Să pot

“Atâtea lucruri sunt frumoase pe pământ
dar altele mă dor, parcă n-ar fi la locul lor
de-aceea aş dori măcar pentru o zi
să le pot îndrepta pe voia mea aşa:

Să pot goni de pe întinse mări
furtuni ce-ntunecă albastre zări
Şi peştii hulpavi ce i-aş întâlni
să-i schimb în peştişori mici, aurii,

Să pot Sahara să o fac grădini,
albi trandafiri să fac din mărăcini
Şi cât aş număra până la trei
să pot preface ulii-n porumbei,

Să schimb soldaţii-n jucării,
s-aud râs de copii urcând spre cer în simfonii
Oriunde-aş fi să şterg al urii vechi hotar
şi-orice cuvânt amar să-l scot din dicţionar,

Să pot ca-n basme zmeii urâcioşi
să îi prefac pe loc în Feţi Frumoşi
Pe toţi bătrânii-n tineri să-i preschimb ca-n Faust,
dar făr’ să cer nimic în schimb.

Şi aş mai vrea să pot încă ceva:
dac-altă fată ţi-ar plăcea cândva
să fac aşa încât să n-o-ntâlneşti,
ca-n veci pe mine doar să mă iubeşti,

Aş vrea în fiecare zi s-aud
râs de copii urcând spre cer în simfonii
Oriunde-aş fi să şterg al urii vechi hotar
şi-orice cuvânt amar să-l scot din dicţionar,

Să mă iubeşti aş vrea în fiecare zi
s-aud râs de copii urcând spre cer în simfonii
Oriunde-aş fi să şterg al urii vechi hotar
şi-orice cuvânt amar să-l scot din dicţionar.”