Pentru cine ?

"Pe cărările răzleţe
dintre zâmbet şi suspine,
ţi se pune o-ntrebare:
Pentru cine,
spune,
pentru cine oare
e atâta frumuseţe,
e atâta gingăşie
într-o floare ?



Pentru cine s-ar desprinde
din broboada
de zapadă
ghiocelul în april,
dacă n-ar fi ochi să-l vadă ?
dacă totu-i inutil ?
Pentru cine-n miez de roadă,
sorb şi strâng în ei culoare
pentru vara următoare
embrionii
din begonii,
dacă totul e-o-ntâmplare ?
Pentru cine-şi ţese-n casă
haină pală
de vestală
cu lumini de diamant
floarea albă de mireasă,
dacă totul e neant ?
Pentru minţile obtuze
de bondari şi buburuze ?
Pentru fluturii ce zboară
în zig-zaguri pe afară ?
Oare viespile ursuze
sunt iniţiate-n artă ?
oare barzăunii trupeşi,
plini de miere pe musteţi,
sunt sensibili, sunt esteţi ?
Oare-ar sta flămând bondarul
de n-ar fi subtil decorul
şi nu şi-ar abate zborul
în grădinile bogate,
dacă florile de crin
n-ar fi ... proporţionate ? ...
n-ar avea acea prestanţă
ca de clopot florentin ?
n-ar avea varietate
de culoare şi nuanţă
de la alb pân' la carmin ?
Nu cumva pretind ... culbecii
să dezvolte-atâtea specii
rozele îs liliecii ?
Nu.
În floare e-un mister !
Floarea e un mesager,
e un martor,
o solie,
e un înger din Eden, care-aduce-n valea morţii
o înalta mărturire
în culoare,
în proporţii,
în mireasmă şi-n desen.
Omule cu mintea plină,
du-te-o clipă în grădină,
treci prin văile-înflorite
şi te uită la sulfină,
Lasă-te să te dăsfete
ochii-adânci de violete,
clopoţeii cu trei cupe
şi narcisele trompete !
Şi ia seama !
Dacă inima-ţi rămâne
ca un bulgăr, ca o piatră,
ca un bolovan în vatră ...
leapăd-o !
zdrobeste-o-n coiburi !
Sparge-o pe ilau cu dalta !...
Şi apleacă-te în rugă
să ceri alta !
Dar de simţi o-nseninare,
un surâs şi o blândeţe,
care vine
să te-aline
de povară,
de tristeţe,
tu apleacă-te şi spune:
- Surioară,
pentru cine,
spune, pentru cine oare
e atâta frumuseţe,
e atâta gingăşie
într-o floare ?
<<- strong="">Pentru cine ?...
pentru Om !>>
Pentru voi Făuritorul
şi-a ascuns în floare dorul,
în petalele de aur
de fior şi de lumină,
ca în opera divină
să cunoaşteţi AUTORUL ... "

de Costache Ioanid

"Sunt plante care, deşi trăiesc la umbră, dau, totuşi, flori ... " Henric Pontoppian