vineri, 12 februarie 2010
Porumbul modificat genetic
INIŢIUM
Iniţium - un cuvânt care a aruncat în aer lumea medicală din România şi forumurile de specialiate.
"Pot grăbi evoluţia unor boli, în special unor boli cronice care macină sănătatea omului", a declarat Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de cercetări alimentare .
Una spun medicii şi farmaciştii, alta au decis miniştrii.
"România, ca şi oricare alt stat membru, are posibilitatea să omologheze un produs de protecţie a plantelor, a cărui substanţa activă se află în evaluare", susţine Mariana Leaotă, reprezentant al Ministerului Agriculturii.
Specialiştii din minister se cred pionierii agriculturii moderne.
Medicii cred că iniţiumul va dubla imbolnăvirile de cancer.
Europenii vor sta trei ani cu ochii pe noi, să vadă dacă ne îmbolnăvim sau nu şi apoi vor decide dacă folosesc şi ei Iniţiumul.
duminică, 17 ianuarie 2010
În noul an
“Sunt iarăşi la-nceput de An
Dar nu sunt "nou" cum este Anul!
Aceleaşi griji şi patimi am
Aceleaşi pofte an de an,
Aceleaşi vise din trecut,
Acelaş dor ce l-am avut,
Acelaş sunt în acest an,
Dar... totuşi, o speranţă am!
Aştept ca-n Noul An ce vine,
Să schimb tot răul, doar în bine!
Când voi gusta amar din viaţă,
Să scot din El tot ce-i dulceaţă!
Când întristări m-or copleşi,
Când vor căta a mă zdrobi,
Să nu disper ci să vestesc,
Ce-i bucuria când trăiesc!
Din întristări, să storc mereu
O bucurie, chiar de-i greu!
Iar când necazuri vor veni,
Când negre valuri m-or lovi,
Un strop de binecuvântare,
Vreau să găsesc, în fiecare!
În Noul An cu Dumnezeu!
Noi, să păşim, chiar dacă-i greu!
Să scoatem aurul din zgură,
Iubire, unde este ură,
Dulceaţă, din pelin amar!
Astfel să treacă, An de An!”
de Nicu Holban
E seară
"Privirea-mi este goală şi chipul împietrit,
În tot ce mişcă-i plâns şi plânsu-i obosit.
Cu degete ce-n mângâiere au durut,
Smulg rădăcini adânc înfipte în trecut
Şi-n braţul zilei ce-n orizonturi moare
Sfârşeşte visul căzut în resemnare.
Să evadez din crudă amăgire-ncerc,
Desfă-mi cătuşele şi lasă-mă să plec!
Căci pentru tine-am fost un joc, nimic mai mult!
O inocentă adiere ce s-a frânt
În truda glumei, o trecere discretă...
Da, în jocul tău, am fost marionetă!
Nu-ţi dă târcoale nici rost şi nici iubire,
Iar tenebre gânduri zbuciumă orbire.
Va veni o vreme când vei înţelege,
Că statornicia e bun simţ, nu lege....
Rănindu-i serii suflarea violetă,
Tac... Sunt inima jucată la ruletă! "
Resemnare
“Sunt răni în ochi şi răni rămân în suflet,
Privirea doare de atâta plâns...
Mi-e palma putrezită de speranţă...
Tăcerea-n vraja-i caldă m-a ascuns...
Mă văd plutind de-acum în altă lume...
Trecutul mi-e prieten uneori...
Cobor în el să mă hrănesc cu vise,
Să pot să cad în sute de ninsori.
Am fost pe talpa clipei o fărâmă
De dragoste, ce s-ar fi vrut eternă,
Dar m-a topit atommul de lumină
Şi am rămas tăcută şi stingheră.
Sunt doar imaginea rămasă-n gânduri,
Plutind tăcut în fiecare vers...
Eşti spaţiul gol de suflet, dintre rânduri,
Trăind din amintiri şi interes.”
Lacrimi şi tăcere
Lacrimi şi tăcere mă-mpletesc
Şerpi de foc îmi tremură privirea
Nu ştiu, Doamne, cum să mai iubesc
Nu mai pot să-Ţi văd dumnezeirea
Mi-au orbit gavanele de tot
Cearcăn de-ntuneric mă-nfăşoară
Aş dori să cânt şi nu mai pot
Şi-am ajuns în cumpănă uşoară
Vreau să ştii că nu-nţeleg nimic
Cine sunt, de unde sunt şi încă
De voi fi în veşnicii să-Ţi zic
Cât mi-a fost durerea de adâncă
Mai trăiesc? sunt vie? am murit?
Doamne-n suflet e durerea mare
Ce să văd când, Doamne, am orbit
Şi-am surzit şi-s roabă-n închisoare?...
Lacrimi şi tăcere mă-mpletesc
Păsări vin să-şi mistuiască prada
Nu stiu, Doamne, cum să mai iubesc
Când mi-a nins în inimă zăpada...
Sanja Cristea Tiberian