"De ce atâta ură, atâta întristare ?
De ce pe zi ce trece
iubirea noastră moare ?
De ce când mii de tineri
se-ngroapă-n fericire
n-avem şi noi dreptul
la pace şi iubire ?
De ce tocmai noi,
un cuplu oarecare
suntem loviţi cu ceartă,
ură, disperare ?
De vină oare să fie
soarta şi destinul ?
sau oare viaţa asta
să fie însuşi chinul ?
chinul cel puternic
şi mai presus de fire,
cel care azi ne ţine-n ocrotire ?"
"Iubirea adevarată nu moare niciodată în sufletul omului, ba îl însoţeşte şi dincolo, până în sânul nemărginirii... Dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură." Liviu Rebreanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu