Cine are noroc, ARE, cine n-are, N-ARE …!

Norocul omului este cel pe care ni-l creem noi cu mâna noastră, având la dispoziţie oportunităţile care ni se ivesc şi cărora nu trebuie să le dăm cu piciorul. Odată trecute pe lângă noi, nu se vor mai întoarce.

,,Norocul şi-l mai face şi omul cu mâna lui'', ,,Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă''.

Norocul mai este şi şansa de a se întâmpla ceva, ce nu depinde de noi. Este o întâmplare fericită.

Norocul ceresc poate fi considerată karma, soarta omului, destinul acestuia cu care el vine la naştere, ceea ce îi este lui scris când vine să se întrupeze.

"Norocul este ca o pasăre greu de prins şi dacă nu eşti atent, zboară repede de la tine"

Din viaţă

"Mi-a bătut în poartă Fericirea
A intrat în curte şi a strigat.
Eram dus alături cu iubirea.
A-închis poarta iute şi a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat, a stat sub pomii goi.
N-a vazut pe nimeni să-i vorbească
Şi-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, lumânând pe stradă
Mi-a bătut şi Steaua mea-de sus-
Tot aşa, eram plecat aproape,
Şi-a strâns fusta-n mănă şi s-a dus.

Mi-a batut în poartă şi Necazul.
Eram dus departe. Liniştit,
S-a întins pe ţolul de la uşă
Şi m-a aşteptat până-am venit."

"Am mai văzut apoi sub soare, că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi împrejurări."Solomon