"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

duminică, 17 ianuarie 2010

E seară





"Privirea-mi este goală şi chipul împietrit,
În tot ce mişcă-i plâns şi plânsu-i obosit.
Cu degete ce-n mângâiere au durut,
Smulg rădăcini adânc înfipte în trecut

Şi-n braţul zilei ce-n orizonturi moare
Sfârşeşte visul căzut în resemnare.
Să evadez din crudă amăgire-ncerc,
Desfă-mi cătuşele şi lasă-mă să plec!

Căci pentru tine-am fost un joc, nimic mai mult!
O inocentă adiere ce s-a frânt
În truda glumei, o trecere discretă...
Da, în jocul tău, am fost marionetă!

Nu-ţi dă târcoale nici rost şi nici iubire,
Iar tenebre gânduri zbuciumă orbire.
Va veni o vreme când vei înţelege,
Că statornicia e bun simţ, nu lege....

Rănindu-i serii suflarea violetă,
Tac... Sunt inima jucată la ruletă! "

Niciun comentariu: