"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."

joi, 21 februarie 2008

Singuratatea

"În clipele cele mai grele , tocmai atunci, omul e sortit să rămână singur. Tragediile ca şi bucuriile cele mai mari omul le trăieşte întotdeauna în deplină sigurătate şi de aceea când îşi simte sufletul mai sfâşiat, îşi simte şi singurătatea mai mare" Liviu Rebreanu

“Ce-i viaţa mea mă-ntreb cu-amar
Să fie ea un lung coşmar?
Sau poate -un set de întrebări
La care un răspuns azi cer ?
Sau poate un nimic, un gol
născându-mă, trăind să mor?
Găsit-am pare un raspuns,
Dar, totuşi pare-a fi confuz.

Răspunsul dat e inversat,
Şi gol rămân înstrăinat.
Nimic nu sunt, nimic am fost,
Viaţa -mi pare fără rost.
Nimic voi fi cât voi trăi,
Nimic şi-atunci, când voi muri.
Dorit-am viaţa s-onţeleg,
Un scop, un sens de ea să leg.
C-o dragoste s-o împresor.
Dar, fără dragoste-am să mor.
Respins de mulţi, urât de toţi,
Sunt pus alături de cei morţi.
De ce să fiu când eu nu sunt?
Când toţi mă-ngroapă în mormânt!
Îmi pare totul un coşmar,
La fiecare pas tresar,
Iar omu-mi pare-atât de crud
Astfel că plâng, şi plâng de mult.
Am plâns cu dor, dar fără rost
Am plâns cu-amar,trăind în post,
Am plâns în suflet chinuit,
Am plâns să nu fiu auzit...
Dar lacrimi grele ce au curs,
Suspinele ce le-am ascuns,
Durerea sufletului meu,
Erau în ochi la Dumnezeu!
Când eu plângeam, plângea şi El!
Când mă durea, simţea la fel,
Când mă-ntrebam cu-amar şi chin,
Nu-i auzeam a Lui suspin.
Când mă vedeam nimic, un gol,
Când fără sens părea că mor,
Eu nu stiam, ca El a fost,
Alăturea cu mine-n post!
Tristeţea mea a fost cândva
Când nu ştiam că Cineva C-un sens,
cu-n scop m-a făurit
Ca să iubesc - să fiu iubit!
Şi-acum nu plâng, nu plâng demult!...
Chiar dac-a fost ieri un trecut
În care suspinam cu greu...,
Azi însa este Dumnezeu!
În El găsit-am un răspuns,
Şi astăzi, nu mai sunt confuz!
Răspunsul nu e inversat
E adevărul Căutat !!! “

de Nicu Holban

“Când nu-ţi rămâne decât Dumnezeu, vei descoperi că Dumnezeu îţi este suficient.”

Niciun comentariu: