Floare albă, floare albastră

”Floare albă, floare albastră, ce dor mi-ai lăsat,
Floare albă la fereastră, cât te-am aşteptat.
Mi-ai lăsat ca amintire, toate visele,
Înfloreau doar pentru mine, toate florile.

Cântă florile, toată dragostea,
Cântă la fereastra mea,
Toate zilele şi toate nopţile,
Te aştept în viaţa mea.

Floare albă, floare albastră, flori de pe câmpii,
Înfloreşti doar la fereastră, când te-aştept să vii,
Mi-ai lăsat ca amintire, toate visele,
Înfloreau doar pentru mine, toate florile.”

interpretează Mirabela Dauer

Sporul casei

Plantă mică, mică

"Adevăratul cămin nu este clădit cu mâinile, ci cu inima."

"Unde înfloresc florile există şi speranţă"

"Florile sunt cel mai dulce lucru pe care l-a creat Dumnezeu dar a uitat să le dea şi suflet."

“Nu fugi, nu te măcina, eşti doar un vizitator pe pământ. De aceea mai opreşte-te să simţi aroma florilor din când în când” Walter Hagen

Să iubim trandafirii

"Parfumul e istoria unei flori." Emil Cioran

"Nu fiţi trişti că trandafirul îşi pierde petalele... La fel ca în viaţă, unele lucruri trebuie mai întâi să pălească, pentru ca apoi să renască."

"Să nu uităm nicicând

Să iubim trandafirii

Ei sunt pe-acest pământ

Un simbol al iubirii.

Şi totuşi de-om uita

Să iubim trandafirii

Ei ne vor ierta

Clipele rătăcirii.

Şi pentru asta nu, destinul nu e vinovat

De vină suntem numai noi, noi amândoi

Cei care am trădat

Jurământul iubirii

Şi-o clipă am uitat

Să iubim trandafirii

Nu este-adevărat

Că sunt flori trecătoare

Surâsul lor curat

Niciodată nu moare”

Interpretează Florin Bogardo

"Parfumul rămâne întotdeauna în mâna ce dăruieşte trandafirul."

Violetele

Îmi plac toate florile, dar violetele ocupă un loc aparte în sufletul meu.

Din toate florile din lume
Eu pe tine te-am ales
Să fii la geamul meu mereu
Atunci când mă trezesc

Indiferent dacă e vară sau dacă e iarnă
Indiferent dacă plouă sau dacă ninge
Ele înfloresc, înfloresc, înfloresc ...

Chiar dacă eu sunt tristă sau supărată
Chiar dacă eu zâmbesc
Ele înfloresc, înfloresc, înfloresc ...

Nimic nu le abate
Din dulcea lor Misiune
Şi înfloresc, înfloresc, înfloresc ...




















Cum aş putea să nu le iubesc ?

"Florile sunt simboluri frumoase ale naturii, prin care ne arată cât de mult ne iubeşte." Goethe

Crinul

"Pe când steaua se oglindă
În izvorul tăinuit,
Crinul merge de colindă
Câmpul verde şi-nflorit,

Şi în cupa lui adună
Lacrimi albe de pe flori,
Ce cu razele din lună
Se sărută, dulci surori.

Iar când soarele s-aprinde
Pe al cerului altar,
Crinul vesel îi întinde
Cupa-i de mărgăritar.

Astfel tu, copilă dalbă,
Când în lume te iveşti,
Culegi roua dulce, albă,
De pe crinii sufleteşti;

Şi când cerul în lumină

Te deşteaptă despre zori,

A ta inima-i închină

Preţioasele-i comori !"

de Vasile Alecsandri

Gloxinia, floarea mea de-o vară

Pentru cine apare
În lume, această floare ?

Şi ce vrea ca să ne zică
Cu-a ei frunză mică, mică ?

De unde este venită
Pe pământ îmbobocită ?

Floarea este un mister
Floarea este-un mesager

Pe pământ este venită
Pentru-a se face iubită



Şi pentru a ne arăta
Cât de frumoasă e Viaţa ...






"Unde înfloresc florile există şi speranţă"

Pentru cine ?

"Pe cărările răzleţe
dintre zâmbet şi suspine,
ţi se pune o-ntrebare:
Pentru cine,
spune,
pentru cine oare
e atâta frumuseţe,
e atâta gingăşie
într-o floare ?



Pentru cine s-ar desprinde
din broboada
de zapadă
ghiocelul în april,
dacă n-ar fi ochi să-l vadă ?
dacă totu-i inutil ?
Pentru cine-n miez de roadă,
sorb şi strâng în ei culoare
pentru vara următoare
embrionii
din begonii,
dacă totul e-o-ntâmplare ?
Pentru cine-şi ţese-n casă
haină pală
de vestală
cu lumini de diamant
floarea albă de mireasă,
dacă totul e neant ?
Pentru minţile obtuze
de bondari şi buburuze ?
Pentru fluturii ce zboară
în zig-zaguri pe afară ?
Oare viespile ursuze
sunt iniţiate-n artă ?
oare barzăunii trupeşi,
plini de miere pe musteţi,
sunt sensibili, sunt esteţi ?
Oare-ar sta flămând bondarul
de n-ar fi subtil decorul
şi nu şi-ar abate zborul
în grădinile bogate,
dacă florile de crin
n-ar fi ... proporţionate ? ...
n-ar avea acea prestanţă
ca de clopot florentin ?
n-ar avea varietate
de culoare şi nuanţă
de la alb pân' la carmin ?
Nu cumva pretind ... culbecii
să dezvolte-atâtea specii
rozele îs liliecii ?
Nu.
În floare e-un mister !
Floarea e un mesager,
e un martor,
o solie,
e un înger din Eden, care-aduce-n valea morţii
o înalta mărturire
în culoare,
în proporţii,
în mireasmă şi-n desen.
Omule cu mintea plină,
du-te-o clipă în grădină,
treci prin văile-înflorite
şi te uită la sulfină,
Lasă-te să te dăsfete
ochii-adânci de violete,
clopoţeii cu trei cupe
şi narcisele trompete !
Şi ia seama !
Dacă inima-ţi rămâne
ca un bulgăr, ca o piatră,
ca un bolovan în vatră ...
leapăd-o !
zdrobeste-o-n coiburi !
Sparge-o pe ilau cu dalta !...
Şi apleacă-te în rugă
să ceri alta !
Dar de simţi o-nseninare,
un surâs şi o blândeţe,
care vine
să te-aline
de povară,
de tristeţe,
tu apleacă-te şi spune:
- Surioară,
pentru cine,
spune, pentru cine oare
e atâta frumuseţe,
e atâta gingăşie
într-o floare ?
<<- strong="">Pentru cine ?...
pentru Om !>>
Pentru voi Făuritorul
şi-a ascuns în floare dorul,
în petalele de aur
de fior şi de lumină,
ca în opera divină
să cunoaşteţi AUTORUL ... "

de Costache Ioanid

"Sunt plante care, deşi trăiesc la umbră, dau, totuşi, flori ... " Henric Pontoppian