Singurătatea

"Cumplit e să-ţi porţi singur crucea, fără măcar să te poţi mângâia împărţind durerea cu cei dimprejur, cu cei ce sunt aşa de aproape şi totuşi nu pricep nimic... Poate niciodată povara vieţii n-am simţit-o mai apăsătoare şi viitorul mai întunecat" Liviu Rebreanu






”Începutul nu are sfârşit.
Nu e corect, dar nici greşit;
Aşa a fost mereu să fie,
Şi aşa va fi până în vecie.

Un suflet vine pe Pământ,
trăieşte viaţa alergând
Căci ea nu stă de fel în loc,
O viată ai, restu’ e soroc.

Iar viaţa trece cum e clipa
Şi moartea ne răpeşte în somn
Şi sufletele iar adorm.

Nu e nimic şi totuşi e,
Un suflet prins în neclintire
Şi stă şi aşteaptă clipa în care
O viaţă îi va da suflare.

Nu stiu dacă e zi sau noapte,
Nu stiu de-s gânduri sau doar şoapte
Nu ştii ce e în jurul tău,
Vezi doar al morţii negru hău.

E frig şi este beznă-n jur
Şi clipele minţile-ţi fur
Eşti singur şi vei fi mereu
Şi tot aşa voi fi si eu.”