"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

duminică, 4 aprilie 2010

Un toporaş






“Cufundat în suvenire
Pe câmp verde mă primblam
Şi cu trista mea gândire
În trecut mă întorceam.


Cum la chinurile-amare
Din trecut mergeam gândind,
Pintre iarbă o mică floare
Văzui vesel răsărind.


Şi perdut în cugetare
Toporaşul am sdrobit
Dar deoadată cu ‘ntristare
L-am cules şi l-am privit


Toporaş sărmană floare
Spune, cum ai meritat
Aşa tânăr în picioare
Fără mil’ a fi călcat?


L’al meu pept, floare uscată
De acum afl’un adăpost
Căci ca tine sfărâmată
A mea inimă a fost


Zâmbea veselă şi jună
Viaţa dulce când perdui,
Cu’a mea inimă ‘mpreună
Biată floare plângi şi tu!”


de Iacob Negruzzi

Niciun comentariu: