“A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
A venit toamna, a venit, acoperă-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd uneori
Că au să-mi crească aripi ascuţite până la nori
C-ai să te-ascunzi într-un ochi străin
Şi el o să se-nchidă c-o frunză de pelin.
Şi-atunci m-apropii de pietre şi tac
Iau cuvintele şi le-nec în mare
Şuier luna şi-o răsar şi-o prefac
Într-o dragoste mare.
A venit toamna, a venit, acoperă-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
A venit toamna, a venit, acoperă-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd uneori
Că au să-mi crească aripi ascuţite până la nori
C-ai să te-ascunzi într-un ochi străin
Şi el o să se-nchidă c-o frunză de pelin.
Şi-atunci m-apropii de pietre şi tac
Iau cuvintele şi le-nec în mare
Şuier luna şi-o răsar şi-o prefac
Într-o dragoste mare.”
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
A venit toamna, a venit, acoperă-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd uneori
Că au să-mi crească aripi ascuţite până la nori
C-ai să te-ascunzi într-un ochi străin
Şi el o să se-nchidă c-o frunză de pelin.
Şi-atunci m-apropii de pietre şi tac
Iau cuvintele şi le-nec în mare
Şuier luna şi-o răsar şi-o prefac
Într-o dragoste mare.
A venit toamna, a venit, acoperă-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
A venit toamna, a venit, acoperă-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd uneori
Că au să-mi crească aripi ascuţite până la nori
C-ai să te-ascunzi într-un ochi străin
Şi el o să se-nchidă c-o frunză de pelin.
Şi-atunci m-apropii de pietre şi tac
Iau cuvintele şi le-nec în mare
Şuier luna şi-o răsar şi-o prefac
Într-o dragoste mare.”
de Nichita Stănescu
interpret ează Nicu Alifantis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu