Mie dor de voi

Sărmane suflete naiv

„Sărmane suflete naiv,
mereu eşti trist fără motiv,
zburând, nemaiştiind că zbori,
murind, nemaiştiind că mori.

Sărmane suflete naiv,
la bunătate corosiv,
fiind, nemaiştiind că eşti,
iubind c-atât de mult iubeşti.

Aceste suflete ciudate,
atât de neajutorate,
cum ştiu mereu să se tot piardă -
ca focul basmelor să ardă!”


Nicolae Dabija

Suflet gol

”Ai crezut într-un om
Şi i-ai dăruit,
Tot ce aveai mai bun în tine,
Nu ştii de ce v-aţi despărţit
Cui să ceri ajutor,
Nu te plângi oricui
Nici pe el nu-l chemi să vadă
C-a lăsat în urma lui...


Suflet gol,
Nebun de dor!
Tu credeai că ai pereche
Şi un Înger păzitor


Suflet gol,
În zbor căzut
Orbită de iubire,
Credeai că ai totul şi ai pierdut!


Când pierzi tot ce ai avut
Uiţi şi cine eşti,
Nu poate nimeni să te ajute
Cu tine însăţi doar vorbeşti!
Stai în casă şi plângi
Eşti a nimănui
Din orgoliu nu-i vei spune,
C-a lasat în urma lui ...


Suflet gol,
Nebun de dor!
Tu credeai că ai pereche
Şi un înger păzitor


Suflet gol,
În zbor căzut
Credeai că ai totul ... daaaaa


Suflet gol,
Nebun de dor!
Tu credeai că ai pereche
Şi un înger păzitor


Suflet gol,
În zbor căzut
Orbită de iubire,
Credeai că ai totul şi ai pïerdut!”


interpretează Mădălina Manole

” Îmi place să mă plimb prin ploaie… pentru că nimeni nu vede că eu plâng… “

Condamnare

"M-aş îneca, m-aş stinge şi m-aş duce,
să mă zdrobească ritmuri pe-o şosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea." de Adrian Păunescu





"Există multă suferinţă în lume - fizică, materială, mentală . Suferinţa unora poate fi rezultatul lăcomiei altora . Suferinţa materială şi cea fizică este cea cauzată de foamete, lipsa unei locuinţe sau cea provocată de tot felul de boli. Cea mai mare suferinţă a omului este cauzată de singurătate, de lipsa iubirii ." Maica Teresa

"Singurătatea muşcă uneori chiar din inimă" Octavian Paler

"Singurătatea este o maladie a mileniului al treilea.

Desi oraşele sunt suprapopulate, deşi străzile sunt supraaglomerate, cu toate că dezvoltarea tehnologiei oferă mijloace impresionante de comunicare, facilitând rapiditatea acesteia, omul se simte tot mai singur.

E ciudat, nu-i aşa?

Ţi se întamplă şi ţie uneori să te simţi singur?

Te simţi neânţeles, nesprijinit?

Simţi că cei din jurul tău te evită?

Nu e nimeni care să te aprecieze, să te iubească?

Chiar dacă nu simţi pe nimeni lângă tine în momentul acesta, nu uita că Dumnezeu îţi poartă de grijă. El niciodată nu părăseşte un suflet sincer."

http://www.youtube.com/watch?v=obfXMBHjsTY&feature=related

Tristă singurătate

"E ceaţă afară şi în casă,
E ceaţă afară şi în minte.
În inimă e numai gheaţă,
Şi peste mine ninge, ninge...

Vorbesc şi totuşi nu m-aud,
Suspin şi nimeni nu mă vede,
Aş vrea să ţip şi nu am cum
Aş vrea să fug şi nu am unde.

O poezie azi am scris.
M-am întristat.
Un lucru doar aveam de zis!
Şi tocmai asta mi-a scăpat..."

"Poezia e o fereastră a sufletului, o descoperi citind stihuri încărcate cu sentimente profunde"

Singurătatea

"Cumplit e să-ţi porţi singur crucea, fără măcar să te poţi mângâia împărţind durerea cu cei dimprejur, cu cei ce sunt aşa de aproape şi totuşi nu pricep nimic... Poate niciodată povara vieţii n-am simţit-o mai apăsătoare şi viitorul mai întunecat" Liviu Rebreanu






”Începutul nu are sfârşit.
Nu e corect, dar nici greşit;
Aşa a fost mereu să fie,
Şi aşa va fi până în vecie.

Un suflet vine pe Pământ,
trăieşte viaţa alergând
Căci ea nu stă de fel în loc,
O viată ai, restu’ e soroc.

Iar viaţa trece cum e clipa
Şi moartea ne răpeşte în somn
Şi sufletele iar adorm.

Nu e nimic şi totuşi e,
Un suflet prins în neclintire
Şi stă şi aşteaptă clipa în care
O viaţă îi va da suflare.

Nu stiu dacă e zi sau noapte,
Nu stiu de-s gânduri sau doar şoapte
Nu ştii ce e în jurul tău,
Vezi doar al morţii negru hău.

E frig şi este beznă-n jur
Şi clipele minţile-ţi fur
Eşti singur şi vei fi mereu
Şi tot aşa voi fi si eu.”

Singuratatea

"În clipele cele mai grele , tocmai atunci, omul e sortit să rămână singur. Tragediile ca şi bucuriile cele mai mari omul le trăieşte întotdeauna în deplină sigurătate şi de aceea când îşi simte sufletul mai sfâşiat, îşi simte şi singurătatea mai mare" Liviu Rebreanu

“Ce-i viaţa mea mă-ntreb cu-amar
Să fie ea un lung coşmar?
Sau poate -un set de întrebări
La care un răspuns azi cer ?
Sau poate un nimic, un gol
născându-mă, trăind să mor?
Găsit-am pare un raspuns,
Dar, totuşi pare-a fi confuz.

Răspunsul dat e inversat,
Şi gol rămân înstrăinat.
Nimic nu sunt, nimic am fost,
Viaţa -mi pare fără rost.
Nimic voi fi cât voi trăi,
Nimic şi-atunci, când voi muri.
Dorit-am viaţa s-onţeleg,
Un scop, un sens de ea să leg.
C-o dragoste s-o împresor.
Dar, fără dragoste-am să mor.
Respins de mulţi, urât de toţi,
Sunt pus alături de cei morţi.
De ce să fiu când eu nu sunt?
Când toţi mă-ngroapă în mormânt!
Îmi pare totul un coşmar,
La fiecare pas tresar,
Iar omu-mi pare-atât de crud
Astfel că plâng, şi plâng de mult.
Am plâns cu dor, dar fără rost
Am plâns cu-amar,trăind în post,
Am plâns în suflet chinuit,
Am plâns să nu fiu auzit...
Dar lacrimi grele ce au curs,
Suspinele ce le-am ascuns,
Durerea sufletului meu,
Erau în ochi la Dumnezeu!
Când eu plângeam, plângea şi El!
Când mă durea, simţea la fel,
Când mă-ntrebam cu-amar şi chin,
Nu-i auzeam a Lui suspin.
Când mă vedeam nimic, un gol,
Când fără sens părea că mor,
Eu nu stiam, ca El a fost,
Alăturea cu mine-n post!
Tristeţea mea a fost cândva
Când nu ştiam că Cineva C-un sens,
cu-n scop m-a făurit
Ca să iubesc - să fiu iubit!
Şi-acum nu plâng, nu plâng demult!...
Chiar dac-a fost ieri un trecut
În care suspinam cu greu...,
Azi însa este Dumnezeu!
În El găsit-am un răspuns,
Şi astăzi, nu mai sunt confuz!
Răspunsul nu e inversat
E adevărul Căutat !!! “

de Nicu Holban

“Când nu-ţi rămâne decât Dumnezeu, vei descoperi că Dumnezeu îţi este suficient.”

Linişte

"E linişte în jurul meu,
O linişte a morţii.
Şi sufletul îmi este greu
De-un chin fugar al sorţii.

De ce mereu dureri prea vii
Îşi varsă doar veninul ?
De ce nu pot nicicum fugi,
De cei ce-mi dau suspinul ?

O viaţă-ntreagă am căutat,
În drumul meu iubire.
Şi visuri multe-am îngropat,
În gropi făr' de ieşire.

O! ce n-aş da să scap de umbra,
Durerii cruzi ce mă-nsoţeşte.
Dar chinuri grele-şi lasă urma,
Şi mă sufocă sufleteşte."

Lume, lume

"De la mine pân’ la tine

Numai fluturi şi albine,

De la tine pân’ la mine,

Numai rău şi nici un bine.

De la mine pân’ la ea,

Numai lanţ şi numai za,

Unde-i ea şi unde-s eu,

Numai piese de muzeu.

De la noi până la lume,

Numai fiare fără nume,

De la lume pân’ acasă,

Numai vreme friguroasă.

De la mine pân’ la ei,

Numai lupte şi scântei,

Ei acolo, eu aici,

Şi-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,

Numai guşteri şi ruine,

Din neant la dumneavoastră,

Numai gratii la fereastră.

De la noi până la noi,

Numai ei, din doi în doi,

Invers, de la noi la noi,

Numai stare de război.

De la toate pân’ la toate,

Numai tu, singurătate,

Numai tu şi eu şi plânsu-mi,

De la eu până la însumi."

de Adrian Paunescu

Singurătate

"Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,

Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.

În mine toate amintirile te-aşteaptă,
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este nici un gînd.

Vreau să trăiesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uităndu-mă pe geam ca după tine,
Şi tot aştept pe cineva şi nu mai vine."

de Grigore Vieru

"Chiar dacă inima îţi plânge, în faţa oamenilor, trebuie să zâmbeşti mereu, altfel ei îţi vor cunoaşte tristeţile şi te vor compătimi ca pe un om slab."