joi, 11 noiembrie 2010
ROMÂNIA, ULTIMUL BAL
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.
Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.
Trăim acelaşi tragic simţământ,
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Şi suntem de prisos şi nerentabili.
Umili, ne cerem scuze de la toţi,
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi,
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
De zici că eşti din neam ce nu se lasă,
Când am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă?
Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
Dispuşi să emigreze se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.
Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.
Şi-acum se-aude clopotul fatal,
Vin vremuri de urgie şi de grindeni
Şi este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
Adrian Paunescu
27 mai 1997, Bucureşti - Urziceni – Tecuci
vineri, 5 noiembrie 2010
RUGĂ PENTRU ADRIAN PĂUNESCU
"Nu ne costă nimic, nu plătim vreo avere
Să privim către cer, către sfinţi şi Isus,
Din tot sufletu-o rugă, să gândim în tăcere,
Să putem câştiga mila Celui de Sus.
Pentr-un mare talent, azi să fim milostivi!
Să cerşim îndurare, înc-o slovă să scrie,
Nu mai vrem ‘nmormântări, lumânări şi colivi!
Mai dă-i Doamne-o speranţă, într-o era pustie,
Nu ne stinge talentul… şi-aşa suntem prea goi
Nu ne lua acest suflet, fie-ţi milă, te rog!
Fie-ţi milă de ţară, fie-ţi milă de noi!
În genunchi te implor, ca un simplu milog!"
scrisa de Dana Patrascu
joi, 4 noiembrie 2010
De la un cardiac, cordial Adrian Păunescu: în serviciul dv.
"De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.
Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.
Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.
Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.
Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.
Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate."
de Adrian Paunescu
Da-i, Doamne, viata
joi, 22 iulie 2010
Sărmane suflete naiv
„Sărmane suflete naiv,
mereu eşti trist fără motiv,
zburând, nemaiştiind că zbori,
murind, nemaiştiind că mori.
Sărmane suflete naiv,
la bunătate corosiv,
fiind, nemaiştiind că eşti,
iubind c-atât de mult iubeşti.
Aceste suflete ciudate,
atât de neajutorate,
cum ştiu mereu să se tot piardă -
ca focul basmelor să ardă!”
Nicolae Dabija
marți, 20 iulie 2010
Suflet gol
”Ai crezut într-un om
Şi i-ai dăruit,
Tot ce aveai mai bun în tine,
Nu ştii de ce v-aţi despărţit
Cui să ceri ajutor,
Nu te plângi oricui
Nici pe el nu-l chemi să vadă
C-a lăsat în urma lui...
Suflet gol,
Nebun de dor!
Tu credeai că ai pereche
Şi un Înger păzitor
Suflet gol,
În zbor căzut
Orbită de iubire,
Credeai că ai totul şi ai pierdut!
Când pierzi tot ce ai avut
Uiţi şi cine eşti,
Nu poate nimeni să te ajute
Cu tine însăţi doar vorbeşti!
Stai în casă şi plângi
Eşti a nimănui
Din orgoliu nu-i vei spune,
C-a lasat în urma lui ...
Suflet gol,
Nebun de dor!
Tu credeai că ai pereche
Şi un înger păzitor
Suflet gol,
În zbor căzut
Credeai că ai totul ... daaaaa
Suflet gol,
Nebun de dor!
Tu credeai că ai pereche
Şi un înger păzitor
Suflet gol,
În zbor căzut
Orbită de iubire,
Credeai că ai totul şi ai pïerdut!”
interpretează Mădălina Manole
miercuri, 23 iunie 2010
Inscripţie pe o uşă
Ca un inel sticlind în dreapta ta,
Nu şovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Purcede drept şi biruie-n furtună.
Când vii, păşeşte slobod, râzi şi cântă.
Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.
Căci neamul trebuie să-ţi fie drag
Şi casa ta să-ţi fie zilnic sfântă.”
Tudor Arghezi
duminică, 20 iunie 2010
miercuri, 9 iunie 2010
Puşa
Să accepţi că un prieten drag a plecat nu este niciodată uşor.
"Aducem în casa noastră şi mai ales în inimile noastre animăluţe pe care începem să le îndrăgim şi să le iubim. Invăţăm să vorbim cu ele, să le împărtăşim secretele noastre, visele şi temerile noastre. Avem încredere nelimitată în ele şi ele, în schimb, ascultă tot ceea ce avem noi de spus. Ce ne-am putea dori mai mult de atât? Din păcate dragii nostri companioni au o viaţă mult mai scurtă decât a noastră. Să spui “Adio” nu este niciodată uşor, dar ştiind la ce să te aştepţi şi mai ales să ştii că nu eşti singur poate face durerea mai uşoară."
Din păcate există persoane care nu ştiu ce înseamnă să iubeşti un animal cu toată puterea sufletului, în consecinţă nu pot înţelege nici cum cineva poate suferi la pierderea acestuia.
O prietenie care a durat 14 ani. Vei rămâne veşnic în sufletele noastre.
"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."
duminică, 4 aprilie 2010
Un toporaş

“Cufundat în suvenire
Pe câmp verde mă primblam
Şi cu trista mea gândire
În trecut mă întorceam.
Cum la chinurile-amare
Din trecut mergeam gândind,
Pintre iarbă o mică floare
Văzui vesel răsărind.
Şi perdut în cugetare
Toporaşul am sdrobit
Dar deoadată cu ‘ntristare
L-am cules şi l-am privit
Toporaş sărmană floare
Spune, cum ai meritat
Aşa tânăr în picioare
Fără mil’ a fi călcat?
L’al meu pept, floare uscată
De acum afl’un adăpost
Căci ca tine sfărâmată
A mea inimă a fost
Zâmbea veselă şi jună
Viaţa dulce când perdui,
Cu’a mea inimă ‘mpreună
Biată floare plângi şi tu!”
de Iacob Negruzzi
marți, 30 martie 2010
vineri, 12 februarie 2010
Porumbul modificat genetic

INIŢIUM
Iniţium - un cuvânt care a aruncat în aer lumea medicală din România şi forumurile de specialiate.
"Pot grăbi evoluţia unor boli, în special unor boli cronice care macină sănătatea omului", a declarat Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de cercetări alimentare .
Una spun medicii şi farmaciştii, alta au decis miniştrii.
"România, ca şi oricare alt stat membru, are posibilitatea să omologheze un produs de protecţie a plantelor, a cărui substanţa activă se află în evaluare", susţine Mariana Leaotă, reprezentant al Ministerului Agriculturii.
Specialiştii din minister se cred pionierii agriculturii moderne.
Medicii cred că iniţiumul va dubla imbolnăvirile de cancer.
Europenii vor sta trei ani cu ochii pe noi, să vadă dacă ne îmbolnăvim sau nu şi apoi vor decide dacă folosesc şi ei Iniţiumul.
duminică, 17 ianuarie 2010
În noul an
“Sunt iarăşi la-nceput de An
Dar nu sunt "nou" cum este Anul!
Aceleaşi griji şi patimi am
Aceleaşi pofte an de an,
Aceleaşi vise din trecut,
Acelaş dor ce l-am avut,
Acelaş sunt în acest an,
Dar... totuşi, o speranţă am!
Aştept ca-n Noul An ce vine,
Să schimb tot răul, doar în bine!
Când voi gusta amar din viaţă,
Să scot din El tot ce-i dulceaţă!
Când întristări m-or copleşi,
Când vor căta a mă zdrobi,
Să nu disper ci să vestesc,
Ce-i bucuria când trăiesc!
Din întristări, să storc mereu
O bucurie, chiar de-i greu!
Iar când necazuri vor veni,
Când negre valuri m-or lovi,
Un strop de binecuvântare,
Vreau să găsesc, în fiecare!
În Noul An cu Dumnezeu!
Noi, să păşim, chiar dacă-i greu!
Să scoatem aurul din zgură,
Iubire, unde este ură,
Dulceaţă, din pelin amar!
Astfel să treacă, An de An!”
de Nicu Holban
E seară

"Privirea-mi este goală şi chipul împietrit,
În tot ce mişcă-i plâns şi plânsu-i obosit.
Cu degete ce-n mângâiere au durut,
Smulg rădăcini adânc înfipte în trecut
Şi-n braţul zilei ce-n orizonturi moare
Sfârşeşte visul căzut în resemnare.
Să evadez din crudă amăgire-ncerc,
Desfă-mi cătuşele şi lasă-mă să plec!
Căci pentru tine-am fost un joc, nimic mai mult!
O inocentă adiere ce s-a frânt
În truda glumei, o trecere discretă...
Da, în jocul tău, am fost marionetă!
Nu-ţi dă târcoale nici rost şi nici iubire,
Iar tenebre gânduri zbuciumă orbire.
Va veni o vreme când vei înţelege,
Că statornicia e bun simţ, nu lege....
Rănindu-i serii suflarea violetă,
Tac... Sunt inima jucată la ruletă! "
Resemnare

“Sunt răni în ochi şi răni rămân în suflet,
Privirea doare de atâta plâns...
Mi-e palma putrezită de speranţă...
Tăcerea-n vraja-i caldă m-a ascuns...
Mă văd plutind de-acum în altă lume...
Trecutul mi-e prieten uneori...
Cobor în el să mă hrănesc cu vise,
Să pot să cad în sute de ninsori.
Am fost pe talpa clipei o fărâmă
De dragoste, ce s-ar fi vrut eternă,
Dar m-a topit atommul de lumină
Şi am rămas tăcută şi stingheră.
Sunt doar imaginea rămasă-n gânduri,
Plutind tăcut în fiecare vers...
Eşti spaţiul gol de suflet, dintre rânduri,
Trăind din amintiri şi interes.”
Lacrimi şi tăcere

Lacrimi şi tăcere mă-mpletesc
Şerpi de foc îmi tremură privirea
Nu ştiu, Doamne, cum să mai iubesc
Nu mai pot să-Ţi văd dumnezeirea
Mi-au orbit gavanele de tot
Cearcăn de-ntuneric mă-nfăşoară
Aş dori să cânt şi nu mai pot
Şi-am ajuns în cumpănă uşoară
Vreau să ştii că nu-nţeleg nimic
Cine sunt, de unde sunt şi încă
De voi fi în veşnicii să-Ţi zic
Cât mi-a fost durerea de adâncă
Mai trăiesc? sunt vie? am murit?
Doamne-n suflet e durerea mare
Ce să văd când, Doamne, am orbit
Şi-am surzit şi-s roabă-n închisoare?...
Lacrimi şi tăcere mă-mpletesc
Păsări vin să-şi mistuiască prada
Nu stiu, Doamne, cum să mai iubesc
Când mi-a nins în inimă zăpada...
Sanja Cristea Tiberian