De la un cardiac, cordial Adrian Păunescu: în serviciul dv.

"De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate."


de Adrian Paunescu


Da-i, Doamne, viata

Cu-i îi pasă ?

”Noapte de noapte şi zile-ntregi aştept
Şoapte doar şoapte se pierd într-un deşert
Ochii ce nu se văd... se ascund pe drumul lor
Şi mai rămân decât... amintiri ce nu dor

Deşarte speranţe nu ştiu de ce trăiesc
Am numai vise ce nu se îndeplinesc
Visez o lume în care toţi şi eu
Să nu mai fim minţiţi şi nici loviţi mereu

Cui îi pasă oare de viaţa mea?
Cui îi pasă oare de viaţa mea?
Cui îi pasă oare de viaţa mea?
Cui îi pasă oare de viaţa mea?

Braţe întinse spre cer se risipesc
Şi ard în lumina pe care şi-o doresc
Visez o lume în care sunt şi eu
Dar nu rămân decât amintiri ce vin greu

Cui îi pasă oare de viaţa mea?
Cui îi pasă oare de viaţa mea?
Cui îi pasă oare de viaţa mea?
Cui îi pasă oare de viaţa mea?”

interpretează Laura Stoica

Ce rost avem pe lumea asta?

"Din ce cauză trăim şi care e totuşi rostul nostru pe pământ, dacă până la urmă finalul este acelaşi?

Ce rost mai poate să aibă viaţa noastră dacă tot vom ajunge în punctul în care nu mai avem niciun rost şi nu mai putem face nimic?

Vom sta la sfârşit de viaţă şi ne vom gândi la scopul existenţei noastre, la cine şi ce a dorit când ne-a trimis pe pământ, ce lecţii a trebuit să învăţăm, ce tributuri a trebuit să plătim.

Părerea mea este că absolut tot are un rost pe lumea asta - fiecare gâză, fiecare cerşetor, fiecare fir de iarbă, fiecare copac... totul are un rost în sine.

De exemplu, rostul cerşetorului e de a te face să vezi că poţi ajunge ca el dacă nu iei aminte la provocările şi tentaţiile vieţii la timp, te face să lupţi pentru modul de viaţă pe care doreşti să-l duci, te face să treci bariere şi obstacole pentru a-ţi trăi viaţa într-un mod cât mai onorabil posibil.

Rostul gâzei este, probabil, să vezi cât de puternic poţi fi în faţa unei gângănii - o poţi strivi într-o clipă. Câţi dintre noi nu au prins o gărgăriţă şi nu au fost încântaţi de gingăşia şi frumuseţea ei?

Dar se întâmplă ca din prea mult drag de a o ţine pe mână să faci o mişcare greşită şi să o răneşti involuntar. Degeaba mai apoi ţi-ai dori să zboare pentru că, din neatenţie sau neglijenţă, ai rănit-o de moarte.

Poate însă că tocmai acesta a fost rostul ei în lume - să te facă să vezi că poţi face lucuri ireparabile fie doar şi din neatenţie...
Eu cred că rostul fiecăruia este legat de o faptă bună faţă de semenii noştri, pentru că acea persoană ne va aprecia şi ne va ţine minte, probabil, o viaţă întreagă.

Pentru că, probabil, chiar a avut nevoie de acea faptă bună din partea cuiva pentru a-şi recăpăta încrederea în ea şi a continua ce a început. Adică viaţa."

de Camelia Muntean, Revista Felicia

"Viaţa este doar un fragment de existenţă, o clipă aşezată între două eternităţi, influenţată de tot ce s-a petrecut în trecut şi influenţând tot ce va urma în viitor. Singura şansă ca s-o înţelegi este s-o priveşti în contextul acesta al veşniciei."

"Nici un muritor nu trece prin viaţă neatins, fără să plătească." Eschil

Jocul vieţii

"Lumea-i doar o scenă pe fundalul vieţii
Omul, o umbră din negura tristeţii,
Este doar o frunză luată de vânt
Care se întoarce din nou în pământ.

Fire trecătoare, ce îţi pasă ţie ?
Care-i rolul tău în astă comedie ?
De în juru-ţi ninge, de plouă, de-i soare,
Tu arăţi decât simplă nepăsare.

Tu nu faci decât tot ce-ţi stă-n putere
Ca mâine să ai şi mai multă avere.
Strigi în gura mare că tu nu ai seamăn,
Dar nu-ţi vezi de nas, pe fratele geamăn.

Acel tinerel ce pretinde multe,
Ce vrea să pară din cercurile culte.
Cu gesturi gratuite, cu faţă de-nţelept,
El încearcă lumea cu degetul drept.

Îmbrăcat frumos, după moda veche,
Este, frumuşelul, fără de pereche.
Un defect el are, ce îl lasă rece,
Nu ştie să numere, decât pân’ la zece.

Hm ! Ce comedie ! Asta-i ironia vieţii !
Cei mai mari în gură sunt şi înţelepţii !
Nu oamenii cuminţi, cu scaun la cap,
Ci, cei cu averi de nu mai încap.

S-a stricat Pământul de-atâţia bogaţi
Ce-nalţă palate şi uită de fraţi !
Nu mai poate lumea de atâta ură
Nu se mai nasc flori în această negură."



"Acolo unde nu e frică de Dumnezeu, începe sfârşitul…"

Până la lacrimi mi-e dragă viaţa

"Merg pe pământ
Şi sun ca vioara.
Toate îmi par că sunt
Prima oară.
Ca un copil
Aştept dimineaţa,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viaţa.
Orice splendoare
Mă doare,
Mă doare-această floare
Şi frumuseţea ta,
Şi frumuseţea ta!
Şi-această zi
Ce mâine nu va mai fi,
Nu va mai fi!
Înfiorat spun mamă şi tată
De parcă îmi văd părinţii
Prima dată.
Ca un copil
Aştept dimineaţa,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viaţa.
Când mă cuprinzi
Tremur, ah, toată,
De parcă-aş iubi, iubi
Prima dată.
Ca un copil
Aştept dimineaţa,
Până la lacrimi
Mi-e dragă viaţa."

versuri Grigore Vieru




"Oare este ceva mai frumos ca frumosul, mai minunat ca minunăţia, mai curat ca şi curăţenia, mai infinit ca infinitul? O viaţă desenată de o mână nevăzută; umilă şi puternică, tandră şi feroce, mică dar veşnică, liniştită în zbucium şi statornică în nestatornicie."



interpret Marian Nistor
http://www.youtube.com/watch?v=YY07XiANxno

Viaţa-i ca un cântec

"Când viaţa-i o luptă
între bine şi rău,
când timpul nu-ţi lasă
nimic al tău,
când totul pare-o glumă
în viaţa ta,
ascultă mereu
de inima ta.

Dacă nu ştii
să te ridici când ţi-e greu,
în jocul vieţii
ai să suferi mereu;
dacă-nainte
nu ştii să priveşti,
încearcă acum
şi-ai să reuşeşti.

Destinul te loveşte
când nu te-aştepţi,
dar nu sta închis
între patru pereţi;
luptă înainte,
ştiu că nu e uşor,
ai încredere-n tine,
din asta nu o să mori.

Nu da-napoi
orice s-ar întâmpla,
nu-ncerca să fugi,
viaţa-i numai a ta;
învaţă să câştigi,
învaţă să pierzi,
şi-ntotdeauna
în tine să crezi.

Viaţa-i frumoasă
pentru fiecare,
cu-atâtea necazuri,
toţi pot să zboare;
învaţă să profiţi
de fiecare zi,
viaţa-i un cântec,
n-o irosi."


Mihail Simionescu

"Fără lipsuri nu e luptă. Fără luptă - nu e viaţă!" Fr. Nansen

Cântece de lume

"Inima-mi e amărâtă,
Zarea vieţii înnegrită!
De-oi trăi, n-am ce dori,
N-am ce jeli de-oi muri!

Inimă, fii răbdătoare
Ca pământul sub picioare,
Pân ce-i zace cu-al tău dor
În mormânt nesimţitor.

Ce-ţi slujeşte de a plânge,
De-a vărsa lacrimi de sânge
Într-al lumii val cernit?...
Valul trece neoprit!

Taci, cumplita mea durere,
Şi tot creşte în tăcere,
Pân ce tu la Dumnezeu
Duce-vei sufletul meu!

Avut-am odată-n lume
Dor de fală şi de nume,
Dar acum vedea-l-aş mort
Chiar şi numele ce port!

Avut-am odinioară
Mamă dulce, dulce ţară;
Dar acum sunt rătăcit
În pustiu nemărginit!

Avut-am în fericire
Un vis dulce de iubire...
Unde-i, Doamne, visul meu?
Unde-i raiul, unde-s eu?

Amar mie! amar mie!
Din cereasca-mpărăţie
Ce lung fulger m-a pătruns!
Ce-am fost eu şi ce-am ajuns?

Ah! durere, în ce parte
De tine să fug departe?
Urmă-n lume să nu las,
Nici s-aud al lumii glas!

Cum să scap de rău, de bine?
Încotro să fug de mine,
Pe pământ să nu mai ştiu
De sunt mort sau de sunt viu?

Daţi-mi, daţi-mi aripioare,
Să zbor iute pe sub soare.
Daţi-mi aripi de pe dor,
Pe sub noapte iar să zbor.

Duce-m-aş şi m-aş tot duce,
Dor să nu mă mai apuce!
Cine-n cale m-a vedea
Să plângă de jalea mea!"

de Vasile Alecsandri

“Cel mai dureros lucru din lume este să te simţi în plus, acolo unde odată erai totul.”

Tu

"De te simţi trist şi părăsit

Uitat de cei pe care i-ai iubit,

Să îţi aduci aminte de Cel Sfânt,

Că nu eşti singur şi pierdut,

Aşa cum la-nceput, tu, ai crezut.

.

De poţi în tine vorbele să stingi,

Atunci cănd toţi în jur te fac să strigi,

Tu, cu tăcerea să faci un legământ,

Iar un cuvânt de vrei să spui răstit,

Din rădăcină să-l striveşti, în gând.

.

De te apasă un răspuns ce ai găsit,

La o întrebare cândva spusă,

Răspunsul să-l accepţi senin,

Să înţelegi că greu nu e

Răspunsul, ci întrebarea pusă.

.

De poţi, tu, din bucata ta să rupi,

Din ce la rându-ţi ai primit cu dărnicie,

Si celor în nevoi, să-mparţi cu bucurie,

Aşa o cale dreaptă îţi croieşti,

Aicea jos, dar şi spre calea veşniciei.

.

De poti ca sufletul pe tavă să ţi-l pui,

Când dragostea în cale o găseşti,

Iar pe altarul ei să te jerfeşti,

Pe jurăminte să nu calci, totul să-nfrunţi,

Si în furtuna vieţii de ele, să nu uiţi.

.

Iar dacă trandafirii dragostei s-au ofilit,

Ca să îi uzi necontenit, tu, ai uitat,

Si inima îţi spune c-ai greşit,

Să stai acolo-n loc, s-aştepţi,

Să speri, şuvoiul ei, din nou să simţi.

.

De te complici în mii de situaţii,

De unde vin, tu, nu mai ştii,

Ele se-adună cerc în jurul tău.

Să înţelegi, că sigur creator, tu eşti,

A situaţiilor pe care le trăieşti.

.

De te separi, puternic, tu, te crezi,

De fapt, tu, numai gândul ai trimis,

Iar pentru tine forţe s-au mişcat în Univers

Să înţelegi, că parte din întreg, tu, faci

Si singur la întreg, să te aduni.

.

In lumea asta nimic nu e întâmplător,

Ci toate-s aşezate-n matca lor,

De vrei, tu, cursul vieţii să îl schimbi,

Ai grijă ce gândeşti căci mai târziu,

Cu tot ce-ai gândit, tu, te vei întîlni.

.

De vrei ca lumea să o schimbi,

Nemulţumit de ce te-nconjoară,

Aşa cum e, tu Omul să-l iubeşti,

Să înţelegi, tu, eşti acela care

Ar trebui, să-nceapă a sa schimbare.

.

O simplă rugăcine, tu, să nu uiţi,

Din inimă rostită, cu lacrimi pe obraz,

Povara-ţi ia cu mâna de pe al tău grumaz,

Iţi va deschide calea, pe care, tu, o cauţi,

De tine va depinde, deschisă s-o menţii.

.

Ai să constaţi cu-nţelepciune,

C-aceste de mai sus şi încă multe,

Ti-au fost trimise ţie-n cale,

De mii de forţe nevăzute,

Cu gândul tău, din locul lor urnite.

.

Ai să constaţi că toate le-ai trecut,

Iar valurile vieţii, tu, le-ai înfruntat.

Din locu-n care în picioare, ai fost călcat

Si mai puternic te-ai sculat, mai deştepatat

Tu, pregătit fiind acum de-a vieţii luptă."

.

A.Urma

.

"În viaţă toate au un rost, cineva acolo sus ne pregăteşte la fiecare în parte un anume drum pe care inevitabil îl urmăm, cu ştire, fără ştire... "

Sfârşit

"Am obosit să mai tot lupt.

Am obosit să eschivez.

Am obosit să râd, să cânt.

Am obosit să mai visez.

Aşa cum norii vin mereu,

Aşa cum iarna urlă-un lup,

Aşa e şi-n sufletul meu...

Şi-am obosit să mai tot lupt.

Aş vrea să pot să râd mereu.

Aş vrea să fie cum visez.

Aş vrea să pot să spun ce cred

C-am obosit să eschivez!"

*

"După ce am descoperit că viaţa nu are nici un sens, nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să-i dăm un sens." Lucian Blaga

E aşa ciudat

"E aşa ciudat că avem atâta vreme pentru ură
Când viaţa nu-i decât o picătură ...
Între-un moment şi celălalt,

Şi nu e oare trist ...
Că nu privim la cer mai des, că nu zâmbim
Noi care atât de repede murim ..."

Pablo Neruda


"Să treci prin viaţă, în aşa fel, încât să deranjezi cât mai puţin pe cei din jurul tău"

"Să fii ce eşti,
Cu fruntea sus, să vezi
Doar ce-i frumos şi bun!
Să fii din piatră, din granit,
Când cei din jur te-or fi jignit!
Nu-ţi pese de ţăruşul lor!
Ei sunt moşnegi,
Tu fii voinic!
Să fii în suflet un erou!
Să ştii să dai,
dar să şi iei, la rândul tău!"



"Oricare ţi-a fost trecutul, nu uita că ai încă un viitor imaculat !!!"

Arta de a învinge

"Viaţa este o datorie, ea trebuie dusă la capăt indiferent câte avem de îndurat"

“Să ai curajul să spui DA,
Să ai curajul să spui NU,
Şi-n fiecare clipă grea
Să fii mereu acelaşi TU,
Să ştii să crezi
când alţii TE ÎNŞEALĂ,
Să te ridici
când alţii TE DOBOARĂ,
Să poţi păstra
ce alţii vor S-ALUNGE,
Să ştii să râzi
CÂND SUFLETUL ÎŢI PLĂNGE,
Şi cald tu să rămâi
chiar dacă afară ninge,
Aceasta-i ARTA,
ARTA de-a ÎNVINGE”


de Rudyard Kipling






"Fără jertfă, fără eforturi, fără renunţări, nu poţi trăi pe lume. Viaţa nu este o grădină în care să crească numai flori."

Nu-i nimic

“Dacă îmi vine să plâng,
plâng şi îmi trece
Dacă pierd spun mereu:
Nu-i nimic…


Una caldă şi apoi una rece
astăzi cad, mâine iar mă ridic
Toate trec,
Nu-i nimic…


Viaţa merge mai departe,
cad şi mă ridic şi mereu îmi zic:
Nu-i nimic… ce dacă,
tot ce-i rău o să treacă,


Strigă cu mine odată:
Nu-i nimic…
cad şi mereu mă ridic.


Dacă astăzi simt că toate mă dor
mâine ştiu că va fi mai uşor
Toate trec,
Nu-i nimic…


Viaţa merge mai departe,
cad şi mă ridic şi mereu îmi zic:
Nu-i nimic… ce dacă,
tot ce-i rău o să treacă,


Strigă cu mine odată:
Nu-i nimic…ce daca,
tot ce-i rau o să treacă,


Strigă cu mine odată:
cad şi mereu mă ridic.


Nu-i nimic… ce dacă,
tot ce-i rău o să treacă,


Strigă cu mine odată:
Nu-i nimic…
Nu-i nimic… ce dacă,
tot ce-i rău o să treacă,


Strigă cu mine odata:
Nu-i nimic…
cad şi mereu mă ridic.”



interpretează Laura Stoica

"Chiar de-i scurtă viaţa, să nu-ţi pierzi speranţa, luptă şi vei caştiga ... !!! "

Sensul unui surâs

"Pornind de la surâs
Am învăţat să plâng,
Pornind de la surâs
Am învăţat să râd,
Pornind de la surâs
Am învăţat să ştiu,
Pornind de la surâs
Am învăţat să fiu.
Pornind de la surâs
Am trecut peste ani.
Pornind de la surâs
Sunt umbra unei adieri"


de Paraschiva Florescu



"Nu e nimic mai trist decât tristeţea unui om vesel." Armando Palacio Valdes

Două drumuri

"Două drumuri sunt în viaţă,
Unul rău şi altul bun.
Eu ales-am în tăcere
Un frumos şi falnic drum.

Şi acela-i drumul falnic
Cel mai sfânt şi cel mai drept,
Ce ales-am cu-al meu suflet
Şi cu gândul înţelept.

Suferinţa şi durerea
Tot mereu mă urmăresc,
Pe-acest drum al nemuririi
Şi năpaste mă privesc,

Dar în tihna-nţelepciunii,
Veşnic tânăr şi-nţelept
Eu urmez plângând în taină
Drumul falnic cel mai drept."

“În viaţă nu e suficient că ai ales drumul cel bun. Dacă nu mergi repede înainte, te calcă în picioare cei care vin din urmă” Will Rogers

“Ai curaj ! Şterge-ţi ochii ! Adesea căderea e un mijloc de a te ridica mai sus.” William Shakespeare

"Când tot ce ai ţi-e luat de soarta rea
Tu, prin răbdare bate-ţi joc de ea.
Îşi fură hoţul cel care-i zâmbeşte
Te furi pe tine dacă plângi prosteşte!"


William Shakespeare