De-ai fi tu salcie

”De-ai fi tu salcie la mal
M-aş face râu la umbra ta.
O stea pe cerul de opal
De-ai fi, în noapte m-aş schimba
Şi-acolo unde eşti o viaţă aş sta
În calea ta, în umbra ta ...
De-ai fi în zbor o rândunea
M-aş face cuib pe-un ram de pom
Sau primul fulg de nea
De-ai fi, m-aş face din zăpadă om
Şi-acolo unde eşti o viaţă aş sta
În calea ta, în umbra ta
Şi-n ochii tăi ce-n noapte
Somnul dulce i-a închis
Aş vrea să fiu clipa unui vis.
De-ai fi tu marea ce s-a strâns
În ochii ce nicicând nu mint
Pe-obrazul trist, pe care-au plâns
M-aş face lacrimă de-argint ...
Un loc oricât de-ascuns atât aş vrea
În gândul tău, în umbra ta
Şi-acolo unde eşti o viaţă aş sta
În calea ta, în umbra ta
Şi-n ochii tăi ce-n noapte
Somnul dulce i-a închis
Aş vrea să fiu clipa unui vis.
De-ai fi tu soarele pe cer
M-aş face când răsari în zori
Un câmp de florï ...”

interpretează Mihaela Mihai

Aş vrea să-ţi fiu o primăvară

"Zăpada nu a vrut să vină,
n-au mai căzut mărgăritare
iar eu nu ţi-am mai fost grădină
şi tu nu mi-ai mai fost ninsoare.

Aş vrea să-ţi fiu o primăvară
pe braţul tău, o lunecare
şi dintr-un crin să-ţi fac brăţară
iar geana mea să te-nfioare !

Răsfrântă, roua unui cântec,
mi-a dăruit din nou iubirea,
precum un vechi şi drag descântec,
ce-n zborul meu şi-a-nchis rotirea.

Aş vrea, oglindă azurie
în taina nopţii fermecate,
să-ţi fiu deplină fantezie
şi-n visul tău să fiu o parte !

Pe gât să-ţi las trei roze ude,
atingeri, semne, trei coliere
şi să dormim pe umbre ude,
într-o fierbinte mângâiere !"

De ar fi să fiu

"De-ar fi să fiu o floare,
Aş înflori în mâna ta,
Gingaşă ca o boare,
Un fir de “nu mă uita”

De-ar fi să fiu un flutur
Aş poposi în zborul meu,
Pe umăru-ţi să scutur,
Polenul meu prea greu.

De-ar fi să fiu tărână,
Sub paşii tăi s-aştern
Covor de flori. Fărâma
În drumu-ţi mă prostern.

Aş vrea să fiu din toate,
Din toate, câte-un pic,
Dar pentru tine, poate
Eu nu însemn nimic…"


de Julia Maria Cristea

Aş vrea să fiu

"Aş vrea să fiu un pom, pe-o margine de drum,
Cu nici un gard în jur să mă-mpresor,
Iar rodul meu, greu atîrnînd pe ramuri,
Să potolească foamea, oricărui trecător.

Aş vrea să fiu fântână, printre nisipuri arse,
Un ochi de apă limpede-n pustie,
Iar celor însetaţi, fără de plată,
Setea să le-o alin, cu apă vie.

Aş vrea să fiu , din vînt, o adiere,
În locuri de arşiţă şi deşert,
Cu braţu-mi răcoros, să-ţi mângâi fruntea,
Când totu-n jur e-ncins şi e inert.

Şi-n mijloc de furtună, când valuri furioase,
Strivesc corăbii sfărâmate-n stânci,
O insulă aş vrea să fiu, născută,
Din volburarea apelor adânci.

Şi-aş vrea să fiu, spre cer, un zbor de aripi,
Când lanţuri grele-atârnă la picioare,
O rază de lumină-n întuneric,
Balsam pentru o rană care doare,

Un umăr pentru cel ce vrea să plângă,
Un braţ puternic, pentru cel căzut,
Iar pentr-un călător, ajuns la capăt,
Aş vrea să fiu, din nou, un început.

Aş vrea să plâng cu sufletul ce plânge,
Şi să-mi împart cu alţii, bucuria,
Aş vrea să fiu şi eu, un trup pe cruce,
Dând jertfă pentru alţii, ca MESIA!"


de Rely Tarniceri

Aş vrea ...

« Aş vrea să fiu un nor,
Să mă preschimb în ploaie
Şi-apoi din trupul...tău
Aş vrea să curg şiroaie.
Aş vrea să fiu o floare
Pe care s-o miroşi
Aş vrea să fiu şi lacrimi...
În ochii tăi frumoşi.
Aş vrea să fiu pământul
Pe care tu, păşeşti :
Aş vrea să fiu eu însumi
Aş vrea să mă iubeşti. »

Aş vrea ...

"Aş vrea să fiu un foc
Ce arde fără pală,
Să am mai mult noroc,
Să simt cum timpul zboară.

Aş vrea să fiu un pai
Ce-i dus în cer de vânt,
Să simt ce Doamne-mi dai,
S-aud al tău cuvânt.

Aş vrea să fiu un câine
Ce-i orb şi e bătrân,
Să-i dai un os şi pâine,
Să-i fii un bun stăpân.

Aş vrea să fiu o floare
Ce-i place să se joace,
Să-i dai pe frunze soare,
Să crească cum i-o place.

Aş vrea să fiu ce sunt,
Ce-i omul pe pământ,
Să fiu c-o rază-n gând,
Să fiu mai bun şi blând."


de Emilian Robert Vicol

Să pot

"Să pot atinge cerul
Cu gândurile mele,
Să pot culege vise
Într-un buchet de stele,

Să pot privi lumina
Când ochii-mi sunt închişi,
Să pot culege flori
Când pomii-s încă ninşi,

Să pot cuprinde lumea
Cu braţele închise,
Să pot ploua deşertul
Şi să răsară vise,

Să pot muri o clipă
Şi-apoi să reînvii,
Să mă transform în noapte
Când peste tot e zi,
Să fac să ardă focul
Când flacăra e stinsă,

Să pot găsi speranţă
În tot ce nu există
Şi oare atunci iubirea-mi
Va fi la fel de tristă?"

de Marian Galoiu

Să pot

“Atâtea lucruri sunt frumoase pe pământ
dar altele mă dor, parcă n-ar fi la locul lor
de-aceea aş dori măcar pentru o zi
să le pot îndrepta pe voia mea aşa:

Să pot goni de pe întinse mări
furtuni ce-ntunecă albastre zări
Şi peştii hulpavi ce i-aş întâlni
să-i schimb în peştişori mici, aurii,

Să pot Sahara să o fac grădini,
albi trandafiri să fac din mărăcini
Şi cât aş număra până la trei
să pot preface ulii-n porumbei,

Să schimb soldaţii-n jucării,
s-aud râs de copii urcând spre cer în simfonii
Oriunde-aş fi să şterg al urii vechi hotar
şi-orice cuvânt amar să-l scot din dicţionar,

Să pot ca-n basme zmeii urâcioşi
să îi prefac pe loc în Feţi Frumoşi
Pe toţi bătrânii-n tineri să-i preschimb ca-n Faust,
dar făr’ să cer nimic în schimb.

Şi aş mai vrea să pot încă ceva:
dac-altă fată ţi-ar plăcea cândva
să fac aşa încât să n-o-ntâlneşti,
ca-n veci pe mine doar să mă iubeşti,

Aş vrea în fiecare zi s-aud
râs de copii urcând spre cer în simfonii
Oriunde-aş fi să şterg al urii vechi hotar
şi-orice cuvânt amar să-l scot din dicţionar,

Să mă iubeşti aş vrea în fiecare zi
s-aud râs de copii urcând spre cer în simfonii
Oriunde-aş fi să şterg al urii vechi hotar
şi-orice cuvânt amar să-l scot din dicţionar.”