“Sunt răni în ochi şi răni rămân în suflet,
Privirea doare de atâta plâns...
Mi-e palma putrezită de speranţă...
Tăcerea-n vraja-i caldă m-a ascuns...
Mă văd plutind de-acum în altă lume...
Trecutul mi-e prieten uneori...
Cobor în el să mă hrănesc cu vise,
Să pot să cad în sute de ninsori.
Am fost pe talpa clipei o fărâmă
De dragoste, ce s-ar fi vrut eternă,
Dar m-a topit atommul de lumină
Şi am rămas tăcută şi stingheră.
Sunt doar imaginea rămasă-n gânduri,
Plutind tăcut în fiecare vers...
Eşti spaţiul gol de suflet, dintre rânduri,
Trăind din amintiri şi interes.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu