn,

De poţi să-ţi storci şi gândul şi inima şi nervii
Îmbătrânite-n rele, să facă rele noi,

Şi sub nehotărâre plecându-te ca servii
Când toţi strigă: înainte! doar tu să strigi: înapoi !

Dacă stând în mulţime te-mpăunezi semeţ
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic,

Şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ
Te faci că ţii la dânşii dar îi înşeli amarnic,

Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde un rău
Şi-n umbra lui te-linişti ca-n umbra unui pom,

Al tău va fi Pamântul cu tot prisosul său
Vei fi între Domni, Întâiul, dar niciodată OM !"



de Kostas Varnalis


"Îngrozitor e omul care n-are nimic de pierdut." Goethe