"Privirea-mi este goală şi chipul împietrit,
În tot ce mişcă-i plâns şi plânsu-i obosit.
Cu degete ce-n mângâiere au durut,
Smulg rădăcini adânc înfipte în trecut
Şi-n braţul zilei ce-n orizonturi moare
Sfârşeşte visul căzut în resemnare.
Să evadez din crudă amăgire-ncerc,
Desfă-mi cătuşele şi lasă-mă să plec!
Căci pentru tine-am fost un joc, nimic mai mult!
O inocentă adiere ce s-a frânt
În truda glumei, o trecere discretă...
Da, în jocul tău, am fost marionetă!
Nu-ţi dă târcoale nici rost şi nici iubire,
Iar tenebre gânduri zbuciumă orbire.
Va veni o vreme când vei înţelege,
Că statornicia e bun simţ, nu lege....
Rănindu-i serii suflarea violetă,
Tac... Sunt inima jucată la ruletă! "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu