"Şi iar toate-s triste Şi azi ca şi ieri -
Potop de dureri. Şi visul apune În negrul destin… Şi vremuri mai bune Nu vin, nu mai vin, Şi nici mângâieri… Şi iar toate-s triste, Şi azi ca şi ieri…"
George Bacovia
"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată"Octavian Paler
"Celui ce ştie să aştepte, timpul îi deschide porţile."
"Timpul se scurge prea încet pentru cei ce aşteaptă, prea repede pentru cei temători, timpul le pare prea lung celor care suferă, prea scurt celor fericiţi. Dar pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate."David La Flamme
"Timpul zboară fără întoarcere"Vergiliu
"Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vânt
Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puţine.
Şi totuşi două zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine."
Îmbătrânesc!… Şi zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare, Căci zi cu zi în ea zăresc Un rid mai mult, Un por mai mare, Un păr mai sur, Şi-un zâmbet trist, Ironic, Care N-acceptă nici o resemnare… Şi-mi pare rău că mai exist.
Îmbătrânesc!… Şi tinereţea N-am cunoscut-o niciodată. Când cei de vârsta mea Jucau, Cântau Şi se înveseleau, Eu eram mamă, Eram tată, Luptam din greu pentr-o bucată De pâine, Pentru azi şi mâine.
Îmbătrânesc!... Şi ce-i iubirea? Eu n-am ştiut-o niciodată; Că niciodată n-am iubit, Când prea iubit-am fost de-oricare… Ca piatra, piatră-mi rămânea Şi sufletul şi inima La orişice chemare.
Îmbătrânesc!… Şi tot mereu mă-ntreb: La ce mă chinui oare? Ce ceas ferice, Ce zi mare Putea-va fi o sărbătoare Şi pentru mine? Care soare Putea-va timpul nencălzit de nici o rază Să-ncălzească? Ce flacără ar fi în stare S-aprind-o inimă în care Au îngheţat atâtea simţuri D-atâtea ierne grele, rele.
Îmbătrânesc!… Şi zi cu zi oglinda tot mai neagră mi se pare… Căci văd cum sufletu-mi zdrobit Se stinge zi cu zi cum moare… Şi mă întreb: la ce-am trăit? Când n-am făcut decât atât: Să plâng, să plâng, să plâng întruna,
Să plâng, să uit şi-apoi să iert."
Cincinat Pavelescu
"Iubeşti viaţa ? Atunci nu risipi ca un nesăbuit timpul, căci din timp este făcută viaţa" Benjamin Franklin
"În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci! Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
Fă-ţi timp să poţi, cu milă, să le alini, trecând.
Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,
Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.
Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă cînd mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini.
Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.
Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,
Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate cîte-un pic,
Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi când nu faci nimic.
Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.
Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi; Comoara risipită a vieţii, n-o mai strîngi."