"Câinii nu m-au muşcat niciodată. Doar oamenii."
Se afișează postările cu eticheta Copilăria. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Copilăria. Afișați toate postările

marți, 24 iunie 2008

Copilărie


"Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină.
Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin...
Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice!
Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumnezeu si de toate tainele existenţei."




"Copilăria-i o rază de soare,
E primul şi cel din urmă cuvânt
E ţesută-n aur şi-n mărgăritare
Copilăria-i o adiere de vânt.

Copilăria-i un zâmbet, un vis, e veselie
E pasărea ce-alunecă-n zare
Şi-un gând pribeag de-o veşnicie
Copilăria-i o suavă floare.

Copilăria nu trebuie răpită,
Căci e primul nostru cuvânt
Şi o comoară prea greu găsită
Copilăria-i o adiere de vânt..."


"Copilăria. Singurul paradis pierdut." Valeriu Butulescu


luni, 31 martie 2008

Lacrimi

























“Copilăria mea pierdută
Demult, prin rariştea de tei
Şi-a dus, cu râsul ei năvalnic,
Şi-a dus şi lacrimile ei…

De-atuncea nu mi-s umezi ochii,
Oricâte vifore mă frâng,
Vai, mă-nfior când mintea-mi spune
De câtă vreme nu mai plâng.

Pesemne lacrimile mele
Acuma-n suflet se cobor,
Şi-mpotmolindu-se-n adâncuri
Îşi sap-acolo taina lor…

Încet s-aşează rânduri-rânduri
Sub valul jalnicei uitări,
Ca bobii de mărgăritare
În fundul nepătrunsei mări.

Acolo dorm pân’ câteodată
Mi le urneşte-al vremii mers,
Ţesându-le strălucitoare
În haina alb-a unui vers…”

de Octavian Goga







“Rănile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea că se acoperă, dar nu se închid; mereu dureroase, mereu gata să sângereze când le atingi, ele rămân în inimă vii şi deschise.” Alexandre Dumas

luni, 24 martie 2008

Imagini





"Îmi bate iarăşi ploaia-n geam
Cu stropi mărunţi şi amintiri
Din vremea când copil eram
Din vremea primelor iubiri.

Imagini tăcute în faţă mi-apar
Şi inima îmi plânge de bucurie
Aş vrea să ating al ploii sfânt dar,
Dar ne desparte o veşnicie.

Anii au trecut şi zadarnic încerc
Printre stropii de ploaie s-alerg;
Să mă întorc la ce-a fost demult,
La anii de vis ce-au trecut.

Anii s-au dus, dar în inima mea
Un loc pe vecie le voi păstra,
Şi-n seri când ploaia iar va veni
Cu drag de ei îmi voi aminti."









"Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare. Eugene Ionesco






miercuri, 19 martie 2008

Copilărie



"Acum mi-aduc aminte
De-a mea copilărie,
Tărâmurile sfinte
Şi mândra veselie.


Izvoarele cântat-au
În codrul întristat
Şi clopote sunat-au
Pe uliţa din sat.


În mândra dimineaţă,
Când soarele-apărea,
Cu struna ei semeaţă
Şi lira mea cânta.


Acum suspine multe
În inimă răsar
Şi mândrele surâsuri
Din viaţa mea dispar.


Deci eu voi zice-Adio,
Uitat de veselie,
Căci vremea alungat-a
A mea copilărie."



de Marian Busoi

"Copilăria este inima tuturor vârstelor." Lucian Blaga

marți, 19 februarie 2008

Copila cu suflet albastru















"Trăiam undeva, departe, departe,
Pe-o ramură albastră de stea,
Eu, o copilă cu sufletul aparte,
Dar al cărui ochi plângea şi plângea...


Au trecut de-atunci oameni şi oameni,
Pe-acea ramură albastră de stea;
Eu am ştiut că totuşi nimeni,
Ce ar fi vrut să stea, nu reuşea, nu reuşea.


Şi am trăit acolo mereu şi mereu,
Pe-acea ramură albstră de stea,
Eu, împreună cu albastrul sufletului meu,
Eu, o copilă ce încă râdea şi râdea.


Închei aici mica mea povestioară,
De pe-acea ramură albastră de stea,
Copila cu sufletul albastru-n inimioară,
Care trăia... şi plângea... şi râdea.


Şi dacă sufletul tău şi numai al tău,
Pe-acea ramură albastră de stea,
Va întâlni o scanteie frumoasă,
Sunt eu, copila cu sufletul albastru."






Eterna copilărie





"Ai plecat,
Poate mult prea devreme...
Am crescut,
Poate nu era încă timpul...
Am iubit,
Poate nu-şi avea rostul...
Am trăit,
Poate fără să-mi fi dorit...
Am murit,
Poate din prea multă dragoste...
Voi renaşte,
Poate va fi chiar mâine !..."


de Marian Busoi


"Poezia este numai artă : ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant." Nichita Stănescu