Maturizare

 "Căror cruci şi căror Dumnezei 
Mieii-şi varsă sângele-n cuţite?
Pentru care flori de brebenei 
Cucii plâng cu glasuri răguşite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plâng cu glasuri răguşite?

Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşca şi din morţii din mormânt.

Pentru care dimineţi târzii
Cade ceaţa care mă-mpresoară?
Care sfert de lacrimi viorii
Amăgeşte dorul şi-l omoară?
Care sfert de lacrimi viorii
Amăgeşte dorul şi-l omoară?

Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşcă şi din morţii din mormânt.

Numai lăcrimează nici un sfânt
Şi s-a şters vopseaua din icoane.
Seceta domneşte pe pământ
Şi sopârlele se cred iguane.
Seceta domneşte pe pământ
Şi şopârlele se cred iguane.

Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşcă şi din morţii din mormânt.

Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşcă şi din morţii din mormânt."

Tudor Gheorghe

Ani de liceu

“Timp, încotro mergi?
Spre ce meleaguri noi, grăbit alergi?
Cum, poti într-o zi
Să schimbi în oameni mari nişte copii?

Azi, în pod pitit
Stă ursuleţul cârn
Ieri mult iubit
Şi, vrei ori nu vrei,
Anii de şcoală, vezi, se duc şi ei ...

Ani de liceu cu emoţii la română
Scumpii ani de liceu când la mate dai de greu
Ani de liceu când ţii soarele în mână
Şi te crezi legendar Prometeu

Ani de liceu când se-ntâmplă-o tragedie
Fiindcă el te-a zărit la un film cu alt băiat,
Anii de liceu împletind cu poezie
Tot ce ai tu mai bun, mai curat ...

Ani ... ani de liceu

Timp nu fi hain
Să mai fim liceeni, măcar puţin

Ani de liceu cu prietenii pe viaţă
Scumpii ani de liceu ţi-i vei aminti mereu
Ani de liceu enigmatica prefaţă
La romanul ce e doar al meu

Ani de liceu când în recreaţia mare
Te ascunzi ca să poţi înc-o dată repeta
Ani de liceu când o ora-un an îţi pare
Fiindcă ştii că te va asculta

Ani de liceu cu emoţii la română
Scumpii ani de liceu când la mate dai de greu
Ani de liceu când ţii Soarele în mână
Şi te crezi legendar Prometeu

Ani de liceu când se-ntamplă o tragedie
Fiindcă el te-a zărit la un film cu alt băiat
Ani de liceu împletind cu poezie
Tot ce ai tu mai bun, mai curat ...

Ani ... ani de lïceu ... “


interpretează Stela Enache & Florin Bogardo

Pentru fetiţa mea

“Tu căprioară dulce,
Şi fără de păcate,
Priveşte doar pădurea
Şi stai în libertate.

Să pleci cu mintea clară
Şi gândul neîntinat,
Cu sufletul mai gingaş
Şi mult mai împăcat.

Ai grijă deci acuma
Când calea ţi-o croieşti,
Să-nveţi din tot ce creşte,
Cum să trăieşti în veci.

Priveşte floarea, codrul
Ia seama la poteci,
Respiră aer proaspăt
Fă semn pe unde treci.

Şi lasă-n urmă gândul
Privirile fugare
Priveşte astă lume
Că-i doar o altă cale...

Aleargă, fii vioaie,
Inalţă al tău vis,
Să urci pe scara lumii
La fel ca-n paradis

Nu-ţi întina menirea,
Nu-ţi frânge inima,
Fii veselă şi-nvaţă
Să laşi povara grea.

Păstrează-ţi demnitatea,
Ajută dacă poţi,
Şi mergi doar înainte,
Şi lasă-i pe netoţi...

Iar cu ale tale gânduri,
Să zbori curat mereu,
Ca să te-ntorci la ceruri,
Lumină-n Dumnezeu.”

SiminaS

17.ian.2009

Această frumoasă poezie o dedic fetiţei mele care a împlinit frumoasa vârstă de 18 ani. Fie ca această zi să-ţi deschidă poarta unui viitor plin de succese, Dumnezeu să-ţi dea un curcubeu la fiecare furtună, un zâmbet la fiecare lacrimă, sănătate, împliniri şi multă iubire! La multi ani!

O lume minunată

”E-o lume minunată în care veţi găsi
Numai copii
O lume cu mult soare şi mii de jucării
Pentru copii
În lumea cu poveşti şi flori veţi întâlni
Numai copii
Şi-o lume a inocenţei păstraţi-o orice ar fi
Pentru copii

Ieri am fost şi noi copii
Dar timpul ne-a schimbat
În viaţă am pornit şi vise am împlinit
Aşa cum ne-am dorit
Gânduri bune câte-am strâns
Şi tot ce-am învăţat
Copiilor să dăm iubirea ce-o purtăm
Ce-i bun să le arătăm

Ieri am fost şi noi copii
Dar timpul ne-a schimbat
În viaţă am pornit şi vise am împlinit
Aşa cum ne-am dorit
Gânduri bune câte-am strâns
Şi tot ce-am învăţat
Copiilor să dăm iubirea ce-o purtăm
Ce-i bun să le arătăm
Ce zâmbet poate fi
Mai sincer, mai curat
Ce ochi ştiu a vorbï atât de adevărat.”



interpretează Mihai Constantinescu

"Un copil este o rază de soare ce îţi va lumina viaţa.

Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu că viaţa merge înainte.
Un copil e atingerea raiului.
Un copil e tandreţe şi dulceaţă.
Un copil e mereu surprinzător, emoţionant, fermecător şi captivant.
Un copil e o minunată binecuvântare.
Dar în primul rând un copil e dragoste."

“Când am venit pe lume, eu am venit plângând
În timp ce-n jurul meu toţi mă aşteptau râzând.
Voi face în aşa fel ca atunci când voi pleca din lume
Să-i părăsesc râzând pe cei ce mă vor plânge.”

"Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu.
Tu determini în cea mai mare măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă.
Dă-mi, te rog, acele lucruri care mă vor îndrepta spre fericire.
Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume..."

(Child”s Appeal, Mamie Gene Cole)

Orice copil

“Orice copil are un nume,

Orice copil are o zi,

Lumina lui aprinsă-n lume

De noapte ne-ar putea păzi.

Orice copil are o ţară,

Orice copil are părinţi,

Descoperind din vară-n vară

Alt joc al paşilor cuminţi.

Orice copil are o cale,

Orice copil are un gând,

Călătorind pe cer la vale

Şi printre spini din când în când.

Orice copil are un leagăn,

Orice copil crede-n poveşti,

Adăpostind o lume-ntreagă-n

Curaţii ochi copilăreşti.

Orice copil are o mare

Pe care-şi poartă barca lui,

Dar nu se-aşteaptă să coboare

La ţărmul mării nimănui.

Orice copil culege fluturi,

De dorul unei mângâieri,

Şi-ntoarce vremea la-nceputuri

Cu teama de-al rosti pe “ieri”.

Orice copil se poate face

Şi floare şi păun şi cerb,

Silabisind cuvântul pace

Pe limba fiecărui herb.

Orice copil are sub gene

Şi stropi de rouă şi gheţari,

Hrăniţi din legile viclene

Din jocul unor oameni mari.

Orice copil reface-n minte

Destinul primului cuvânt,

Putând să strângă în cuvinte

Lumina-ntregului pământ.

Orice copil e o minune

Irepetabilă precum

Ivirea zilei din genune

Şi focul soarelui din scrum.”

de Geoge Ţărnea

De ce au nevoie copiii de iubire ?

"Lipsa iubirii marchează orice copil, în toate privinţele

Când vorbim de iubire, ne referim mereu la adulţi, dar lipsa iubirii naşte drame, cel putin la fel de puternice şi printre copii.

De ce au atâta nevoie să se simtă iubiţi de părinţi?

Copiii neiubiţi sunt copii nedoriţi.
Dar nu toţi copiii nedoriţi - care apar din întâmplare, neaşteptaţi, sunt neiubiţi.
Mulţi părinţi îi iubesc, chiar dacă nu i-au vrut.
Unii copii nedoriţi sunt însă abandonaţi, prost trataţi, lăsaţi de izbelişte.
Cel mai adesea credem ca au nevoie de hrană, de îngrijire, şi că dacă le este asigurată, totul e rezolvat. Eroare!
Ceea ce le lipseşte este iubirea părinţilor, afecţiunea, mângâierile.
Nu toţi copiii suferă la fel.
Există diferenţe în ceea ce numim nevoia de iubire.
Unii copii resimt această nevoie într-un mod atât de acut, încât ajung la sinucidere.
Alţii se adaptează, chiar dacă cu preţul unor traume sufleteşti uriaşe.
Copilul nu se descurcă singur, fără afecţiune, dar nu numai părinţii sunt cei care i-o pot furniza.
Când este foarte mic, el intră într-o legătura de ataşament - o formă de recunoştinţă - cu persoana care-i răspunde acestei nevoi.
De aceea, adesea el iubeşte pe cel care l-a crescut şi nu pe cel care îi este părinte biologic.
În mod normal, legătura de ataşament apare între copil şi părinţi, şi mai ales între copil şi mamă, în mică copilarie (0-3 ani), când el este cel mai fragil şi mai vulnerabil la diferite pericole.

În primii ani după revoluţie, televiziunea a transmis imagini cumplite, cu copii din orfelinate, care se legănau singuri, în patuţurile lor sărăcăcioase, pentru că nu îi mângaia nimeni. De ce sunt mângâierile atât de importante?

- Există un consens în privinţa nevoilor copilului şi mai ales în privinţa nevoii de afecţiune, exprimată cel mai direct prin mângâieri.
Ele dau siguranţă, ataşament, fac bine fizic.
Afecţiunea este cu totul altceva decât protecţia.
Copiii abandonaţi în orfelinate sau case de copii sau, uneori, la mame sociale neprofesioniste, simt diferenţa între grijă şi grijă plus iubire.
Poţi creste impecabil un copil din punct de vedere material, dar fără iubire.
El simte acest lucru.
Psihologii folosesc termenul de "alocaţie" atunci când se referă la nevoile copilului.
Există o alocaţie materială (resurse financiare care se transformă în haine, mâncare, jucării etc.) şi o alocaţie psihologică (gesturi de afecţiune, cuvinte de dragoste, mângâieri, atingeri, ultimele fiind foarte importante).
Ambele alocaţii sunt necesare.
Când există doi copii, parinţii trebuie să fie atenţi pentru ca alocaţiile să fie egale.
Altfel, unul dintre fraţi/surori va spune că a fost mai puţin iubit, că a fost nedreptăţit.

- Care dintre părinţi e responsabil cu sentimentele faţă de copii, mama sau tatăl?
- Există mitul mamei, care a născut mitul Madonei.
Mama este peste tot o figură emblematică pentru copilărie.
Biologii spun ca prima figura umană care se apleacă asupra copilului - el fiind "virgin" vizual - este mama.
El, copilul, va asocia figura mamei cu ceea ce primeşte - hrană, schimbare de scutece -; mama este, de obicei, cea care-i furnizează o stare de bine.
El învaţă să asocieze mama cu confortul şi starea de mulţumire.
În timp, el are faţă de mamă anumite aşteptări.
Iată de ce, chiar dacă ambii părinţi sunt responsabili de afecţiunea şi grija date copilului, mama este cea blamată, când copilul este neglijat sau abandonat.
Aşteptările sociale, culturale sunt mai mari faţă de mamă.
Nu s-a scris "Odă tatălui", ci "Odă mamei".

- Lipsa iubirii marchează un copil pe viaţă.
În care domeniu, cu dinadins: Profesional? Sentimental? Psihologic?

- Lipsa iubirii marchează orice copil, în toate privinţele, chiar dacă în grad diferit.
Ea duce la complexe, la ideea de diferenţă şi, în ultimă instanţă, la o imagine de sine negativă, inconfortabilă.
Acest lucru are repercusiuni asupra "funcţionării" copilului în toate planurile: el va avea performanţe şcolare mai slabe, adesea (dar nu este obligatoriu), va avea o emoţionalitate dificilă, poate chiar imatură, şi o psihologie aparte.

- Există un scenariu ideal pentru felul în care trebuie să ne iubim copiii?
- Ideal vorbind, iubirea părintească trebuie să fie ca un fotoliu confortabil şi disponibil oricând pentru copil, care se poate aşeza pe el chiar cu picioarele murdare.
Şi dacă simţi câteodată arcurile fotoliului, va trebui să ştie că inconfortul pe care-l simte este tot iubire.

- Ce sfaturi i-aţi da unui copil lipsit de iubirea părinţilor, pentru a-şi putea depăşi suferinţa?
- Un copil trebuie ajutat, indiferent de vârsta lui.
De obicei, psihologul îl ajută să-şi construiască un scenariu de acceptare a situaţiei, fără a se încărca cu trăiri negative şi a aştepta ca alţii să-l ajute.
El trebuie să coopereze cu propria lui situaţie şi să obţină cât mai mult dintr-un târg cu viaţa, în care el a intrat cu "buzunarele goale".
Şi să i se spună că oamenii mari nu sunt zei, că el nu e singur în situaţia respectivă şi că va trebui să converteasca eşecul iniţial, neşansa, în şansă şi victorie. "

Psiholog Aurora Liiceanu

"Ceea ce un copil nu primeşte, nu poate dărui la rândul lui mai târziu, când devine adult." P. D. James

Frumoasă copiliţă

"Frumoasă copiliţă !
Spune-mi, de unde vii
Cu zâmbet pe guriţă,
Cu mândri ochi şi vii ?

Ce înger mult ferice
Din ceruri te-au adus
Şi pe pământ aice
Străină te-au depus ?

Tu eşti o nălucire,
Un farmec aurit,
Un vis de fericire,
Un înger de slăvit !

Din cer eşti o minune,
Şi dulce-i glasul tău
Ca sfânta rugăciune
Când bate ceasul rău !"

de Vasile Alecsandri

"Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de rai."

Leagăn pentru toată copilăria

"Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Te-aşteaptă vise, prunc adormit,
În vise viaţa este eternă,
Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.

Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă,
Nici nu e bine tu să le ştii,
Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,
Şi, lângă tine suflet, cor de copii.

Astăzi, copile, eu îţi dau pâine,
Tu pâinea asta o muşti firesc,
Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine,
Eu, legănându-te, îmbătrânesc.

Trupul tău fraged ca un mesteacăn
Să se îndoaie galeş în somn,
Ca să creşti mare, plâng şi te leagăn,
Copile dulce, prea tinere domn.

La geam lumina lunii ţi-o scapăr
Luminii tale să-i dau ecou,
Dormi, fericitule, că eu te apăr,
Că eu în tine mă nasc din nou.

Capu-l pe perna pune-l, copile,
Totul e bine, ai tăi sunt vii
Şi mai au viaţă şi mai au zile,
Să crezi că pururea ei vor trăi.

Mama şi tata ţie-ţi vor face
Leagăn de stele şi de ninsori,
Să-ţi fie bine, să dormi în pace,
Să ai lumină la ursitori.

Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Dormi şi visează bunul tău vis,
Că-n vise viaţa este eternă,
Visul e lumea ce eu ţi-am promis.

Pat de rachită mirositoare,
Leagăn albastru şi-ncondeiat,
Pentru copilul care răsare
Şi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.

Mama te leagană, veghează tata,
Somnul ţi-l apară ochi părinteşti,
Dormi şi visează că lumea-i gata
Şi te asteaptă numai să creşti.

Mie-mi trec anii, ţie-ţi vin anii,
Poate că mâine îţi va fi greu,
S-accepti că astăzi eu ţi-am spus nani,
Dar nani-nani, frumosul meu."


de Adrian Paunescu

"Copilul asemeni unei flori are nevoie de lumină, de mângâiere şi dragoste"

Copile, nu-ţi mai necăji părinţii

"Copile! Nu-ţi mai necăji părinţii
Ci să-i iubeşti şi să-i asculţi degrab
Aşa cum şi ei te iubesc pe tine,
Căci ei nu rău îţi vor, ci numai bine
Te îngrijesc şi te-au crescut cu-atâta drag.

Povaţa lor să-ţi fie sfântă-n viaţă
Atâta vreme cât la bine te îndrumă,
Că nu-i în lumea asta nimeni să-ţi dorească
Doar fericirea ta, cum vrea un tată şi o mamă bună.

Prin ei, chiar Dumnezeu îţi dărui viaţa,
Şi-nvăţătură aleasă El ţi-a dat
Să fii păzit de rău în trecerea prin lume
Să nu cazi niciodată în păcat.

Vor trece anii, tu vei creşte mare
Părinţii tăi s-or duce-ncetişor
Dincolo de această lume şi-ale ei hotare
La Domnul şi Mântuitorul lor.

Atunci cu siguranţă-ţi vei aduce-aminte
De dragostea, de truda, de sfatul şi mustrarea lor,
Iar clipele de ascultare ce le-ai trăit îţi vor fi mângâiere
Dar şi durere-adâncă cu ce-ai rămas dator.

Acum să-i preţueşti cât sunt în viaţă
Prin ajutor la greu, o vorbă bună şi-ascultarea ta
Să dai dovadă că-i iubeşti, că-ţi pasă
Şi vrei să-i răsplăteşti cât poţi şi tu cumva.

Dacă-ţi cinsteşti acum părinţii,
Şi tu vei fi cinstit de-ai tăi copii,
Chiar zile multe , fericite vei avea în viaţă
Şi-odată, toţi veţi fi în veşnicii,
Cu Tatăl Dumnezeu!"


de Groza Teodor





"Copilul ajunge pentru părinţii săi, după educaţia care o capătă: răsplată sau pedeapsă." Jean Jacques Rousseau