"Răbdarea este puterea celui fără putere"

"Cât de multe neplăceri nu întâmpinăm noi în toate zilele, şi ce suflet tare se cere, spre a nu fi supărat şi nerăbdător.
Cât de multe nenorociri şi buimăceli neaşteptate nu dau peste noi?

Şi totuşi cineva trebuie să înăbuşească gândurile cele rele, şi să nu învoiască limbii a grăi lucruri păcătoase.

Gândeşte însă, că cu cât mai mare este suferinţa, cu atât mai slăvită este şi cununa răsplătirii;

Asa, răbdarea în suferinţă este o faptă bună atât de mare, încât ea chiar şi pe cei mai mari păcătoşi îi slobozeşte de datoria lor cea grea; iar când ea se află la un om mai dinainte drept, ea îi dă cea mai mare siguranţă despre fericirea cea cerească.

Pentru cei drepţi răbdarea în suferinţă este o cunună strălucită, care luceşte mai luminat decât soarele; iar celui păcătos ea ii este de ajuns pentru iertarea călcărilor de lege ale sale."


“Rabdă inimă şi taci, viaţa e un joc
Şi nicicând nimic nu poţi să faci, dacă n-ai noroc
Rabdă inimă şi taci, te vei bucura
Când iubirea va fi totul, de necazuri vei uita.”



"Un cuvânt rostit nu mai poate fi întors." Horatiu

Când munţi de nedreptate

”Când munţi de nedreptate

Îmi stau în drum mereu

Ce-ai face Tu, Iisuse,

De-ai fi în locul meu?

.

Eu aş răbda-n tăcere

Prietenul meu drag

Dreptatea pân' la urmă

Surpa-va munţi şirag.

.

Când ura mă loveşte

Când duhul geme greu

Ce-ai face Tu, Iisuse,

De-ai fi în locul meu?

.

Eu aş iubi şi-aş ţine

Spre cer inima mea

Iubirea învinge ura

Oricât ar fi de grea.

.

Când îndoiala-mi cearcă

Credinţa-n Dumnezeu,

Ce-ai face Tu, Iisuse,

De-ai fi în locul meu?

.

Eu Mi-aş pleca genunchii

Ca atunci, în Ghetsimani,

Prin rugă prinzi putere

Să treci peste duşmani.

.

Când cei dragi m-apasă

Şi-s tot mai singur eu,

Ce-ai face Tu, Iisuse,

De-ai fi în locul meu?

.

Eu aş urca în pace

Al crucii sfânt calvar

Nu bezna nopţii învinge

Ci zorii când răsar.”

.

de Georgeta Grigoriu

.

"Suferinţa mică te face să strigi, suferinţa mare e mută"

Am stat

"Am stat cu salcia pe maluri
plângând am curs cu frunza-n apă
călătorind în lung de valuri
ce nu puteau să mă încapă.

M-am ostenit să nu mă ştie
nici frunzele că-s printre ele
eram întemniţată vie
şi alungată dintre stele.

Rămasă-n margine de seară
nici stea n-am fost şi nici ţărână
eram un fluture de ceară
un semn de foc tăiat în mână.

Şi-am fost apoi o lumânare
aprinsă înspre soare-apune
vegheam cu liniştea pe mare
şi-am fost apoi o rugăciune.

Am stat cu salcia plecată
călătorind în lung de maluri
stăteam cu mâna ridicată
când Dumnezeu m-a scos din valuri."

"Obişnuinţa e a doua natură" Cicero

"Să fii ce eşti,
Cu fruntea sus, să vezi
Doar ce-i frumos şi bun!
Să fii din piatră, din granit,
Când cei din jur te-or fi jignit!
Nu-ţi pese de ţăruşul lor!
Ei sunt moşnegi,
Tu fii voinic!
Să fii în suflet un erou!
Să ştii să dai,
dar să şi iei, la rândul tău!"



"Oricare ţi-a fost trecutul, nu uita că ai încă un viitor imaculat !!!"

“Ai curaj ! Şterge-ţi ochii ! Adesea căderea e un mijloc de a te ridica mai sus.” William Shakespeare

"Când tot ce ai ţi-e luat de soarta rea
Tu, prin răbdare bate-ţi joc de ea.
Îşi fură hoţul cel care-i zâmbeşte
Te furi pe tine dacă plângi prosteşte!"


William Shakespeare